20,506 matches
-
romancierii noștri de forță!), despre tehnica fragmentarismului menit să creioneze un "desen în mișcare", despre rolul "martorilor confesori" care vin să "diminueze rolul naratorului", în fine despre modernitatea montajului în "mozaic". Această suprasolicitare în mediul metalingvistic al romanului ar fi mină de aur pentru critic, o mină de altfel din plin exploatată cam în tot ce am citit despre acest autor. Lucrurile mi se par a sta mult mai simplu. Bujor Nedelcovici folosește într-adevăr o structură romanescă faimoasă mai ales
Bujor Nedelcovici, reeditat by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15782_a_17107]
-
fragmentarismului menit să creioneze un "desen în mișcare", despre rolul "martorilor confesori" care vin să "diminueze rolul naratorului", în fine despre modernitatea montajului în "mozaic". Această suprasolicitare în mediul metalingvistic al romanului ar fi mină de aur pentru critic, o mină de altfel din plin exploatată cam în tot ce am citit despre acest autor. Lucrurile mi se par a sta mult mai simplu. Bujor Nedelcovici folosește într-adevăr o structură romanescă faimoasă mai ales în proza de expresie germană, o
Bujor Nedelcovici, reeditat by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15782_a_17107]
-
Eugene Mihăescu de blocurile World Trade Center? Să-i fi luat mințile chiar într-atât siestele îndelungi în umbra Cotrocenilor? Parcă nu-mi vine a crede, dacă-mi amintesc de splendidele peripatetizări prin Village-ul new-yorkez și de-o inubliabilă (pentru mine) vizită la Museum of Modern Art, unde-am avut rarul privilegiu de-a mă lăsa ghidat, împreună cu Vladimir Tismăneanu, printre capodopere de-un om nu numai inteligent și cu șarm, dar și competent în cel mai înalt grad. Mă uluiește
Fii și alifii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15794_a_17119]
-
exprima așa, a fost mai ales cea a "Noului Roman", a romancierilor din catalogul Editurii Minuit. Ceva s-a schimbat mult, o dată cu primele lucrări tipărite la începutul anilor '80 de Jean Echenoz la Minuit, pe care Jean-Philippe Toussaint și cu mine le citeam pe când nu eram încă publicați, - abia începusem să scriem... Ne întâlneam foarte des și ne puneam întrebările pe care și le puneau debutanții, cu privire la tehnica scrisului, la ceea ce puteam să facem, iar lectura prozatorilor de la Minuit aducea pentru
Patrick Deville - "Literatura franceză n-o duce deloc rău" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16106_a_17431]
-
mai greu să mă simt existînd: un înger închis,/ din greșeală, într-un pătul" (Mi-e tot mai greu). Sau: "Aici, unde numai aburii cailor și întîia ninsoare a iernii/ mai izbutesc să-l scoată din întristare/ pe bărbatul din mine" (Voi muri, știu bine). Sau: "întunericul/ prin care înaintăm cuprinși de pornirile orgiastice/ ale semințelor"( Ușile unui poem). Sau: Și tropotele învelite în pămînt ale cailor: ale frumoșilor cai/ pe care am copilărit" (Și ce să ne mai spună). Sau
Un univers erotizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16205_a_17530]
-
zi de 13. Ești superstițios? Credeam că sînt superstițios, dar de cînd l-am cunoscut pe Vlad Mugur nu cred că mi se mai potrivește cuvîntul. Toate neîmplinirile, ghinioanele, neșansele nu m-au condus spre un masochism artistic, departe de mine gîndul acesta, ci m-au făcut să mă apăr de trufie, lucru de care mă tem. Cred în ordinea lucrurilor, cred în energiile care îți vin dintr-o anumită așezare a astrelor, în semne... Acum cîțiva ani ne-am întîlnit
Alexandru Dabija: "Pentru mine, Cehov este un însoțitor" by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16213_a_17538]
-
