641 matches
-
cînd merita să tocești ca să iei o notă bună, să te zbați pentru o anumită specializare. Acum tot sistemul de învățămînt e întors cu fundul în sus, și toți profesorii sînt niște proști. Se întorsese acasă ca de obicei după ce moțăise la cursuri, se așezase la biroul său și de plictiseală începuse să frunzărească volumul. Tabla de materii era tipărită lăbărțat, cu spații mari între capitole. Marxism-leninismul despre: producția materială, teoria claselor și a luptei de clasă, revoluție, război și pace
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
deloc. La doi pași de blocul său era o baltă În care creștea un pâlc de trestie. Verde, subțire, se unduia În bătaia vântului sau se plia sub greutatea vreunei păsări minuscule În repaus. O basculantă plină cu var nestins moțăia și ea În căldura amiezii lângă balta cu trestie. Șoferul mușca dintr-o rudă de salam și dintr-o franzelă. Pe rând, bineînțeles. Muștarul Îl ținea pe bord și se servea din el cu arătătorul mâinii stângi. Masa a durat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Căzuse din cer, de bună seamă. Plicul avea culoarea hârtiei de sac și părea confecționat acasă, de mâini stângace. Destule semne pentru un mesaj neobișnuit. Era momentul să-l deschidă. Vremea urărilor de Anul Nou trecuse. Coriolan era În sufragerie. Moțăia sau se uita la televizor, iar Flavius-Tiberius odată plecat de acasă putea lipsi oricât: minute, ore sau zile Întregi, fără nici o veste. Învârtea plicul pe toate fețele În căutarea unui semn cât de mic care ar fi putut să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
lor Își turnau În cap din belșug, cum mai făceau din când În când cu o soluție anume de petrol, o rețetă sigură brevetată peste tot În Europa, căci păduchii nu cunosc frontiere. VIII. Asediul Vienei 1. În timp ce Grațian Furda moțăia Încă pe un scaun la Urgențe alături de domnul Coriolan Moduna, Iolanda admira singurul element decorativ din apartamentul aproape gol al lui Petru: un afiș după Asediul Vienei (1683) al lui Franz Geffels. Pereții erau albi, iar pe jos mochetă verde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
plâns, urmate de vocea lui Kay, mai blândă și mai gravă decât o auzisem vreodată. Hohotele se întețiră, apoi se transformară în scâncete. Mi-am tras perna peste urechi și m-am silit să adorm la loc. CAPITOLUL ȘASE Am moțăit în cea mai mare parte a timpului cât a ținut plictisitorul rezumat al infracțiunilor din 10 ianuarie și m-am trezit doar atunci când căpitanul Jack a zbierat: — Asta-i tot! Locotenentul Millard, sergentul Sears, sergentul Blanchard și polițistul Bleichert să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
reveni însă spre stânga (Left). În același timp, văzu uimit cum dungulița roșie din vitezometru crește lin, dar ferm, spre valori atinse numai atunci, la predarea licenței, cu piloții lor. — Tovarășe comandant! spuse îngrijorat Amărășteanu. — Ce-i? răspunse Aciobăniței, care moțăia în fotoliul comandantului, cu capul în piept. — Ia uitați-vă aici - zise Amărășteanu -, direcția s-a blocat, iar viteza crește fără să-i fac nimic. Aciobăniței se șterse la ochi, se aplecă deasupra bordului și privi. — Da, văd, mormăi el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
foarte rece, unde vântul scrâșnea de durere. Eram speriată, tremuram și mă simțeam foarte singură. Când s-a oprit, focul se stinsese și mai pâlpâia doar o singură lampă. Cei mici adormiseră în brațele mamelor și chiar câteva dintre femei moțăiau, cu capetele căzându-le pe piept. M-am uitat la fața mesagerei, dar nu părea că mă vede. Avea ochii închiși deasupra buzelor care zâmbeau. Era departe, în lumea poveștii ei, o lume rece cu mituri stranii, acolo unde mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
nu arăta nici un fel de intimidare în fața binefăcătoarei lui. Cu durerile ușurate pentru moment, își pusese capul pe sânul ei veșted și adormise. Nu se simțea nici o mișcare și nu se auzea nici o voce. Nu știu cât am stat așa în timp ce el moțăia, dar îmi amintesc că mă durea spatele când a deschis ochii. Și-a pus mânuțele în jurul gâtului Bunicii și a sărutat-o. L-a îmbrățișat și ea și apoi l-a dus înapoi la mama lui care a lăcrimat când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
