1,480 matches
-
trebuie să practicăm mai degrabă teologia negativă (abandonarea progresivă a tuturor numelor atribuite lui Dumnezeu) decît pe cea pozitivă (atribuirea lui Dumnezeu a tuturor numelor); și astfel, asemenea lui Moise pe muntele Sinai, „să ne cufundăm în întunericul cu adevărat mistic al non-cunoașterii (agnosia)” (cap. 1, PG 3, 1001A). Numai acest întuneric, în realitate mai luminos decît lumina, ne permite să vedem și să cunoaștem că nu-l putem vedea și nici cunoaște pe Cel care e deasupra oricărei viziuni și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
în Asia. Deși autenticitatea corpusului a fost contestată de Ipatie în 532 și de alții în perioada Antichității tîrzii, operele lui Dionisie au fost aproape în mod unanim considerate autentice și au exercitat o mare influență asupra teologilor și a misticilor din Orient și mai ales din Occident. Aici, ele au fost cunoscute mai ales începînd din 827, cînd împăratul bizantin Mihail al II-lea i-a trimis în dar lui Ludovic cel Pios, regele Franței, un manuscris al corpusului dionisian
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
lucru pus la îndemâna unui public cât mai larg. O altă operă de sinteză este Antichrist. Two Thousand Years of the Human Fascination with Evil, publicată în 1994, de Bernard McGinn, cunoscut mai ales datorită studiilor sale consacrate apocalipticii medievale și misticii creștine. Cu 15 ani în urmă, McGinn redactase articolul „Antichrist” din Encyclopaedia of Religions, editată de Mircea Eliade. Articolul propune o frescă pe tema adversarului eshatologic care să cuprindă întreaga tradiție creștină, cu două paranteze interesante despre iudaism și islamism
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
ale forțelor politice existente”, „un mijloc de înțelegere, prietenie și frățietate al tuturor locuitorilor din Banat” (Expunere de motive). Poezie publică Anghel Dumbrăveanu și Ioan Cartan, în timp ce proză semnează I. D. Teodorescu, iar Cornel Ungureanu colaborează cu articolul V. Voiculescu sau Misticul mântuit. Se mai includ în sumar fragmente din Jurnalul filosofic al lui Constantin Noica, un articol al lui Aleksandr Soljenițân (Să nu trăim prin minciună), materiale cu caracter politic și religios, interviuri, știri, caricaturi. Alți colaboratori: Mircea Ciceu, Maria Marinescu
SPERANŢA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289821_a_291150]
-
social-politice contemporane, cum se întâmplă în eseul Politica burții sau Un scenariu arhetipal, interpretare a Soacrei cu trei nurori de Ion Creangă. Se impun atenției studiul, amplu, despre romanul Craii de Curtea-Veche de Mateiu I. Caragiale, privit din perspectiva unei mistici via negativa, articolele despre Ion Creangă, textul despre „scenariile justițiare” veterotestamentare, de tip „moarte pentru moarte”, din literatura română (cu o comparație între Miorița, Baltagul de Mihail Sadoveanu și Capra cu trei iezi de Ion Creangă), „ciclul” dedicat lui Mihai
SORESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289798_a_291127]
-
ocolit? Își poate persoana construi și conduce propriul său destin? La această Întrebare, L.A. Seneca răspunde: ducunt volentem fata, nolentem trahunt - oricât te-ai Împotrivi, destinul tot se Împlinește. Problema destinului i-a preocupat pe mulți specialiști: filosofi, medici, psihologi, mistici, moraliști etc. Destinu a fost privit ca determinism al vieții, ca timp trăit de către individ, dar și ca ceva obscur, independent de voința și de posibilitățile de Înțelegere ale omului, ca ceva care-i este impus acestuia din afara lui, și
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
puternică tendință spre putere și dominarea altora; e) omul activist social, care este preocupat de a veni în ajutorul semenilor săi în caz de nevoie; f) omul religios, care urmărește să-l cunoască pe Dumnezeu, fiind interesat de problemele transcendenței, misticii și de misionariat. Pentru F. Znaniecki, tipurile sociale ale personalității se formează sub influența factorilor sociali ai modelului cultural. În acest sens, el distinge următoarele tipuri biografice: a) tipul omului bine crescut, care în viață se va strădui întotdeauna ca să
