6,883 matches
-
foame sau sete. M-am dus în alcov să caut ceva pentru ea, deși știam bine că nu se găsea nimic în casă. Totuși am avut o revelație: deasupra raftului se afla o sticlă de vin vechi pe care o moștenisem de la tata. Am pus taburetul și am luat-o. Cu pași de lup m-am apropiat de pat. Am găsit-O adormită, ca un copil obosit. Dormea profund, iar genele Ei lungi se întrețeseau asemenea firelor de catifea. Am desfundat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
crede că totul îi este permis pentru a-și câștiga existența. Natura părea că prevăzuse totul. Fără îndoială că strămoșii acestor două creaturi trăiseră mult timp sub intemperii și duseseră lupte grele cu elementele naturii. Nu se mulțumiseră să le moștenească, cu câteva modificări, fața și aptitudinile specifice; le lăsaseră ca moștenire și încăpățânarea, și senzualitatea lor, poftele și foamea lor. Îi știam mirosul gurii, era ca al miezului de castravete, amar și dulce în același timp. Mă privi cu ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
echilibrat e conștient că , % 96 din populația globului habar n-are cine este el. Deci, lucid vorbind, n-are de ce să se bată cu pumnul În piept. Spirituală, cred eu, remarca lui J.M.Domenach, despre Atrizi :” La ei, catastrofa se moștenește, precum o bijuterie de familie!”. Cam așa... CÎnd se anunța că artiștii nu vor mai putea cumula pensia, cu leafa, o grămadă de histrioni au sărit să-și apere drepturile. Normal, nu? Partea proastă e că, și de data aceasta
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
se lucrează mai greu (digeră), pe când pozitivul se atrage mai greu și se digeră mai ușor, de aceea micile bucurii nu țin prea mult în comparație cu micile necazuri pe care le purtăm cu noi întreaga viață, asta este o predispoziție umană, moștenită din generație în generație, iar din acest motiv, pozitivitatea intră greu pe piața de consumatori. Acest lucru se întâmplă când mintea cu gândurile ei ne controlează pe noi și nu invers, tot ce avem în mintea noastră, nu este numai
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
vom mai suferi și nu ne vom mai îmbolnăvi. Să nu încetăm niciodată să visăm și să acționăm pentru o viață demnă și prosperă. Nu poate nimeni să ne oprească să dorim o viață extraordinară, pentru că este dreptul nostru suprem moștenit de la facerea lumii. Asta înseamnă că sufletul nu va mai fi un simplu spectator și va avea timp să-și revină în totalitate experimentând viața liber. Eu am fost conștientă că totul se va sfârși atunci când EU doresc asta și
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
l-a dat de dușcă. Se vedea de departe că hârtia perceptorului l-a pus pe zdruncin. Costică Prispă ședea ca motanul prins la oala cu smântână. Nu știa dacă prietenului său i-a trecut supărarea au ba. Toader însă moștenea întru totul feleșagul bunicului său. Nu ținea la supărare. Îi trecea repede, oricare ar fi fost asta. Cu atât mai mult acum, în tovărășia camaradului său și a țoiului cu rachiu... Și până la urmă i-o trecut de tot supărarea
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
În Meruvia, izbucnea o revoluție În Aghraibo, nici nu se usca bine cerneala pe tratatul de pace din Samislan, că se isca un conflict În Tamislan, se știe doar că războiul e contagios, se ia peste granițe, uneori chiar se moștenește, ca o afacere sau ca o boală genetică, iar armele, lucru la fel de cunoscut, reprezintă argumentul suprem Într-o luptă, fie că 96 ai de pus la punct o bandă rivală ori de aruncat În aer un cartier general. Vindeam o
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
doar în mintea noastră nu se îmbucă defel. Și astfel ajungem la cele două primejdii ce pasc mintea fiecărui fizician ce încearcă să înțeleagă universul în mod global, adică în întregul lui. Primul pericol este unul pe care fizicienii îl moștenesc din tradiția gîndirii filozofice: subordonarea cazurilor particulare la un adevăr de valabilitate universală. Altfel spus, superstiția potrivit căreia legile care guvernează domenii particulare ale realității (relația de incertitudine la nivel cuantic sau legea atracției universale la nivel planetar) trebuie să
Lumea ca o tablă de șah by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9201_a_10526]
-