făcut o altă caracterizare poeziei Dvs.: "Un cânt de mat argint al palei Nina/ Mai greu ca orbul lunii îl socot". Ne puteți evoca puțin figura poetului-matematician? Tot în Adevărul literar și artistic am încercat să descriu întâlnirea (providențială pentru mine) cu Ion Barbu, în 1946. M-a "uns" poet, adnotându-mi manuscrisul (La scara 1/1) în termeni superlativi. Deși era idolul meu întru poezie, sau din cauza asta, relația noastră a fost afectată datorită tinereții mele nesăbuite (aveam 22 de
Nina Cassian - "Simțeam nevoia unei evadări într-o zonă în care se mai putea strecura feeria" by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/16234_a_17559]
-
acel L'ésprit de serieux, originea atîtor neghiobii, ca și, în general, a congelării existenței. Gîndindu-mă eu la aceasta și ascultîndu-mi cu luare-aminte convivii, sus, la Huși, pe dealul stațiunii viticole, peste care stelele nopții de iulie ardeau, scaunul de sub mine care, pînă atunci suportase atîți musafiri, se rupse deodată, șubrezit, poate, de însăși greutatea, de tensiunea voii bune generale; ...se sfărîmă brusc și căzui cu el cu tot pe podea. Mi se aduse numaidecît unul de fier. La casa lui
Război și pace by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16258_a_17583]
-
se desfășoară scrisul meu. "Motorul" ce mă pune în funcțiune cotidian este acea conștiinciozitate, acel îndemn al datoriei, despre care v-am amintit, sădite în mine din primii ani ai vieții de iubirea ambițioasă și nemăsurată a acelei neasemuite pentru mine făpturi care a fost mama mea. Nu pot proceda altfel decît să mă conformez unui program ce răspunde obligației mele imprescriptibile, conturînd ceea ce îmi închipui că ar fi destinul meu. Mă puteți întreba cum se armonizează această susținută practică a
Gheorghe Grigurcu - "Viața mea la Târgu-Jiu? Neantul mobilat cu o bibliotecă..." by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16257_a_17582]
-
și te face să nu dormi noaptea ca să pictezi ca Van Gogh sau să îți cari, protejând-o cu grijă, pânza întinsă pe cadru, după tine, vreme de 25 de ani, ca Da Vinci. Dacă m-ar întreba cineva pe mine ce m-a făcut să aleg acest subiect de film pomenit înainte și știind că nu e bine să dau răspunsul, l-aș minți. I-aș ține o teorie despre faptul că mă simt român printre străini și că mă
Spovedania Și cei 30 de arginți by Nicolae Oprițescu () [Corola-journal/Journalistic/16303_a_17628]
-
pe cap, printre ordinatoare. La noi, la români, bărbații nu își țin căciula în mână decât când se află în biserică. Noi nu întindem mâna. Nici material. Și nici moral. Nu-i așa? Acum, dacă m-aș întreba singur pe mine ce m-a făcut să aleg acest subiect, m-aș minți din nou. Mi-aș răspunde că dorința mea cea mai aprigă de bărbat de 54 de ani ce trăiesc de 13 ani printre străini este să fiu îngropat, când
Spovedania Și cei 30 de arginți by Nicolae Oprițescu () [Corola-journal/Journalistic/16303_a_17628]
-
spune că am o idiosincrazie la dogme și la secte. Raportul meu cu feminismul a fost, și insist asupra acestui lucru, unul liber și atent, nu unul de afiliere. Un romancier nu poate avea dogme. Pot să afirm că pentru mine feminismul a fost un foarte important instrument de analizare a realității. Se vorbește mult în ultimii ani în critica italiană, dar nu numai, de o "literatură de consum" diferită de "literatura adevărată"... Dacă despre tine s-ar spune că produci
Dacia Maraini - Un romancier nu poate avea dogme by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/16342_a_17667]
-
din Sfintele Scripturi 40. Sfinții și nemuritorii Părinți erau convinși că învățăturile lor erau scrise sau rostite sub înrâurirea inspirației divine. Astfel, Sfântul Ioan Gură de Aur precizează: (...) nu sunt ale mele cuvintele ce le spun, nici nu rostesc de la mine cele ce grăiesc, ci de la Duhul, povățuit fiind de iubirea de oameni a Stăpânului pentru folosul vostru și pentru zidirea Bisericii lui Dumnezeu 41. Sfântul Grigorie de Nyssa, referindu-se la cuvintele de învățătură ale Sfântului Apostol Pavel, spune că