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
consemnându-se situații neașteptate, surprinzătoare. Sunt, în fond, procedee proprii beletristicii nonficționale. Ce lăsăm în urma noastră (1973), de pildă, include reportaje despre oameni ce muncesc în locuri izolate, fără confortul marilor așezări urbane și relevă apelul la instrumentarul unei anumite „mistici” a devotamentului profesional, al „cultului muncii” recomandat în perioada comunistă. Anumite procedee ziaristice devenite clișee și demonetizate de utilizări schematice, neinspirate, sunt preluate cu moderație. În masivul memorial intitulat Zece porți chinezești (reeditat într-o versiune adăugită în 2001), autorul
VANTU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290426_a_291755]
-
un scriitor, Geo Bogza, îi oferă un liliac și un mic aparat de radio se emoționează. Jurnalul e o scriere complexă, credibilă, un document existențial de prim ordin. Este un indirect roman de familie povestit de o Madame Bovary a misticii ortodoxe, cum crede autoarea, dar, mai sigur, roman povestit de o femeie autentic intelectuală, care încearcă să privească drept lumea prin fereastra nenorocirilor sale. Neavând o idee originală despre jurnalul intim, reușește să aducă o notă de originalitate în literatura
VOINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290630_a_291959]
-
în spiritul esoteric al „științelor” tradiționale - astrologia, alchimia, numerologia, pitagoreismul, teosofia. Cercuri la Elsinore, volum socotit de Valeriu Cristea cel mai notabil debut poetic al anului 1972, poartă, încă din titlu, pecetea unei duble încifrări: îndoiala („autoreflexivitatea”) hamletiană este suprapusă misticii pitagoreice și „pusă în abis” prin reflexia meditației existențiale în oglinda desăvârșită a ideii de cerc, într-un „joc secund” ce urmărește purificarea spirituală și salvarea sufletului „căzut” în adâncurile tenebroase ale unei lumi corupte și lipsite de orizont, creație
STOENESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289939_a_291268]
-
de excitație generală, o dispoziție emoțional-afectivă exaltată, adesea susținută de o ideie prevalentă. Ea este întâlnită în cursul excitațiilor maniacale, stările de euforie alcoolică, stările delirante onirice, în cursul sindroamelor delirante de tip pasional, în agitația anxioasă, la epileptici. Deliranții mistici au o privire inspirată și adoptă atitudini extatice. La paranoici observăm o atitudine de superioritate, distanță față de cei din jur, orgoliu exagerat, rezervă, precauție. b) Hipomimia este expresia mimică săracă sau negativă întâlnită în cursul stărilor de inhibiție stuporoasă, sindromul
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
A. Augustin), sociale (T. Morus, R. Bacon, T. Campanella), politice (l. Kant) sau economice (K. Marx) etc. b) Reformatorii mistici se plasează într-un registru paralel celui în care acționează reformatorii sociali. Trebuie însă precizat, de la început, că nu toți misticii trebuie asimilați personalităților paranoice. Paranoicii mistici sunt persoane cu un delir sistematizat cu temă mistico-religioasă. Acești bolnavi sunt înclinați către mesianism și urmăresc să introducă și să impună noi forme de religii și noi idoli. Ei atacă dogmele teologice în
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Bacon, T. Campanella), politice (l. Kant) sau economice (K. Marx) etc. b) Reformatorii mistici se plasează într-un registru paralel celui în care acționează reformatorii sociali. Trebuie însă precizat, de la început, că nu toți misticii trebuie asimilați personalităților paranoice. Paranoicii mistici sunt persoane cu un delir sistematizat cu temă mistico-religioasă. Acești bolnavi sunt înclinați către mesianism și urmăresc să introducă și să impună noi forme de religii și noi idoli. Ei atacă dogmele teologice în vigoare caută ca să le submineze pentru