tîrziu, se acorda prin Decret Prezidențial tovarășului Roland Cârlan titlul de Erou al Muncii Socialiste, Împreună cu medalia Secera și Ciocanul, „pentru merite deosebite În activitatea de apărare a cuceririlor revoluționare“. CÎt despre Hughes, vom vedea că Maggie Hughes, care a moștenit o cotă importantă din averea lui, este una și aceeași persoană cu mătușa lui Bill Waks; la moartea ei, treizeci de ani mai tîrziu, Îi va lăsa moștenire acestuia o fermă de struți În Brazilia, cu condiția de a se
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
cu bani, pentru a se putea apăra În instanță. Cel care spunea toate acestea nu era vreun expert În psihologia socială, ci omul cu sacoșa, el Însuși pensionar, pe care Îl luasem cîndva În mașina mea, la autostop. Pretindea că moștenise de la unchiul său o insulă În Oceanul Pacific și Începuse lupta cu autoritățile române, pentru a i se recunoaște dreptul de proprietate. Hotărît chiar să meargă pînă la Curtea Europeană a Drepturilor Omului! Mai ales că nu voia insula pentru el
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
la mijlocul trădării se găsea una din femeiuștile cu care își pierduse timpul înainte de război și care de nervi că nu-și făcuse planuri serioase cu ea începuse să-i poarte sîmbetele. În cazul ăsta s-ar putea spune că-l moștenești de minune, conașule, se aude din nou vocea șoferului. Nu e nevoie să fi citit din Freud ca să-ți dai seama de asta, întărește și Părințelul, sărind de pe banchetă din cauza unei bufnituri. Pe lîngă nervii ăia de care n-a
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
itinerarul și abia după aia îi dau contact. Orice șofer profesionist cu puțină judecată face la fel, altfel s-ar putea să ai parte de surprize neplăcute. Nu știți ce vorbiți, se bosumflă Curistul, totul e doar o făcătură... — Meteahnă moștenită de la Bătrîn, recunoaște Roja, adică să le îndopi cu cultură, ca să te lase în pace, să mai uite de rutina zilnică. Parcă o văd și acum pe Tușica isterizîndu-se de fiecare dată cînd se ridica cortina și dădea ochii de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Într-un târziu a plecat, lăsând În urmă un miros de mărar amestecat cu lemne de foc. Ai adormit greu și ai visat Biblia pe care o Îngropaseși atunci, demult Împreună cu un ceas Vacheron Constantin și trei cocoșei de aur, moștenite de la bunicii paterni, chiar sub fereastra colonelului de securitate, care-ți era vecin. Primăvara, când au săpat pământul ca să sădească flori le-au găsit Îngropate Într-o cutie de pantofi. Biblia purta pe ultima copertă inițialele tale scrise mărunt cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
În imensa cantitate de cărți, după autori și titluri care trebuiau ,,neapărat citite. Avea de altfel, o memorie extraordinară și o ordine În această memorie a lecturilor, desăvârșită. Vânduse de mult, Înainte de cel de-al doilea Război Mondial, o moșioară moștenită de la un unchi, și cumpărase În buricul capitalei, cele două Încăperi. Una servea drept locuință, și În alta erau rânduite cărțile pe care le vindea. Nu era carte care să-i fi trecut prin mâini și să nu fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
și că nu mă poit apăra. Și despre tata se spunea că este un bărbat frumos. Mie mi se părea mai mult vesel, decât frumos. Îmi plăceau glumele lui și ochii lui mari, albaștri, un pic obosiți, pe care, Îi moștenisem.. -Kawabata, vreau să te rog ceva: de-acolo de sus, mai aruncă câte-o privire prin ghetou! Vezi ce mai face Ben, dacă mai este În picioare șandramaua noastră și dacă au fost angajați paznici la gurile metroului. Nu-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
suportam mașinăria atât de uleioasă, atât de ritmată, dar făceam ce ar fi făcut orice inginer În locul meu. Alex, inginerul, În pat zăcea, lângă agila Minette, pe care-o iubea. Vocea plăcută a lui Anton mă trezi din vis. A moștenit-o de la tatăl lui și cânta deseori când se Îmbăta. La bar Rigoberto se strâmbă. — Minette sună mai bine. Sincer, Îmi vine greu să te imaginez cu călușul În gură și cu o coadă Înfiptă-n fund. În timp ce madame Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
nu ne dădea nimic și nu făcea nimic. În afară de scandal. Fi-i-ar țărâna grea. Aruncă o privire rapidă spre tavan, adăugând În șoaptă: — Iartă-mă, Doamne. Dar ăsta-i adevărul. Conform mamei mele, singurele lucruri pe care le-am moștenit de la taică-meu erau: talentul de a face prostii și numele de familie. Și dacă era s-o crezi, unul nu putea fi separat de celălalt. Desigur, aveam propriile mele teorii despre asta, dar În acea fază a visului În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