va fi cel care va duce povestea familiei noastre în generațiile următoare. El avea să devină mult mai interesant și mai complicat decât pur și simplu un bărbat frumos născut dintr-o femeie frumoasă. Familia lui Meryt credea probabil că moțăi cum stăteam acolo lângă perete, dar eu era pierdută în amintiri cu Rahela și Iosif, Lea și Iacob, mătușile mele și Inna și zilele de dinainte de Salem. Am oftat din nou și era oftatul unei orfane, iar asta a umplut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
văd fața. Câțiva bătrâni se plimbau sau stăteau pe trepte la soare. Toți îmbrăcați în halate vișinii, uzate, decolorate de prea mult spălat. Un câine, pripășit probabil, jigărit ca vai de el, alb și cu o pată neagră între urechi, moțăia lipit de trepte, scheunând când îl lovea cineva cu piciorul. Nimeni nu se sinchisea de mine. Din ghereta lui, portarul arunca uneori câte o vorbă celor care suiau sau coborau treptele. Glumea și izbucnea singur în râs... M-am hotărât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
din stânci. Nu mă grăbeam, îmi plăcea să fiu așteptat, asta îmi dădea, mai ales în atâta lumină, o senzație care semăna foarte bine cu fericirea. Și nici nu venea nimeni să mă sâcâie, să mă deranjeze, puteam să și moțăi puțin, căci totul intrase într-un fel de ritual. Apăream pe peluză când doream eu. Atunci portarul își părăsea în grabă ghereta, venind să tragă și el cu urechea, și până la masa de prânz îmi luam rația zilnică de glorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
niciodată atât de mult despre experiențele din război. Minnie e dornică să mai asculte, dar Burgess schimbă subiectul. Este aproape miezul nopții și, la propunerea lui, se strecoară toți până În salon (dna James s-a dus la culcare și asistenta moțăie alături de pacient, În dormitorul mare), aprind luminile și deschid ferestrele cu ghilotină ca să audă ceasurile bătând ora douăsprezece. Lămpile cu gaz de pe cheiul din Chelsea ard stins În urma restricțiilor impuse sistemului de iluminat public și vasele care se mișcă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
avusese parte la spectacol. Intră în casă fredonând o melodie, retrăind parcă perioada adolescenței. Adormi cu o întrebare nerostită, în gând. Deschise ochii. O veselie inexplicabilă o ridică destul de repede din așternutul cald cu miros de primăvară, ea care mai moțăia încă vreo jumătate de oră în fiecare dimineață înainte de a se ridica din pat. Era efectul spectacolului la care participase în seara dinainte? Probabil că da, căci se simțise tare bine fredonând și dansând pe ritmurile muzicii formației de adolescenți
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
perdeluțele soioase, se oglindeau În particulele minuscule de praf sclipitor din interiorul mașinii. Stația se afla chiar În fața spitalului, așa că bătrânul se trezi dintr-o dată Înaintea impozantei clădiri cu foarte multe ferestre. Salută cu o Înclinare a capului portarul care moțăia În ghereta lui și, după ce străbătu o alee pietruită, cu mulți copaci și ronduri de flori laterale, Împinse ușa grea, cu mânere Înalte, de la intrarea principală. Doi indivizi cu serviete trecură repede pe lângă el, discutând aprins Într-un limbaj necunoscut
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
linia de plutire, În așa-zisa normalitate. Îmi este cu neputință să nu remarc firescul cu care domnul acela, cu părul roșcat, m-a acostat Într una din zilele fierbinți ale lui august. Mă aflam În parc, pe o bancă, moțăind cu o carte În mână la umbra unui arbore pitic, bine ramificat și cu frunza deasă. Chiar dacă era spre după-amiază, zăpușeala devenise de nesuportat, așa că Începusem să-mi fac vânt cu cartea pe care o achiziționasem recent de la un anticar
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
soarelui, păreau o armată de ciuperci uriașe, ivite printre coroanele arborilor și cotropind Întinderea până departe. Îngerul se roti de câteva ori curios, după care, obosit și moleșit de căldura după-amiezii, poposi pe turla bisericii din preajma unei clădiri Înalte și, moțăind puțin, adormi grozav de repede. Fereastra i se Întunecă pentru câteva clipe, iar el știu că trecuse prin dreptul ei, În goană, Câinele Negru. Zâmbi cu subînțeles, Își plimbă mâna prin păr și, după un timp, hotărî că a sosit
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
văietături, urmate de alte ciocănituri, de strigăte și amenințări. Vin parca dintr-altă lume. O lume străină mie, o lume care nu mă mai interesează... În dormitor e o liniște groasă. O liniște latentă, aș putea spune. Nebănuind nimic, patul moțăie nestingherit, cu spinarea Întinsă, În forma-i binecunoscută. Ca și masivul șifonier, patul e o piesă veche, primită de la părinți. Bâjbâi după bărdița mea de tranșat carnea (o țin tot timpul după ușă... În caz că...). Realizez că aici am nevoie de
