KorAP: Find »[drukola/base=mina & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...21 22 23 ...64 >

1,582 matches

Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782

plăcut, dacă aș fi avut voie, ca Vera și Mihai să fi fost parteneri în această orgie a desființării, să sufere, să înnebunească și să vomite în patru. Constantin Popa Personajele: Ilie Popescu: funcționar de asigurări sociale, 47 de ani Mina Popescu: casnică convinsă, 43 de ani Vera: funcționară, 34 de ani Ștefan: soțul Verei, inginer constructor, 38 de ani TABLOUL I (Apartamentul familiei Ilie Popescu: ca mobilier și împărțire a spațiului, este cel bine cunoscut în blocurile recent construite; un

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
dracu'. Mina: Muncea. Vera: Nu-i destul să muncești. Nu vezi? Trebuie să se știe că muncești. Mina: Acum îi faci o vină din faptul că e la locul lui, că e modest. Vera: Nu e modest. (după o pauză) Mina, vrei să-ți spun ceva? Ilie, pentru mine e, cum să-ți spun, e ceva... cineva... pe care nu-l înțeleg, nu-l cunosc chiar, ceva, cineva de care mi-e frică. Zău, nu știu de ce, dar asta simt. Mina

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
vedea cum stau lucrurile. Om vorbi și cu ceilalți, să ne pregătim. Mina: Mare lucru nu-i de pregătit. Și-a adunat de toate, săraca. Nu-i lipsește nimic. Vera: Oricum, sînt atîtea și atîtea care trebuie făcute pe loc. Mina: E, o groapă acolo. Are cine s-o sape... (pauză) Ilie: Pentru că veni vorba, Ștefan, vreau să te rog ceva. Ștefan: Zi-i! Ilie: Asta nu pentru că lucrezi în construcții... Vreau să-ți spun că nu-ți cer cine știe ce favoruri

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
peste calmul cu care a primit vestea) Ce să-ți spun! Lumea dă în brînci să-și facă o viață mai bună acum, acum pe pămînt și dumnealui se îngrijește de confortul de sub pămînt. Ilie: (dispus să treacă cu vederea) Mina, nu te supăra, dar ești complet ruptă de realitate. Mai întîi, a da brînci să-ți faci o viață fericită nu înseamnă că ai și făeut-o. Mulți rămîn doar cu datul în brînci. Apoi, crede-mă pe mine: foarte multă

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
i s-a făcut de cavou! Doamne iartă-mă, în loc să mă ducă la mare, că n-am fost de nu știu cîți ani, dumnealui mă duce la cimitir... Să fiu mulțumită după ce... Eu vreau să fiu mulțumită acum, înțelegi? Vera: Mina! Ștefan: Ilie, lasă-l naibii de cavou, dom'le, zău așa! Ilie: Cum adică să-l las? Ștefan: Eu nu știu cum ai ajuns tu tocmai la... cavouri! Ilie: Încă n-am ajuns, dar vine vremea acuși, vine vremea... Poate mîine, poate

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
Jur! Jur! (pe față i se citește spaima și din nou reclamă o stare de rău. Fuge în baie.) Ilie: Iar începi cu vomatul ăsta! (rămîne în aceeași tensiune. Reintră Mina; se îndreaptă spre Ilie, îl privește mult în ochi) Mina: Bine. De azi înainte unu și cu unu fac trei... iar în colțul acela va fi un cal verde. Ilie: Uite ce e, te rog să nu-ți bați joc! Mina: Dar nu-mi bat joc deloc. Va fi așa cum

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
Tu! Ai plecat tu mai devreme de la datorie. Ilie: (ignoră) Da, eu. (se uită la colț, apoi spre Mina. Tensiune. Se dezbracă de haine, își pune halatul și papucii de casă apoi intră în dormitor unde se trîntește pe pat) Mina: (care l-a urmărit, din ușa dormitorului) Nu vrei să stai acum la masă? Ilie: (răspunsuri precedate de pauze nefirești de lungi) Nu. Mina: Poate vrei și tu o gură. de țuică? Ilie: Nu. Mina: Nu ți-e bine? Ilie

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
Ilie: Mi-e foarte rău... Mina: De asta ai plecat mai devreme? Ilie: Și de asta... (Mina așteaptă să continue) Iar am avut o ședință... (după o altă pauză) Știi, l-am iertat pi Pândele... (uluită, se îndreaptă spre el) Mina: Cum adică l-ai iertat Pandele?! Ilie: L-am iertat, pur și simplu. Mina: (nu acceptă) Ba nu-i deloc nici simplu și nici pur! Cum adică! După ce a spus cîte a spus despre tine, și toate numai minciuni, să