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
sectă, care să se transforme în convingere, dominând gândirea și comportamentul lor. Ei reprezintă acea categorie de bolnavi psihici care admit „adevăruri revelate”, „intuiții irecuzabile”, „certitudini supranaturale” etc. Din punct de vedere clinico-psihiatric se notează următoarele forme: idealiștii îndrăgostiți, marii mistici, care de fapt nu interesează sfera psihopatologiei, ci numai bolnavii „deliranți mistici” diferiți de primii, inventatorii, reformatorii religioși de tipul „deliranților profetici” sau „mesianici”, care reușesc ca să inducă, prin sugestie colectivă, un delir în masă. Psihozele endogene atipice Acest grup
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Ei reprezintă acea categorie de bolnavi psihici care admit „adevăruri revelate”, „intuiții irecuzabile”, „certitudini supranaturale” etc. Din punct de vedere clinico-psihiatric se notează următoarele forme: idealiștii îndrăgostiți, marii mistici, care de fapt nu interesează sfera psihopatologiei, ci numai bolnavii „deliranți mistici” diferiți de primii, inventatorii, reformatorii religioși de tipul „deliranților profetici” sau „mesianici”, care reușesc ca să inducă, prin sugestie colectivă, un delir în masă. Psihozele endogene atipice Acest grup de tulburări psihice a fost izolat de K. Kleist și K. Leonhard
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
inițiaților. Aceștia deveneau imediat preoți ai Demetrei, căpătând accesul la viață fericită post-mortem în împărăția lui Hades. Ceremoniile și ritualurile se constituiau în pregătire sacră pentru această condiție eudemică postthanatică. Cele mai multe mimau dramatic și orgiastic însămânțarea boabelor de grâu (asimilată mistic probabil cu actul sexual), încolțirea și ieșirea lor la lumină, precum Persefona. Misterele eleusine par să fi evoluat de-a lungul timpului, dar despre metamorfozele interne ale acestei școli-confrerii nu s-a aflat niciodată ceva cert. Doar calendarul, fatalmente exoteric
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
vâlvătaia marii culturi euroatlantice, conferindu-i un optimism bizar care nu s-a mai stins niciodată și care nutrește și astăzi încrederea aproape orbească în virtuțile științei și tehnologiei bazate pe demonstrația matematică. Dar primul care a căzut victimă acestei mistici ispititoare a fost însuși Pitagora. Cel mai avizat dintre biografii săi, Diogene Laerțiu, acreditează legenda că Pitagora ar fi murit din cauza credinței în nemurirea sa și că va fi protejat de crotonienii mâniați pe pitagoreici, ascunzându-se într-un lan
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
model de ființă care poate îndura totul ducând o viață ascetică, dar liberă; există un Ulise al stoicilor, preluat și de platonicieni - biruitorul monștrilor, adică înțeleptul victorios în lupta cu pasiunile; există și un Ulise al neoplatonicilor - figură de inspirat mistic care o anticipează pe cea hristică. Și mai există și alți Ulise, zugrăviți în Porphyrii, Numenii și Cronii, cu alte scopuri decât slăvirea personajului homeric. Diferă ei? Și da, și nu. * Iată-l pe Ulise al sofiștilor, care pare cel
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
împresura realitatea. Însă poetul nu se oprește aici, ci - așa cum a remarcat Al. Cistelecan - „arta referinței” e doar un pretext pentru „arta transreferențială”. Numai că o asemenea dilatare a referentului nu se realizează prin transfigurarea realului: M. nu este un mistic, e un gnostic. El nu aspiră la contopirea cu un factor transcendent prin anularea realității, ci aspiră să recupereze tocmai această realitate ocultată, camuflată - după caz - de mâzga ideologiei sau de poleiala „culturii”. De fapt, aici există un gnosticism răsturnat
MUSINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288331_a_289660]
-
cu Nicolae Titulescu, Virgil Madgearu, Lucian Blaga, Ion Pillat, Dinu Pillat, V. Voiculescu, Vladimir Ghika ș.a. Versurile debutantului N. anunță un poet religios autentic - în sensul sincerității devoțiunii -, devansând poezia ortodoxistă a „Gândirii”. „Deniile” lui sunt laude și adorații de mistic medieval, străin de spiritul religios dilematic al modernilor, în această privință distanțându-se și de poezia lui Tudor Arghezi. Febra ascensională și purificatoare, preeminența spiritului și impactul său alchimic asupra materiei îi marchează lirismul. Poemele ulterioare se nutresc din aceeași
NENIŢESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288422_a_289751]
-
Euphorion”, care ar fi sugerat, în concepția sa, sinteza dintre clasicitatea arhetipală și spiritul faustic modern. Are proiecte mari, imaginând, de pildă, crearea unui clasicism românesc axat cu precădere pe categoria tragicului. Face lecturi sistematice din filosofie și din marii mistici, îndeosebi în limba germană. Se pasionează de teatru, susținând și o cronică dramatică foarte exigentă și intrând astfel în conflict cu autoritățile locale. În 1946 va absolvi Facultatea de Litere și Filosofie. În 1947 Editura Fundațiilor Regale îi atribuie Premiul
NEGOIŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288404_a_289733]
-
așa cum îi stă bine, poetul suprarealist nu continuă pur și simplu o tradiție; mistica sa este una a ereziei, „ceremonial solemn” în care „aerul, pământul, focul și apa se contopesc într-o ceață propice, cuprinzând sensul ascuns al lucrurilor”. Singurul mistic autentic este poetul, „orbul clarvăzător”, al cărui limbaj este capabil să sfărâme dogmele, pentru că „POEZIA este o știință a acțiunii”. Preluând recuzita romanelor gotice și a romantismului negru, Castelul orbilor este o incursiune fabuloasă în universul nocturn, ale cărui personaje
NAUM-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288373_a_289702]
-
talentul poematic al lui N. reușește să transpună treptele unei revelații: revelația sensului vieții și al morții într-o lume prea grăbită pentru a se mai opri asupra lucrurilor cu adevărat importante. Cuvintele care descriu experiența ultimă sunt cele ale misticilor din toate timpurile - „Totul este viață și înviere!” - și dovedesc că, atunci când gândirea ajunge la ultimele sale consecințe, limbajul se eliberează de orice idiosincrazie și originalitate în favoarea simplității și a universalității. SCRIERI: Amintiri în uniformă, Valle Hermoso (Argentina), 1952; Povestea
NICULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288456_a_289785]
-
lui P., Practici ale interpretarii de text (1999), are profunde valențe teoretice, pledând pentru recuperarea bogatei tradiții a decodării sensului încastrat în text, de la sensul literal până la cel literar, trecând prin arcurile sensurilor alegorice, morale sau anagogice, derivate din aplecarea misticilor asupra textelor sacre și ajungând până la marile modele interpretative ale veacurilor al XIX-lea și al XX-lea. SCRIERI: Histoire de la littérature française (în colaborare), I-III, București, 1981; La Littérature française dans l’espace culturel roumain (în colaborare), București
PANZARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288663_a_289992]
-
iar tonul introducerilor lui C. Bădiliță la literatura monastică a Răsăritului dovedește acest dureros adevăr. Nu orice traducător este un savant și nu orice savant este un bun interpret al teologiei patristice. Când este vorba mai ales despre tâlcuirea textelor misticilor, atunci premisele unei reale hermeneutici simpatetice nu trebuie desconsiderate. Rostul scrierilor duhovnicești ale Părinților deșertului nu este acela de a hrăni polemici contemporane sau de a excita câteva curiozități intelectuale 1. Scopul Părinților era zidirea comunității ecleziale și, în lumea
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]