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
autorului însuși. Opțiunea retorică a lui Ion D. Sîrbu e cu atât mai revelatorie, fiindcă în Adio, Europa! există câteva indicații paratextuale care exprimă tranșant non-ficționalitatea unor însemnate secvențe epice: "Autorul ține să menționeze că toate amănuntele legate de pușcărie, mină sau război din această carte de confesiuni (s.n.) sunt absolut autentice". În ciuda dimensiunii sale considerabile, romanul are un fir epic rezistent, care leagă între ele nucleele narativ-descriptive generate pe parcurs ("râia parantezelor" e boala tuturor personajelor din carte). Tragica aventură
"La condition roumaine" by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16470_a_17795]
-
că..." sau "dar dacă...", ca niște interogații adresate lumii și ființei lăuntrice, dar și ca expresii ale neliniștii și, poate, ale fricii: "Poate că asta a fost greșala -/ să merg înaintea mea,/ să cresc peste mine însumi/ micșorînd distanța între mine/ și mine, / între a fi/ și a face./ Poate că ăsta a fost delirul -/ eu, copil cu părinții de lut,/ să fiu netrebnicul consumator/ de absolut./ Poate că steaua de pe care am venit/ s-a spart într-un firesc accident
Meserii falimentare by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/16505_a_17830]
-
general, de viață - prin care existența din jur se scurge în adâncul pământului: "de când m-am născut prin mine se face legătura la pământ/ pe mine mă cheamă noaptea controlorii să vadă câtă energie s-a consumat în casă pe mine/ mă-njură mama când se arde vreun bec dimineața când adorm toate luminile se sting/ de-asta nu pot niciodată să-mi potrivesc ceasul de la combină nu știu când/ o să mă trezesc/ sunt tras în țeapă/ când dorm prin mine
Nume noi în poezie by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16501_a_17826]
-
punctul de vedere al stilului, Catalogul înseamnă ceva nou, inedit, sau doar o completare într-o manieră pe care o cunoșteam deja? Mai simplu: este catalogul un jurnal mai puțin "prelucrat" decît jurnalele propuse spre publicare decît autorul însuși? Pentru mine Catalogul a fost surprinzător: pe lîngă plusul de autentic rezultat din lipsa de șlefuire de care au beneficiat cele trei părți amintite mai sus, aflăm că ceea ce părea un artificiu livresc este de fapt un motor extrem de pertinent de notație
Mișcări zilnice și mișcări istorice by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16571_a_17896]
-
pasăre rănită, în fiecare poem. Ana Blandiana descoperă acum, la maturitate, persoana întâi singular (după ce în tinerețe își dizolvase, fericită, ființa în persoana întâi plural). Ea se înțelege pe sine ca pe o lumină care se stinge: " Se făcuse în mine lumină/ Atât de puternică,/ încât mă vedeam de departe/ și eu însămi vedeam/ La lumina mea/ până dincolo de orizont/ O lume mai frumoasă/ Decât bănuisem vreodată,/ O mulțime care luneca/ Lin în toate direcțiile,/ Ca pe patine sau ca pe
Aplauze pentru Ana Blandiana by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16588_a_17913]
-
dorința de a scoate oameni politici din România. N-a reușit. Voia să ajungă la Titel Petrescu, care era socialistul anticomunist și, evident, la dirigenți țărăniști. N-a reușit. Cum am fost colegi de clasă mi-a spus: "Vii cu mine." Și m-am dus. Asta era a doua lui călătorie. Avea să revină și a treia oară, cînd a scos un grup de vreo șase, șapte persoane, și a patra oară, cînd a scos un alt grup important, în care
Theodor Cazaban: "În Scânteia erau asemenea minciuni, încît mi s-a părut un ziar mai mult decît suprarealist" by Cristian Bădiliță () [Corola-journal/Journalistic/16541_a_17866]
