2,208 matches
-
să astupe cu ele găurile făcute de gloanțe. Până atunci misiunea lor se limita la supravegherea drumului de țară, ierbos și nu prea umblat, pe care cineva, un trecător rătăcit, dacă ar fi trecut, ar fi ajuns În bătaia pistoalelor mitralieră mânuite cu Încă destulă stângăcie de colegii lor de dincolo de deal. Grințu se ridică din nou În capul oaselor. Era clar că-i revenise cheful de vorbă. Deci o arestare? - Întrebă el din nou. — Aș zice că mai Întâi o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
și prin viile care Încă nu erau culese. Ajunsesem la mai puțin de o sută de metri când nemții și ungurii au Început contraatacul cu câteva tancuri și cu pușcașii desfășurați. Tragem cu toții cu o depărtare imposibil de descris. Automate, mitraliere, tunuri, branduri, toate scuipau foc În toate părțile și nimeni nu mai credea că mai scapă de acolo. O subunitate de lângă noi se retrăsese și rămăsesem aproape Încercuiți. Eu eram tânăr, abia ieșisem din școala de ofițeri și, așa cum Învățasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
pauza meciului și vom fuma câte o țigară pe prispă. Poteci, poieni, ierburi Înalte, păsări, izvoare și mirosul Îmbătător al florilor de pădure. dincolo de pădure o șosea cu terasament Înalt, peste șosea salt Înainteee!, sare doar un băiat cu pușca mitralieră și dincolo neamțu care-i ordonă În românește (Învățaseră românește, bre?!): STAI!, nici un foc dă armă, pă băiatu ăla nu l-am mai văzut, până la 23 iulie cât am rămas noi În Cehoslovacia, o fi căzut prizonier În ultima zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
o geantă. Este un stil de viață. Este o declarație. Arată cine ești ca persoană. Este un motiv de a trăi. Melodrama asta m-a făcut să râd. Se ridică brusc pe scaun și Începu să vorbească În ritm de mitralieră. Am avut o prietenă care a făcut o depresie groaznică după ce bunica ei preferată a murit și iubitul ei cu care era de trei ani a părăsit-o. Nu putea să mănânce, să doarmă, nu se putea scula din pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
marilor răspunderi, refuzând permanent poftele lumești, apărând dumnezeiescul din om: sufletul. Nu putem purta cu toții fulgerul îndrăznelii lui Ion Moța și Vasile Marin, dorința morții supreme „căzuți pe câmpul de luptă al Spaniei însângerate de bolșevici, când se trăgea cu mitraliera în obrazul lui Hristos și se clătina așezarea creștină a lumii”, dar putem urca către nori, treaptă cu treaptă, biruind cu spada voinței amarul multor încercări, nădăjduind în ajutorul cerului. „Căci cine crede întru Mine, nu va muri în veci
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
putea fi considerate altfel aprecierile gratuite ale domnului Coposu asupra legionarilor în expresii ca: „misticism și naționalism fanatic infantil”, referindu-se la o epocă în care Moța și Marin mureau în Spania pe frontul anticomunist, fiindcă acolo „se trăgea cu mitraliera în obrazul lui Hristos” și pentru a apăra ca aceste gloanțe să ajungă până la bisericile noastre, unde au ajuns cu un deceniu mai târziu datorită și cecității istorice a politicienilor. Se poate că este binevenită o împrospătare a memoriei noastre
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
și Vasile Marin, căzuți pe frontul Spaniei naționaliste pentru apărarea Crucii și a Mântuitorului Hristos la Majadahonda în 13 ianuarie 1937, așa o consideră. Citez din ultima scrisoare a lui Ion I. Moța către iubiții săi părinți: „Se trăgea cu mitraliera în obrazul lui Hristos! Puteam noi să stăm nepăsători? Nu-i o mare binefacere pentru viața viitoare să fi căzut în apărarea lui Hristos?” Orice faptă, orice jertfă zguduitoare înspăimântă și neliniștește pe nătâng până la legionarofobie. Dacă cei ce ne
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
acum, eu am făcut armata de recrut. Doamne! Ce am mai împins la tun pe toate dealurile și văgăunile de acolo! Așa că, ține-te bine! Mai greu decât atâta parcă nu se poate... ― Lasă că și eu am cărat pușca mitralieră, fiindcă eram ochitorul grupei. Ce să fac dacă mama m-o făcut ditai goblizanul? ― Una-i pușca mitralieră și alta-i tunul. Da’ om scoate-o noi la capăt. Hai să mergem la poartă, să vedem când pleacă trenul nostru
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