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
să rîdă cu poftă) Mi-a plăcut chestia cu doi și cu doi fac vineri. Chiar în halul ăsta ajunsesem. (redevine serios circumspect) Sau e vreo aluzie la... unu și cu un fac trei... sau la... (arată spre colțul sufrageriei) Mina: (într-adevăr nu s-a gîndit la acest paralelism) Nu, nu i nici o aluzie... (își îndreaptă, discret, privirea spre colț; Ilie observă) Mă duc pînă la bucătărie. Ilie: N aș vrea să te duci... Mai stai aici. (pauză) Știi, Mina

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
Vera și Ștefan... nu mi-ați spus în față că-s nebun? Mina: Ascultă, Ilie: nu trebuie neapărat să te culci dacă doi îți spun că ești beat, înțelegi? Ilie: Da, înțeleg. S-ar putea să fie un complot...! (rîde) Mina: S-ar putea. Ilie: Da, dar ei sînt majoritatea. Te supui. Mina: Nu te supui deloc. Trebuie să știi tu mai bine ce-i cu tine decît ceilalți. Ilie: (cu tristețe) Cînd am vrut să arăt că eu știu mai

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
prima hotărîre pe care mi-o dai peste cap... Mina: Iar îmi scoți ochii cu cavoul ăla! Ilie: Nu, gata cu cavoul! Nu mai cred în eli. Gata (mișcîndu-se, dă cu ochii de colțul camerei; se oprește, privește atent, contrariat) Mina, mi se par mie sau tu ai mutat niște lucruri de-acolo...! Mina: Nu, nu ți se pare. Le-am mutat. Ilie: Dar de ce?! Mina: I-am făcut loc... Ilie: Cui i-ai făcut loc?! Mina: Calului. Calului verde. (rîd

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
dominanta acestei scene) Și ce-ai să faci tu cu calul? Mina: O să mă uit la el... O să-i dau de mîncare... (mimează că-i dă de mîncare) Ilie: Bravo! Eu o să-l țesal! (mimează) O să-i pun potcoave. (mimează) Mina: O să-i dau apă. (mimează adăpatul din pumni; rîzînd, sfîrșiți, vin către mijlocul camerei, cad în genunchi și din acest rîs Ilie trece în spasme de plîns, Mina sesizează și se oprește) Ce-i cu tine, plîngi! Ilie, te rog

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
timp. Mina: De fapt, avem destul timp.(Ilie își pune haina, se piaptănă, își pune banii în buzunar, fredonînd, Mina îl aude și se simte jenată) Ilie! Ilie: (din dormitor) Da, vin imediat. (după o mică pauză, continuă să fredoneze) Mina: (furioasă, intră în dormitor) Ilie! Ce naiba te apucat? Ilie: Ce să m-apuce? Nu m-a apucat nimic! Mina: N-ai cîntat de ani de zile și ți-ai găsit tocmai azi să... Ilie: Da ce-i azi, dragă?! O

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
Ilie: Arăți minunat azi. Mina: Termină cu mascările astea! Azi mergem, totuși, la o înmormîntare. Ilie: Înmormîntare? (Mina se stăpînește) Mă rog, n-are importanță. Numai a mea să nu fie. Promit să merg la orice înmormîntare în afară de una... (rîde) Mina: Ilie! Ilie! Ilie: Hai, mamă, n-o lua și tu așa! Sînt puțin vesel, e adevărat... Și vreau să vă scot și pe voi din starea asta în care sînteți... Vă înțeleg, și eu sufăr, na! Am cunoscut-o bine

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
Putea să mai trăiască. Am fi avut nevoie de puterea ei. Dar, asta-i! (părăsind subiectul) Uite, eu am luat banii ăștia. Știi pentru ce, nu? Mina: Nu știu. Ilie: Cum, nu-ți amintești? Mina: Nu. Ilie: Pentru excursie, Mina. (Mina și Vera au trecut de la uimire la indignare) Ei, ce dracu' vă uitați așa la mine de parcă am de gînd să facă o crimă nu o excursie. (cele două tac) Că doar n-am de gînd s-o fac azi

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
rigoare?... Vera: Dă-mi ce vrei tu. (Mina intră în bucătărie, Vera răsuflă ușurată) Doamne, de-am pleca mai repede la înmormîntare. Sînt sigură că o să fie mai plăcut, zău așa! (observă și ea schimbarea poziției lucrurilor din colț; intră Mina cu dulceața) Mina, am impresia că lucrurile astea erau altfel așezate. De ce le-ai îngrămădit așa? (Mina se oprește rigidă, cu o privire febrilă) Acum de ce te uiți așa la mine? (Mina pune tava cu dulceață pe masă, se așează

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
mi ce vrei tu. (Mina intră în bucătărie, Vera răsuflă ușurată) Doamne, de-am pleca mai repede la înmormîntare. Sînt sigură că o să fie mai plăcut, zău așa! (observă și ea schimbarea poziției lucrurilor din colț; intră Mina cu dulceața) Mina, am impresia că lucrurile astea erau altfel așezate. De ce le-ai îngrămădit așa? (Mina se oprește rigidă, cu o privire febrilă) Acum de ce te uiți așa la mine? (Mina pune tava cu dulceață pe masă, se așează pe scaun și

