3,438 matches
-
ce Lucirea podoabelor ei se-nălța s-o întâlnească, Din casete satinate în belșug vărsate În fiole de fildeș și sticlă colorată Destupate, pândeau parfumurile ei stranii, sintetice, Sub formă de-unguent, pudr'au lichid, tulburau, amețeau Și înecau simțu-n miresme, stârnite de aerul Ce le împrospăta de la fereastră, urcau Îngrășând prelungile flame-ale lumânărilor Și-aruncau fumu-n laquearia Dând viață modelului de pe tavanul lambrisat. Ardea verde și-oranj, flancat de piatra colorată N a cărei tristă lumină un delfin sculptat înota
Tărâmul pustiirii, 1922 by T.S. Eliot () [Corola-journal/Journalistic/7094_a_8419]
-
inventivă, de-o veselie mohorîtă, cu un mers ce mimează o notă trudnică, vîrtos ațîțată de contrarietăți: "păduchele de apă ca un deget / apăsat pe o piele destinsă / sparge suprafața lacului - / creții apei sînt mustața primarului Ťîn furculițăť // bortă cu miresme de timp suspendat / lunecă prin dreptul porților închise popa / cu masca de apă sfințită bine întinsă pe chip// nu-i chip să fixezi urma păduchelui de apă - / portarul mănîncă semințe de floarea-soarelui / cu stînga le azvîrle-n gură / cu dreapta culege
O sensibilitate transilvană by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7337_a_8662]
-
Shakespeare, purtînd "numele de neam al svăpăiaților conți de Oxford", Aubrey de Vere își poartă albastrul sîngelui la vedere, păstrînd, din alcătuirea lui zilnic refăcută, cînd pe-o mînă, cînd pe alta, șapte safire de Ceylan. Și, nobilă morbidețe, o mireasmă grea de garoafă. Construit după desen, nu ratează nimic din prescripțiile codului leonin: nici dezinteresarea de viața altora, nici curtarea spiritelor, nici nefireasca discreție în care acoperă un trecut abia de vreo 20 de ani, părînd, însă, a se întinde
Confuzii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7487_a_8812]
-
granița dintre aceia care nu au poftă să afle, și aceia care găsesc o explicație pentru orice. Se poate ca moartea de pe Spreea să nu-și afle tîlc pe Dîmbovița? De bună seamă că nu. Amintirea purtată, solemn, de o mireasmă, e năclăită în zațul autoateștiutor al lui stai să-ți spun eu. În finalul bucureștean al lui Remember, Caragiale-fiul îl întîlnește pe Caragiale-tatăl. Punînd, însă, cel dintîi, stavilă unei lumi pe care și cel din urmă a disprețuit-o discret
Confuzii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7487_a_8812]
-
te lauzi pentru răbdarea de a fi continuat lectura, neînchizînd cartea după primele pagini. Straniu este că gustul textelor reușite se simte imediat. Este ceva, în cadența cuvintelor, în ingeniozitatea lexicală sau în ascuțimea tonului, care împrumută frazei nuanțele unei miresme plăcute. Volumul coordonat de Alin Gavreliuc, Alin Tat și Ciprian Vălcan are atît defectul inerent unui tom colectiv cît și calitatea pomenită mai sus: cîteva trufe risipite într-un steril amalgam tematic. De aceea, chiar dacă dorința autorilor de a-și
Trei trufe salvatoare by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7240_a_8565]
-
urmărit, de pildă, cum o plantă cu nume muzical dintr-o nostalgică confesiune de dragoste migrează, literalmente, din Circul domestic în Un anotimp în Berceni și din poemul Irina în mai proaspătul Un dans matinal: "Deșteptat dintr-o dată de o mireasmă/ pentru care, către amiază, îți vei aminti să-l lauzi/ pe bătrânelul Filip, grădinarul cel migălos/ cu surâsul larg și mâini delicate.// Știi încotro te îndrepți - în zori, cei dintâi treziți/ urmăresc cu blândețe procesiunile vietăților mici.// De-a lungul
Poezie și deziderat by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7262_a_8587]
-