văgăunile de acolo! Așa că, ține-te bine! Mai greu decât atâta parcă nu se poate... ― Lasă că și eu am cărat pușca mitralieră, fiindcă eram ochitorul grupei. Ce să fac dacă mama m-o făcut ditai goblizanul? ― Una-i pușca mitralieră și alta-i tunul. Da’ om scoate-o noi la capăt. Hai să mergem la poartă, să vedem când pleacă trenul nostru. Poate îl întâlnim pe sergent, să-i mulțumim. ― Cum să-i mulțumim? Numai așa din gură. Ia scoate
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
te mai rugam să mă iei cu tine. La infanterie e drept că cam alergi toată ziua și sapi mereu locașuri de tragere. Da’ una-i locașul infanteristului și alta-i al tunului. Și apoi pușca - chiar de-i pușcă mitralieră - îi de o mie de ori mai ușoară decât un balaur de tun! ― Știi tu cum se spune? ― Cum? ― Că pasărea pre limba ei piere. Așa că, dacă ai vrut să te faci tunar, acum du ți crucea. Și încă n-
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
noapte de vară cu fulgere și trăsnete... Când s-au întors cercetașii, Dumitru a ascultat raportul comandantului grupei: ― Am reușit să ajungem destul de aproape de gardul celei de a doua case dinspre noi. Dincolo de gard am văzut că sunt cuiburi de mitraliere grele și peste tot mișunau mulți militari, care fumau în voie... Cred că organizau ambuscada pentru noi... ― Aiștia au venit să ne aștepte, dar nu ca pe niște camarazi, ci ca pe inamici. Am căzut într-o capcană. Sunt ruși
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
ani încoace un informator pentru FBI. Avem acces la cartoteca completă a dosarelor lui psihiatrice - toți mahării de la AUFT - rufele lor murdare datând dinainte de război. Artilerie grea”. Smith lovi masa cu palma și se ridică în picioare. „Un tun, o mitralieră, poate chiar o bombă atomică. Ne întâlnim cu ei mâine acasă la tine, Ellis? Ora zece?” Loew gesticulă cu degetul-pistol în direcția lui. „Zece fix”. Dudley imită gestul în direcția lui Mal. „Până mâine, partenere. Nu e Divizia de pe vremuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
vopsească, să pună la locul lui fiecare șurubel așa cum se gândiseră inginerii nemți care o construiseră și făcuseră din ea o mașinărie desăvârșită pentru bărbați adevărați, nu pentru pierituri. Într-o zi, din curtea Colonelului se auziseră bubuituri ca de mitralieră grea. La puțin timp, poarta se deschisese și ieșise pe ea monstrul de fier călărit de veteranul de război și de fiu-său. De atunci, Socol cel tânăr se pusese pe trai dulce, urieșenia de oțel - Însoțită și de povești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
24 de ore?”. Și răspunsul, de obicei nu este chiar atât de tâmpit, ca de exemplu un enunț al guvernului Boc. Ba am putea spune din contra, numai cu condiția să te numești Nicoleta Luciu, Gina Pistol, sau măcar Johny Mitralieră (cine o fi ăsta, n-am de unde să știu, dar grădina lui Dumnezeu este mare și cine știe dacă nu va deveni vedetă până mâine). Având în vedere, că la figura mea cu poza nud, am renunțat din motive se
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
Habar n-ai despre ce vorbești. Dumnezeule. Ai fost nominalizat dată la Premiul Național al Cărții și dintr-o dată crezi... Vivian a căzut într-o tăcere necaracteristică. Unghiile lungi băteau, super-agitate, darabana pe birou. Ritmul era un staccato precis de mitralieră. Vivian îmi amintea de un gangster de școală veche: era îmbrăcată într-un costum din ăla bizar, în dungi, cu revere late, pe degetul mic îi sclipea un diamant galben ca voma, iar în spate avea o legiune de gorile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
nevoie de vreo cinci ani, pe o insulă pustie. Totul mi se părea atât de încâlcit, de confuz, de... — Claire! Era Luke - alergase după mine. — Ascultă, nu pot să fac asta acum - cuvintele îmi ieșeau din gură cu viteza unei mitraliere - mă mărit, Luke, și chiar dacă, dintr-un anumit motiv, n-am vrut să-ți împărtășesc vestea asta - ceea ce a fost o greșeală din partea mea - faptul rămâne: mă mărit. Peste șase săptămâni. În mai puțin de două luni. Cu un tip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
