1,265 matches
-
locuri întunecate și să pretinzi că poți vedea în întuneric. Pe la începutul lui iunie Coleman se găsea într-un tramvai pe Hill Street, când a auzit doi tipi discutând despre un ciudat pe nume Thomas Cormier și despre animalele rău mirositoare pe care le ținea în spatele casei lui de pe Carondelet. Unul dintre ei le-a enumerat: nevăstuici, dihori, viezuri, vidre și wolverine. Coleman a devenit surescitat, a sunat la Thomas Cormier - tot cu pretextul falsului sondaj - și a aflat că omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
clasa I-a, făcusem vreo două poezii despre: primăvară, flori și rândunele, versurile de-atunci începură să mă chinuiască, revenindu-mi în minte cu o drăcească îndărătnicie de muște bîzîitoare: "Primăvara a sosit Câmpul tot a înverzit, Plin de flori mirositoare, Ce sânt foarte-mbătătoare!" Mai departe, era foarte natural să aduc vorba și despre păsările călătoare, care se-napoiază-n țară, vestindu-ne statornicirea primăverii pe plaiurile noastre: "Iată, văd o rândunică, Vine din țări depărtate... De-obosită, parcă pică
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
unul din scaune. Mișcările lui erau ușoare și repezi, ca odinioară. Poate fiindcă tehnicile de vindecare ale lui Ștefănel dădeau roade, iar durerile din partea dreaptă a corpului dispăruseră cu totul. Fiul Îi făcea tatălui masaje cu substanțe ciudate, dar frumos mirositoare, și uneori Îi Înfigea, răsucindu-le ușor, ace subțiri de lemn Între degetele de la picioare. Cosmin Întinerise cu cel puțin zece ani. Era efectul tratamentului și al bucuriei. - Vreau să spun... adică... m-am tot gândit... . Ușa se deschise vijelios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
tale este ca mirosul Libanului. 12. Ești o grădină închisă, soro, mireaso, un izvor închis, o fîntînă pecetluită. 13. Odraslele tale sunt o grădină de rodii, cu cele mai alese roade, mălini negri și nard; 14. nard și șofran, trestie mirositoare și scorțișoară, cu tot felul de tufari de tămîie, smirnă și aloe, cu cele mai alese miresme. 15. O fîntînă din grădini, un izvor de ape vii, ce curge din Liban. 16. Scoală-te, crivățule! Vino, vîntule de miază-zi! Suflați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85072_a_85859]
-
ca niște valuri, sunt negre cum e corbul. 12. Ochii lui sunt ca niște porumbei pe marginea izvoarelor, scăldați în lapte, și odihnindu-se în fața lui plină. 13. Obrajii lui sunt ca niște straturi de miresme, în care cresc saduri mirositoare; buzele lui sunt niște crini, din care curge cea mai aleasă smirnă. 14. Mîinile lui sunt niște inele de aur, ferecate cu pietre de hrisolit; trupul lui este un chip de fildeș lustruit, acoperit cu pietre de safir; 15. picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85072_a_85859]
-
frumoase îți sunt picioarele în încălțămintea ta, fată de domn! Marginile rotunde ale coapsei tale sunt ca niște lănțișoare de pus la gît, lucrate de mîinile unui meșter iscusit. 2. Pîntecele tău este un pahar rotund, de unde nu lipsește vinul mirositor; trupul tău este un snop de grîu, încins cu crini. 3. Amîndouă țîțele tale sunt ca doi pui de cerb, ca gemenii unei căprioare. 4. Gîtul tău este ca un turn de fildeș; ochii tăi sunt ca iazurile Hesbonului, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85072_a_85859]
-
mele! Cînd te-aș întîlni în uliță, te-aș săruta, și nimeni nu m-ar ține de rău. 2. Te-aș lua și te-aș aduce la casa mamei mele; ea m-ar învăța să-ți dau să bei vin mirositor, must din rodiile mele. 3. Mîna lui cea stîngă să fie sub capul meu, și dreapta lui să mă îmbrățișeze! 4. Vă rog fierbinte, fiice ale Ierusalimului, nu stîrniți, nu treziți dragostea, pînă nu vine ea. 5. Cine este aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85072_a_85859]
-
cu bijuteriile masive de argint sunând armonios, ca niște zurgălăi, când se mișcă. Nu vorbește niciodată, ci doar apare, apoi dispare, pâlpâind ca flacăra unei lumânări, când el îi pune întrebări mai dure. Apar și alte figuri, cu gurile urât mirositoare, larg căscate, și cu niște cuțite curbate în mână. Se aplecă asupra lui și încep să-l jupoaie, la început crestându-l subraț, la glezne și încheieturi, apoi îi trag pielea de pe spate ca pe o kurta foarte strânsă. Țipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