persoană l-ar observa din exterior. "privesc/ în depărtare// crengile care cad/ luminează/cerul// fila de calendar/ are colțul îndoit// înotând prin frunze ruginii/ măturătorul/ șchiop// o vrabie ciugulește/ butonul soneriei// pe caldarâm/ în urma unui cauciuc/ soare timid// cineva intuiește/ mireasma fiecărui vers// pe lac trece/ gonită de vânt/ o umbrelă deschisă// piatra aceea părea/ că se uită la cer (Părea că se uită la cer, p. 25). Niciun elan vital nu tulbură liniștea înghețată a acestui tablou. Starea de spirit
Vernisaj liric by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7269_a_8594]
-
misterios și sarcastic. INSOLIT, DUR ȘI SEVER, UNDUITOR, VICLEAN ȘI LUNECOS. Dabija știe să chinuiască și o face cu voluptatea unui chinez. Dabija e MAGICIANUL RECE, RĂU ȘI GENEROS. Rolurile din spectacol sunt și ele viclene și ne învăluiesc cu mireasma lor zăpăcitoare. Dar cu ele descoperi dragostea necondiționată. Dabija - regizorul cu energia prefacerilor, poate de aceea e fără milă, te face să devii "năcăjit" și cuminte. Actorii devin fragili și vulnerabili, "COPIL PIERDUT DIN JOCURI" cum spune POETUL. Mergem cu
Trei întâlniri by Rodica Mandache () [Corola-journal/Journalistic/7137_a_8462]
-
Mai degrabă ai fi înclinat să spui că medicii sunt buni degustători de cultură, dar nu creatori înlăuntrul ei. Cert este că, în orice familie unde există măcar un medic, aerul care te întîmpină are o altă încărcătură spirituală: o mireasmă selectă născută dintr-o anumită optică asupra vieții. Iar cauza nu e de căutat în snobismul medicilor și nici în vanitatea unor ființe care, știind că fac parte dintr-o categorie șlefuită, vor să-și etaleze semnele distincției. Cauza e
Între caduceu și liră by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7148_a_8473]
-
cărări/ și striații romboidale/ de ananas verde-maroniu.../ M-a invitat să dansăm/ joropo și salsa/ cântau columbieni creoli/ din harfe, chitare/ și fel de fel de surcele sunătoare.../ ŤTe-aștept la noi în sat, la Santa Rosať/ mi-a susurat în miresmele serii/ Ťsă nu te temi de mine, nici de malarie/ nici de caimanii și peștii piranha/ din Orinocco,/ nici de miriștea de porumb care înțeapă picioarele goale/ în sezonul uscatť/. ŤDe toate astea nu mă tem/ ...dar mi-e frică
Vise din cartierul de est by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7160_a_8485]
-
cu grâul până la șold, în peripatetica aceasta a grâului, pe când spicele, țepoase, ne înțeapă trupurile mustrându-ne -, o, nu, nu-i bine să înaintezi printre ele prea mult... Rupem tulpinele fragede, le ducem la gură și le mușcăm, flămânzi de miresme, de mireasma incomparabilă care este a existenței. Iar la capătul ei, la capătul miresmei, propagându-se fantastic în piept, dacă tragi mireasma în piept cu luare aminte,... vei desluși parfumul vieții și al întregului totului-tot... Și iarăși, ne întrebăm, pierduți
Femeie născătoare cu maci roșii în păr by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6004_a_7329]
-
până la șold, în peripatetica aceasta a grâului, pe când spicele, țepoase, ne înțeapă trupurile mustrându-ne -, o, nu, nu-i bine să înaintezi printre ele prea mult... Rupem tulpinele fragede, le ducem la gură și le mușcăm, flămânzi de miresme, de mireasma incomparabilă care este a existenței. Iar la capătul ei, la capătul miresmei, propagându-se fantastic în piept, dacă tragi mireasma în piept cu luare aminte,... vei desluși parfumul vieții și al întregului totului-tot... Și iarăși, ne întrebăm, pierduți în copilărie
Femeie născătoare cu maci roșii în păr by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6004_a_7329]
-