până la sfârșitul războiului, m-am parașutat în câte un colț demolat al Europei pentru a salva băieței și fetițe care rătăceau sub amenințarea foamei. Coboram cu greu coaste de munte incendiate, traversam înot lacuri ce explodau, îmi făceam loc cu mitraliera prin pivnițe umede și, de fiecare dată, descopeream încă un orfan, luam un copil de mână și îl conduceam până la hotelul Existența. Nu avea importanță în ce țară mă afam. Belgia sau Franța, Polonia sau Italia, Olanda sau Danemarca - hotelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
colțuroasă unde scriu și acum, dar asta nu conta, mașina domina tot spațiul, se reflecta în geamurile ușilor, în oglinzi, trebuia cumva să ajungă și în camera mea; mă trezesc, după căderea serii grăbite de iarnă, în țăcănitul ei de mitralieră - la mașină, cu spatele spre ușă, stă tanti Marie, într-un maieu roșu și șosete asemenea, fără încălțări, foarte dreaptă în scaun, cum se străduia să ne învețe și pe noi să stăm la masă, scrie la sceneta mea. Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
își îndreaptă atenție spre alte rapoarte. Când ajunge la vestea morții mareșalului Peng De-huai, Mao e deja obosit. Ce face Lin Biao? o întreabă pe neașteptate. Știai că facțiunile din Wuhan au scăpat de sub control? Muncitorii oțelari își confecționează singuri mitraliere. Sunt sigur că e pe cale să înceapă un afurisit de război civil. Îi spui tu lui Lin Biao să facă ceva în această privință? Nu știu ce face Lin Biao la ministerul apărării naționale. Pare că singura lui treabă e să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
că te-ai dus cu treabă? Da’ Institutu’? Academia? A mers treaba pă roate În lipsă sau, când te-ai Întors, a trebuit să dai jos cu măturașobolanii grași de se suise pe masă? Ce spun io cu mătura? Cu mitraliera! A trebuit să pui tunu’ pe ei, este? Eee, uite că mai știm și noi câte ceva! Când te-a sărbătorit la șaizeci de ani, atâtea mii să am eu, câți dântre lăudători Îți purta sâmbetele! Amușina pă la noi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Ei În veci nu pier, ei sunt nemuritori! Ei or fi, dar Nora mea e moartă și ea de, poate, Întuneric. Îmi ia o mână și-o pune pe obraz; apoi la piept, pe sub bluză - Îi bate inimioara ca o mitralieră; apoi mi-o conduce, căldicel, la păsărica ei cea mititică; și tremurică - și spăriețică: se zbate, ’bate; fetele au două inimioare: una acolo, una aici. Eu plâng: - Adică dorm? Și dacă se trezesc, ei? Vreau acasă, la mama! - Vin’ la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Arestaseră, după obicei, multă lume, n-aveau cu ce-i transporta din fața frontului și cum n-au vrut să-i lase să cadă În mâinile Românilor, ca să povestească ce-i cu raiul-sovietic și cum funcționează el, au lichidat lagărul: cu mitralierele, cu grenadele, cu tunurile, iar pentru cine Încerca să părăsească „zona”: aruncătorul de flăcări... - Oamenii povestesc, vorbesc ca pe timp de război, dar tu, care-i cunoști pe Ruși: sunt ei În stare de așa ceva? Să-i omoare pe niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
nu mai pășteau, tremurau și ei, de frică, doar și calu-i om. Și când a-nceput el să zbiere ca dracu. Și când a-nceput el să zvârle. Și când a prins a da din urechi ca dintr-o mitralieră. Pe femeie a trântit-o-ntâi, după aceea a pălit-o cu copita, măgarul de măgar, curgea sângele ca Răutul, de lângă ochiul drept al maicii și copilul din brațe nu mai mișca - am văzut eu, cu ochii mei! Văd cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
lor - dar când or să pășească dincoace de Nistru, pe al nostru... Vai și-amar de pământ! Uite, să zicem că ei vin de peste deal, din față; aici, În vale, a mai rămas un singur punct de rezistență, hai, o mitralieră În clopotnița bisericii... Ei, ce-ar face Românul ori Neamțul dac-ar ataca ei? Ce să facă: li s-ar rupe inima, dar ar trage În clopotniță! Ar trage și cu tunul, n-ar fi Întâia oară - dar numai În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
în vremurile bătăliilor și înfruntărilor, i-au învins întotdeauna, deși francezii erau mai mulți ca număr și aveau armament mai bun. Mai târziu, francezii puseseră stăpânire pe oaze și puțuri, fortificaseră puținele locuri cu apă din deșert cu tunurile și mitralierele lor, iar călăreții liberi și neîmblânziți, „Fiii Vântului“ se văzură obligați să se predea în fața a ceea ce, dintru începutul veacurilor, fusese dușmanul lor: setea. Dar francezii nu erau mândri că învinseseră „Poporul Vălului“, fiindcă, în realitate, nu reușiseră să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]