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
Mina: (trecînd peste) Ca să pricepi ar trebui să știi... să cunoști drumul pînă la ideea asta cu calul... Vera: (încercînd să iasă din stupoare, pe zîmbet) Aha! Cum s-ar spune nu-i cal, ci o idee de cal. (rîde) Mina: Da... cam așa... Vera: Păi ce să spun eu! Ce se mai poate spune! Zău dacă știu! Aș prefera, dacă e s-o facem pe nebunii, să aveți chiar un cal... Dar o idee de cal, mă pune pe gînduri

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
și ăla prea nu știe decît de muncă. E nostim, să mor dacă nu. Bei ceva, Ștefane? Și tu, Mina... Mina, dă-ne ceva, o țuică... Mina: Mai bine te-ai culca o jumătate de oră pînă la plecare. Ilie: Mina, să știi că nu mă culc... Nu vreau să mă culc. Am o stare foarte bună și nu vreau s-o scap din mînă. Dom'le, mi-au plăcut băieții. Și Pandele... dat dracului Pandele ăsta. Mi-e frică de

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
morți, mă, ce vrei să spui? Ilie: Lasă că nu-i vorba de tine. Tu ești viu, frate, și într-un fel te invidiez. Totu-i locul din care privești compromisul. Hai, hai că-i tîrziu. (ies Vera și Ștefan) Mina: Ilie! Ilie: Mina, te rog din suflet să nu... Mina: Nu, nu, vreau să-ți spun că te înțeleg... Eu știu să te înțeleg. (se uită amîndoi spre colț) TABLOUL IV Scena 1 (Același decor, lumina e numai pe sufragerie

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
decor, lumina e numai pe sufragerie. Masa e aranjată pentru patru persoane. La un capăt al mesei, Mina, îmbrăcată ca de sărbătoare, stă neclintită, cu privirea fixată într-un punct în care nu se vede nimic. Sună soneria, insistent, fără ca Mina s-o audă. Se aude cheia în yală, se deschide ușa și intră Ilie care are mîini un buchet mare de flori și un pachet cu prăjituri. O vede pe Mina) Ilie: (contrariat) Da' tu ce faci? Ei, Mina, ce Dumnezeu

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
fără ca Mina s-o audă. Se aude cheia în yală, se deschide ușa și intră Ilie care are mîini un buchet mare de flori și un pachet cu prăjituri. O vede pe Mina) Ilie: (contrariat) Da' tu ce faci? Ei, Mina, ce Dumnezeu, nu mă auzi? (o apucă încet de umeri) Mina! Mina: (e prezentă) Da... Ilie: Am sunat la ușă. De ce nu mi-ai deschis? Mina: N-am auzit... zău că n-am auzit. Ilie: (renunțînd) Era s-o sfeclesc cu

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
se deschide ușa și intră Ilie care are mîini un buchet mare de flori și un pachet cu prăjituri. O vede pe Mina) Ilie: (contrariat) Da' tu ce faci? Ei, Mina, ce Dumnezeu, nu mă auzi? (o apucă încet de umeri) Mina! Mina: (e prezentă) Da... Ilie: Am sunat la ușă. De ce nu mi-ai deschis? Mina: N-am auzit... zău că n-am auzit. Ilie: (renunțînd) Era s-o sfeclesc cu florile! Aia credea că, dacă nu le-am luat pînă

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
masă) Chiar că sînt frumoase! Mina: Minunate. Ilie: Deci, cîte sînt? Mina: (cu o urmă de cochetărie) Nu știu. Ilie: Nici eu. În orice caz, nu-s chiar așa de multe. (îi sărută mîna și o îmbrățișează) La mulți ani, Mina! Mina: (încă îmbrățișați) Îți mulțumesc. Ilie: Ciocnim un pahar de șampanie? Mina: Dar nu-i așteptăm pe Vera și Ștefan? Ilie: Nu, nu așteptăm pe nimeni. Acum o să ciocnim numai noi doi. (desface o sticlă de șampanie, dopul sare în

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
cum mușc din măr... "Fată, tu ești bună de nevastă!" "Sînt!" Ilie: Și ești bună de nevastă. Mina: Da? Ilie: Sigur, și ca să te conving că nu mint, mai beau un pahar de șampanie în cinstea nevestei mele. (beau amîndoi) Mina: Hm. Te cam apucă de cap șampania asta. Simt că am amețit. Dar îmi place. Mă simt bine. Ilie: Vreau să te simți bine... Aș vrea să fii fericită... Mina: Dacă aveam copii... măcar unul... Ilie: (febril) Mina, știi, m-

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]