nabab, șoptește hijra. Indiferent ce se întâmplă, rămâi tăcut și liniștit. Ai înțeles? Pran încuviințează. Trec de o boltă, intră în holul auditoriului și rămân în umbră, lângă un servitor care stă foarte drept, balansând o tavă cu arome plăcut mirositoare într-o mână. Un bărbat tras la față începe să recite un poem într-un dialect urdu, elevat și precis. „De ce a trebuit să-mi dai uitării lăcașul sfânt al inimii De ce a trebuit să zbori din ea, din raiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
fantastic, iar acum descoperea că realitatea era diametral opusă față de tot ce gândea și reprezenta Andrew. Siguranța lui, cândva atât de atragătoare, părea acum îndrăzneală copilărească. Cum cuteza? Cum putuse să-și pună tichia de bufon și puritatea lui frumos mirositoare înaintea misterelor infinite ale universului? Pe măsură ce mica lor constelație se destrăma, Andrew, împins de forțe opuse, începu să vorbească de știință și religie rațională și de superioritatea minții europene asupra celei asiatice. Când au avut bani destui pentru o vacanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
vadă că ziua asta și așa proastă, este pe cale să devină și mai rea. În spatele lui, în capul grupului de jucători de crichet, este chiar Gerald Fender Greene. În mână, prinsă între arătător și degetul mare, ca o cârpă urât mirositoare este chiar cartea lui. — Salut FG, zice dezamăgit. — Gunoi străin, se pronunță FG. Ceilalți jucători de crichet se uită să vadă la ce se referă. — Baudelaire, citește unul. O pauză cât se procesează informația. Apoi verdictul: Muiereo! Grupul capătă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
în viață, în toate zilele vieții lui de viețuire deșartă, pe care le petrece ca o umbră? Și cine poate să spună omului ce va fi după el sub soare? $7 1. Mai mult face un nume bun decît untdelemnul mirositor, și ziua morții decît ziua nașterii. 2. Mai bine să te duci într-o casă de jale decît să te duci într-o casă de petrecere; căci acolo îți aduci aminte de sfîrșitul oricărui om, și cine trăiește, își pune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85079_a_85866]
-
aur și era însoțită de eunucul-șef Shim, care îi ducea însemnele. După ce a coborât din palanchin, a mers prin Sala Binecuvântării Materne. A intrat apoi în iatacul nupțial, care se afla în Palatul Seninătății Pământești. În această cameră dulce mirositoare, Nuharoo s-a schimbat din costumul ei de un galben rece într-unul de un galben cald. Cu o bucată de mătase de culoarea soarelui acoperindu-i capul și ochii, ea s-a juruit împăratului Hsien Feng și a băut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
de neiertat, îi trece însă imediat ce îi descriu situația în care mă aflu. Zice că se simte rău și o roagă pe Rong să pună niște prosoape lângă patul ei. Rong pune pe sobă un vas cu plante medicinale puternic mirositoare, pentru cazul în care Orașul Interzis și-ar trimite spioni. Sosește Fann Sora cea Mare: — Impresionant, Orhideea! Impresionant! Ești precum un ardei iute toamna - pe zi ce trece mai roșie și mai picantă! Nu are timp să-mi spună cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
de operă de la vremea ceaiului, de care s-a ocupat Su Shun și care se desfășoară în apartamentul lui Nuharoo. Spre dezamăgirea mea, Tung Chih nu vrea să fie cu tatăl său. Se plânge de „privirea înfricoșătoare“ și de „răsuflarea mirositoare“. E nefericit când îl împing spre patul bolnavului. Își numește tatăl o pacoste și o dată îndrăznește chiar să-i strige: „Hei, om gol pe dinăuntru!“, Trage de cearșafurile lui Hsien Feng și aruncă în el cu perne. Vrea să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
se pierdea dincolo de culmea malului dinspre Miazăzi. Nici În acel singur ceas soarele nu atingea fundul Văii: oamenii lăsaseră să crească acolo În neorânduială o grămadă de tufe dese și țepoase, tecari cu spini cât degetul, cuiburi de cucută rău mirositoare, bozii și lipani. Mulți Își azvârleau acolo gunoaiele, Împuțiciunile și mortăciunile de prin curte. Se prăsiseră fel de fel de jigănii: șerpi, broaște, șobolani, gâze nemaivăzute, șopârle, salamandre otrăvite, păsări pașnice ori prădătoare de zi și de noapte; unii se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
minte să nu-ți treacă.“ Cu cât se străduia mai mult să n-o facă, cu atât bombănea mai tare și inima i se umplea de un monolog tăcut. Cuvintele erau ca niște clăbuci înălțându-se dintr-o apă rău mirositoare. — Vede cineva florile astea? Nici ele nu-s de nici un folos! Mitsuhide întinse mâna spre vaza mare din alcov și scutură din ea florile are fuseseră aranjate cu multă artă. În timp ce ducea vaza pe verandă, apa se vărsă zgomotos pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