trupurile mustrându-ne -, o, nu, nu-i bine să înaintezi printre ele prea mult... Rupem tulpinele fragede, le ducem la gură și le mușcăm, flămânzi de miresme, de mireasma incomparabilă care este a existenței. Iar la capătul ei, la capătul miresmei, propagându-se fantastic în piept, dacă tragi mireasma în piept cu luare aminte,... vei desluși parfumul vieții și al întregului totului-tot... Și iarăși, ne întrebăm, pierduți în copilărie și în farmecul începutului de iunie, făcându-ne unii altora semne luminoase
Femeie născătoare cu maci roșii în păr by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6004_a_7329]
-
să înaintezi printre ele prea mult... Rupem tulpinele fragede, le ducem la gură și le mușcăm, flămânzi de miresme, de mireasma incomparabilă care este a existenței. Iar la capătul ei, la capătul miresmei, propagându-se fantastic în piept, dacă tragi mireasma în piept cu luare aminte,... vei desluși parfumul vieții și al întregului totului-tot... Și iarăși, ne întrebăm, pierduți în copilărie și în farmecul începutului de iunie, făcându-ne unii altora semne luminoase din grâu, ca de pe alte tărâmuri, paralele, cuprinse
Femeie născătoare cu maci roșii în păr by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6004_a_7329]
-
-un firav țipar: Ulicioarele de-a lungul șanțurilor: Ce coboară printre moțurile trestiilor Traversând grădini printre lămâi. Mai bine dacă zarva păsăretului Contenește-nghițită de azur: Căci se aude mai clar murmurul Ramurilor prietene în văzduhul aproape neclintit: Și noima acestei miresme Ce nu știe să se desprindă de pământ Picurându-ne-n piept o gingășie muncită. Aici vrajba descumpănitelor Patimi ca prin minune-amuțește, Aici avem și noi cei sărmani partea noastră de-avere Adică mireasma lămâilor. Vezi, în aceste tăceri când
Eugenio Montale () [Corola-journal/Journalistic/5733_a_7058]
-
văzduhul aproape neclintit: Și noima acestei miresme Ce nu știe să se desprindă de pământ Picurându-ne-n piept o gingășie muncită. Aici vrajba descumpănitelor Patimi ca prin minune-amuțește, Aici avem și noi cei sărmani partea noastră de-avere Adică mireasma lămâilor. Vezi, în aceste tăceri când lucrurile Se lasă-n voie și par gata Să-și dea în vileag cel din urmă secret, Te-aștepți uneori Să decoperi vreo hibă-a Naturii Al lumii punct mort, veriga slăbită, Firul de
Eugenio Montale () [Corola-journal/Journalistic/5733_a_7058]
-
sufletească. De aici tonul stins și placid, ivit parcă dintr-un timbru mătăsos, de ființă reculeasă și interiorizată. Din acest motiv, din carte nu reiese cît de talentat e pictorul, ci cît de credincioasă îi este stofa lăuntrică. Volumul are mireasmă de tămîie, fiind atrăgător prin felul blajin în care te absoarbe în aerul lui. În schimb, e de prisos a căuta o coerență în desfășurarea fragmentelor, cartea putînd fi citită de oriunde, acolo unde se deschid paginile sau acolo unde
Pictura văzduhului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5913_a_7238]
-
moi ale cefii / dar nu pe dinafara ci pe dinlăuntrul oaselor frunții mele / și pe dinlăuntrul oaselor cefei mele". Sau cu un adaos de violență ambiguă: „cînd prinzi de chică lumina ia-o imediat în dinți și ciugulește-o de miresme pînă la sînge / cînd prinzi de chică întunericul ia-l imediat în dinți și ciugulește-l de miresme pînă la sînge / cînd prinzi de chică și viața și mai ales moartea ia-le imediat în dinți / și ciugulește-le de
Un înger rebel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6215_a_7540]
-
mele". Sau cu un adaos de violență ambiguă: „cînd prinzi de chică lumina ia-o imediat în dinți și ciugulește-o de miresme pînă la sînge / cînd prinzi de chică întunericul ia-l imediat în dinți și ciugulește-l de miresme pînă la sînge / cînd prinzi de chică și viața și mai ales moartea ia-le imediat în dinți / și ciugulește-le de miresme pînă la sînge / altminteri cînd te mușcă versul chiar de limbă ca să nu zic chiar de inimă