o crezi, unul nu putea fi separat de celălalt. Desigur, aveam propriile mele teorii despre asta, dar În acea fază a visului În care mă aflam, am priceput cu un fel de nebunie lucidă că era mai bine să fi moștenit mai puțin decât prea mult. Mulțumit, m-am gândit la Winkler care era cel mai bun din clasă. Fiind de viță „nobilă“, familia lui avea chiar un tablou de Polster În camera de zi. Winkler, moștenise de la tatăl său ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
mai bine să fi moștenit mai puțin decât prea mult. Mulțumit, m-am gândit la Winkler care era cel mai bun din clasă. Fiind de viță „nobilă“, familia lui avea chiar un tablou de Polster În camera de zi. Winkler, moștenise de la tatăl său ochii de pește, picioare scurte ca niște butuci și pori remarcabil de activi. Nu l-am văzut niciodată să nu-i lucească fruntea de transpirație și să n-aibă urme de umezeală la subraț, care, până la sfârșitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
urme de umezeală la subraț, care, până la sfârșitul orei de ortografie și al programului școlar, ajungeau până la curea. Noaptea Winkler nu era dezbrăcat, ci mai degrabș smuls din haine. Și, de parcă genele de la taică-su n-ar fi fost destule, moștenise de la maică-sa sa o voce atât de ascuțită Încât ar fi putut tăia și diamant, pe lângă un vocabular ce conținea doar cuvintele „cre’ că“ și „căcat“. A, și am uitat de cârnăciori: pe ăștia Îi moștenise tot de la maică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
fi fost destule, moștenise de la maică-sa sa o voce atât de ascuțită Încât ar fi putut tăia și diamant, pe lângă un vocabular ce conținea doar cuvintele „cre’ că“ și „căcat“. A, și am uitat de cârnăciori: pe ăștia Îi moștenise tot de la maică-sa - zece la număr, serveau În loc de degete. Și, chiar dacă tatăl lui era farmacist și maică-sa nu se pricepea decât la căderi nervoase, toți vedeau că Erwin Winkler era fiu de măcelar, ca tip și structură. Acestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Pentru a-și proteja integritatea ce ținea de cariera militară, s-a retras onorabil. Însă el și Froehlich au păstrat legătura. După moartea tragică a familiei Hatz Într-un incendiu, În vara anului 1918, se pare că Martin urma să moștenească tocmai clădirea spre care ne Îndreptăm - ca semn de apreciere pentru salvarea onoarei directorului. Dar nici măcar moartea lui Katz n-a reușit să curme șirul de acuzații, adăugă Karp. De când cu cazul Potsdam, presa de scandal vorbește despre evrei organizați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
uitam la National Velvet că minunea aia de fată cu ochi violeți, care avea supremul dar goiș, curajul și priceperea de a încăleca și călări un cal (în loc să aibă unul înhămat la căruță, ca telalul al cărui nume l-am moștenit) - cine ar fi crezut că această călăreață cu pantaloni de jocheu și dicție perfectă era moartă după seminția noastră tot atât pe cât eram noi morți după ea? Căci știi ce era Mike Todd? O copie nereușită a unchiului Hymie! Cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
o parte, dar Stein și Myatt știau că toată discuția fusese redeschisă. Fiecare era conștient de gândurile pe care le avea celălalt În minte, dar vorbeau pe ocolite. — Sora dumneavoastră trebuie să fi fost o femeie Încântătoare, spuse Myatt. — A moștenit frumusețea de la tatăl ei, răspunse domnul Stein. Nici unul dintre ei n-ar fi recunoscut că frumusețea lui Janet Pardoe era de vreun interes pentru el. Înainte de-a vorbi de ea, i-au fost pomeniți chiar și bunicii. Familia dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
nimic, cu excepția faptului că Îmi garantează că o să atrag maximum de atenție. Seamănă locul ăsta cu o sală pentru patinaj pe rotile? — Nu chiar, am spus. Cu pereții săi tapisați cu satin roz patinat, cu mobila lui Cedric Gibbons 1 moștenită de la una dintre bunicile lui Lauren, care fusese starletă de cinema și cu tablourile de Rothko 1 și Rauschenberg 2, salonul de primire al lui Lauren părea un budoar avangardist. De obicei este impecabil, dar, În noaptea aia, era presărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]