le numărau la intrare și le numărau și la ieșire. 29. Alții îngrijeau de unelte, de toate uneltele sfîntului locaș, și de floarea făinii, de vin, de untdelemn, de tămîie și de miresme. 30. Fii de ai preoților pregăteau tămîia mirositoare. 31. Matitia, unul din Leviți, întîiul născut al lui Șalum, Coreitul, avea grijă de turtele coapte în tigaie. 32. Și unii din frații lor, dintre Chehatiți, erau însărcinați să pregătească pentru fiecare Sabat pîinile pentru punerea înaintea Domnului. 33. Aceștia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85037_a_85824]
-
principii nu mai sunt valabile pentru români. Președintele României, ca un titan mitologic printr-o zvâcnire aproape supraomenească, s-a opintit și a rupt lanțurile care ne țineau legați de statul român. Trecem cu vederea o slabă flatulență (destul de urât mirositoare), dată așa „cam pe vână” a președintelui în timp ce se opintea, dar acum doar rezultatul contează. Spunea marele președinte al României „Se încearcă acreditarea ideii că statul, guvernul, este responsabil pentru fiecare cetățean. Hă-hă-hă! Nu-i adevărat. Nu mai suntem în
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
în următoarele versuri ale unui cântec popular, care spune la modul imperativ: „hai mândruțo-n podul șurii / să te-nvăț tabla nmulțirii/ cât fac, doi ori doi/ și noi amândoi”. Deci se vede că în podul șurii, pe fânul frumos mirositor, se poate preda nu numai tabla înmulțirii, ci și adunarea, ceea ce ar fi un fel de depășire de plan pentru domnia sa Daniel pe Funeriu, sau Funeriu pe Daniel. Așa că profesorii, nu au decât să-și găsească atâta vreme cât mai au timp
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
Am ales momentul cu mare atenție. Claire și Margaret erau la școală. învățătoarea lui Margaret spusese că în toți cei treizeci și opt de ani de când era în învățământ nu întâlnise o fetiță așa de bine-crescută. Anna cea cu fundulețul mirositor dormea în pătuțul ei, iar mama era afară, la sfoara pe care atârna rufele, ceea ce se traducea printr-o excursie de câteva ore în care mama stătea în picioare lângă gard și vorbea cu doamna Kilfeather, mama Angelei, cea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Da? — Ai grijă de tine. —Mmmm. Jigodia. Capitolul 11tc " Capitolul 11" —Doamne, Katie, ești atât de imatură. Uite, dă-mi cu asta pe spate, te rog. Debbie se întoarce pe burtă când îmi pun în palmă loțiune de bronzat urât mirositoare. O întind pe spatele ei bronzat. — Tot nu-mi vine să cred că mi-a dat papucii, totuși, mă vait eu. Dar asta voiai, nu? De fapt, ți-a făcut o favoare, dacă te gândești bine. Știu că are dreptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
apropo, le spun neconvingător fetelor pe când mă grăbesc prin carlingă asigurându-mă că toată lumea și-a pus centura de siguranță pentru aterizare. Lydia e nervoasă în spate. —Ai stat un secol, se vaită, ungându-și mâinile cu o cremă urât mirositoare. Vrei? Îndreaptă amenințător tubul în direcția mea. Nu, mersi, doar am mai stat puțin de vorbă cu fetele, spun voioasă, ignorându-i fața bosumflată. Sunt amândouă logodite, nu e minunat? Lydia mă ignoră, cască și-și bagă crema de mâini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
el, cară bagajele în gara Constanța, așa își scoate banii de... mâncare. În trenul de dimineață arată chiar jalnic, până ajunge în oraș, ochește câte-un fraier bine îmbrăcat. N-aveți (începe cu vorba încleiată, deschizându-și greu gura urât mirositoare) să-mi dați și mie zece mii de lei? Că mi-e foarte foame, n-am mâncat de... Smulge zece mii, pe care îi dă imediat pe o sută de rom la bufetul gării. După ce soarbe dintr-un schluck băutura, iese pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
Debutul ei a fost când și-a rupt cârpele care-i înfășau strâns picioarele. Fără răzvrătire, nu există supraviețuire! țipă ea la mitinguri în timpul Revoluției Culturale. Mama e șocată în clipa în care îi arunc înainte fâșiile de cârpă urât mirositoare și îi arăt picioarele. Sunt galben-vineții, umflate și supurând de puroi. Câteva muște se așază pe cârpe. Grămada arată ca un monstru mort, o caracatiță cu o sută de picioare. Îi zic mamei: Dacă încerci să-mi pui la loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]