Un înger rebel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6215_a_7540]
-
pînă la sînge / cînd prinzi de chică întunericul ia-l imediat în dinți și ciugulește-l de miresme pînă la sînge / cînd prinzi de chică și viața și mai ales moartea ia-le imediat în dinți / și ciugulește-le de miresme pînă la sînge / altminteri cînd te mușcă versul chiar de limbă ca să nu zic chiar de inimă / nu te sfii să te sinucizi nicolae tu rege de lux al oaselor tale". O irepresibilă inocență transpare însă atunci cînd poetul declară
Un înger rebel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6215_a_7540]
-
ordinul emoției pierdute în procesul ireversibil al temporalității. Incapabil a da timpul înapoi, autorul ia distanțe față de obstacolul major al retrăirii care e realul conținut în prezent, relativizîndu-i „trufia", fărîmițîn-du-l în jocul metaforic: „Mai bine adună luna ce cade-n / miresme, săgeată învinsă / și-ntoarsă sub ierbi // iubește-mă cu trupul tău tulbure / cît pentru tăcere / și prăbușire // mai bine sărută-mă în lacrimă sub / roșu amurg" (7). Alibiul pios al acestei malaxări nu-i poate disimula cruzimea. Poetul își proiectează propria
O ipostază a iluziei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6065_a_7390]
-
își face apariția. In bucățile sale antologice, Delavrancea înlocuiește abstracta „analiză psihologică" cu o invazie a concretului truculent. Vocația picturală îi rămîne întreagă, fie în regim ironic și comic, fie în regim liric. „Se scutură din salcîmi o ploaie de miresme. Bunicul stă pe prispă. Se gîndește. La ce se gîndește?La nimic. Innumără florile care cad. Se uită-n fundul grădinii. Se scarpină-n cap. Iar înnumără florile scuturate de adiere. Pletele lui albe și crețe parcă sunt niște ciorchini
Complexele avocatului de succes by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6211_a_7536]
-
e de-a mînui un instrument perfecționat. In fond, Ion Horea manifestă un orgoliu gospodăresc, expresie a firii celui ce declară liminar, pe un ton irevocabil: „Eu m-am născut din grîne, din fîn, din cucuruz, / Și-n mine port mireasma pămînturilor sfinte. Și behăitul turmei și mugetul de vite / și cîntecul de greieri îmi stăruie-n auz" (Pomenire). Mărturiile biografice ale fiului de țăran depășesc cadrul personal, aspirînd la reconstituirea unui mediu arhaic (resortul e același ca-n evocările coșbuciene
Un „centru al lumii“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6125_a_7450]
-
și soțul acesteia și de la ceilalți invitați. Am dat din cap către femeia cu bronz de Agadir, cea care nu avea să-mi fie niciodată confidentă. A dat din cap la rîndul ei. Afară, pe stradă, felinarele aveau aureole portocalii, mireasma frunzelor jilave străjuia trotuarele umede. - Ai băut mult?, m-a întrebat Jane. Vrei să conduc eu? I-am dat cheile iar ea a îndreptat brelocul care pulsa înspre mașina noastră, păstaia noastră de oțel. Incuietoarea centrală a clănțănit, m-am
Will Self - Cum văd eu distracția by Daniela Rogobete () [Corola-journal/Journalistic/6128_a_7453]
-
fără larmă, de partea lui. Și nu e puțin lucru. Imaginea, restrângând viața la minimul important, a unui poet care a „rămas în urmă cu politica" e retragerea din arenă, de orice fel ar fi ea, înspre chimiile iubirii. O mireasmă biblică de nard desenează conturul unei siluete presimțite, stând, ca și inima, sub pecetea lui altădată. Același timp pierdut care stăpânește forma versului, dintr-o dată lepădată de cadență, imaginile, amintirile trecute cumva neînlesnit, greoi, ca pasagerii de pe o vale pe
Îndepărtări by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6152_a_7477]