-
șuier?/ Ba, e cântul/ Unui fluier!" (p. 52-55). Simțul poetic al naturii nu are deocamdată suficientă experiență de transpunere artistică. Un limbaj pre-eminescian emană desuetudine: "Luna-i tristă și moroasă/ Decât ea mai trist sunt eu/ Tristă-i inima din mine/ Trist e suflețelul meu" (p. 26). Câte un crochiu stângaci, parcă de album sentimental, bate spre Alecu Văcărescu: "Am cercat o mândră floare/ Fruntea să mi-o încunun/ Și-am găsit o floare care/ N-ar mai fi ca să o
O datorie anacronică by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11839_a_13164]
-
sau în ce măsură m-a influențat. Mă simt îndatorat lui, dar nu am posibilitatea de a aprecia măsura acestei datorii". Pentru ca, în chip dumasian, "După douăzeci de ani", să se producă marea mutație. Bellow a divorțat de Alexandra Bagdasar, (sau viceversa). Mina, soția adulată în Iarna Decanului, devine Vela, soția detestată și inelegant criticată, în Ravelstein. Mircea Eliade, cel admirat în 1979, bun prieten al Alexandrei, prin care l-a cunoscut și Bellow, devine profesorul Grielescu, pe care Ravelstein îl zugrăvește în
S-a stins și Saul Bellow by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11825_a_13150]
-
sau în ce măsură m-a influențat. Mă simt îndatorat lui, dar nu am posibilitatea de a aprecia măsura acestei datorii". Pentru ca, în chip dumasian, "După douăzeci de ani", să se producă marea mutație. Bellow a divorțat de Alexandra Bagdasar, (sau viceversa). Mina, soția adulată în Iarna Decanului, devine Vela, soția detestată și inelegant criticată, în Ravelstein. Mircea Eliade, cel admirat în 1979, bun prieten al Alexandrei, prin care l-a cunoscut și Bellow, devine profesorul Grielescu, pe care Ravelstein îl zugrăvește în
S-a stins și Saul Bellow by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11825_a_13150]
-
primul exemplu care îmi vine în minte e biata Iliadă, făcută terci de superproducția Troia. Dar și Cercul poeților dispăruți (săptămâna aceasta la TV) măcelărește cu seninătate cîteva poezii de Whitman sau Tennyson. Spun asta pentru că respectivii poeți devin o mină de citate. Decorul e o școală de băieți super-selectă și bătrânicioasă în metodele de predare, la care apare un nou profesor de literatură (Robin Williams) care îi învață pe elevi (printre care un Ethan Hawke juvenil) să aprecieze poezia. Pe
Poezia ca materie de consum pentru filme by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11867_a_13192]
-
tot la Humanitas, în 1996. Autorul a mărturisit că a cunoscut direct acest univers scufundat, cînd, tînăr inginer geolog a fost trimis să lucreze în Valea Jiului. Prezentînd această "pictură de mediu", oameni care-și pierd mințile, dezumanizați și prizonieri în mină sau în universul adiacent ei, Răsvan Popescu a legat, ca și-n film, aceste portrete psihologice de cele care în timpul mineriadelor au dezlănțuit teroarea în București, în iunie 1990. S-a amintit de succesul filmului omonim regizat de Lucian Pintilie
Nominalizări - Premiul "Giuseppe Acerbi" pentru literatura română by Emilia David Drogoreanu () [Corola-journal/Journalistic/11871_a_13196]
-
rugămintea să obțin ca să fie primită în revista Institutului Cantacuzino "Archives roumaines de pathologie experimentale". Înfierbântat, m-a întrebat când voi putea aranja lucrurile, că ar ține mult la aceasta. I-am spus: "Acum, imediat. Dar trebuie să vii cu mine." Mi-a înmânat pachetul cu lucrarea. Până la Institutul Cantacuzino nu era departe. În 20 de minute am fost acolo, la intrarea Institutului. L-am rugat să aștepte jos, că mă duc la profesorul Mihai Ciucă, unul din directorii Institutului, să
Mărturii inedite despre Ion Țuculescu - In memoriam Eugenia Iftodi by Dr. S. Sturdza () [Corola-journal/Journalistic/11869_a_13194]