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
branșă, locuind În cine știe ce căsoi În stil modernist din selectul și snobul cartier Notting Hill, cu taxe școlare de plătit pentru cei doi copii și o nevastă cu o fixație costisitoare pe pantofii de la Jimmy Choo, Dave va ajunge să moțăie ca noi toți În fața serialului Cold Feet, cu un exemplar din ziarul de stânga New Statesman odihnindu-i-se nedesfăcut În poală. Ceilalți trei sunt tipul copii de nobili provinciali, cărora de-abia le-au dat tuleiele și Încă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
a diminuat dintr-o lovitură cu 20 de miliarde £. Un mic cutremur lângă Kyoto a provocat valuri de șoc Într-un mediu Înconjurător deja șubred. Nici una dintre aceste Întâmplări nu a avut Însă efecte negative asupra mamei și bebelușului, care moțăiau mulțumiți În separeul lor din spatele draperiei, la etajul trei al maternității aflate aproape de Gower Street. În timp ce merg pe coridor către ei, Îmi revin foarte vii propriile amintiri legate de locul acesta: moașele În pijamale albastre, ușile gri În spatele cărora primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
de apariția soarelui, căruța cu oale și cu piedica pusă cobora pe la Fântâna Moșneagului. În coșul căruței, aproape de Victor, vizitiul extrem de Îngândurat, Într-un culcuș bine amenajat și căptușit cu fânul folosit la Încărcatul și transportul oalelor atât de casante, moțăia ghemuit Va. Pătura de casă ce-l acoperea Îi lăsa să se zărească numai nasul un pic și ochii cu care, Între realitate și vis, copilul vedea frânturi din decorul natural al drumului străjuit de o parte și de alta
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Întoarse fața de la cameră și-i zîmbi pe cît de larg, pe-atît de forțat bărbatului a cărui umbră se contura pe peretele de lîngă ușă. 11 Doamna de la piscină Cu fața umbrită de o pălărie cu boruri largi, Elizabeth Shand moțăia la masă, lîngă piscină; albul imaculat al pielii ei era pus În evidență de costumul de baie În culoarea fildeșului. Arăta ca o cobră acoperită cu pietre prețioase și pe jumătate adormită pe altarul ei. M-a urmărit cu privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
exeminîndu-i dermatograful cu seriozitatea unui specialist În cosmetică, apoi trecu pe lîngă ea și intră În cea mai apropiată bodegă, de unde se servi cu două sticle de coniac Fundador, pe care le plasă la picioarele unor băutori de vin care moțăiau pe aleea de alături. Cu Îndemînare de scamator, făcu nevăzută, chiar de sub nasul directorului de magazin, o pereche de pantofi din piele de crocodil expusă pe un stand, iar cîteva minute mai tîrziu, cînd ieși dintr-un magazin de bijuterii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
razele soarelui, ca un rechin care se orientează pe deasupra unor ape necunoscute. M-am lăsat pe spate pe locul din dreapta al Citroënului, cu un Wall Street Journal pe piept, neobservat printre șoferii de taxi care-și făceau siesta de după-masă moțăind parcați pe partea umbrită a străzii. Vila lui Sanger era chiar vizavi, cu obloanele trase și cu camerele de supraveghere fixate pe pachetele goale de țigări și pe fluturașii publicitari adunați pe alee. Împinse de vînt, gunoaiele se adunau la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
proptite În spatele porților de fier forjat și terase extinse pînă la piscinele ca niște rinichi albaștri de apă neîncepută. Blocuri rezidențiale cu trei etaje de-abia se Întrezăreau În capătul aleilor particulare Înțesate de mașini parcate ciorchine, rumegătoare de metal moțăind În soare. Și peste tot se profilau pe cer antenele de satelit ca niște boluri de cerșetori. Cred că sînt sute de antene. Cel puțin la televiziune n-au renunțat. — Ascultă soarele cu alea, Charles. Așteaptă să vină un soi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
propria-i persoană, ci era condus de un zel care n-avea nimic În comun cu țara asta de jacuzzi și piscine cu trambulină. — Crawford... Mai contează? i-am zis Încercînd să-l Încurajez. Dacă vor să-și trăiască viața moțăind cu sunetul oprit, lasă-i... — Nu... Se opri și se Întinse să mă ia de mînă.) Contează. Charles, spre asta se Îndreaptă lumea. Ai văzut cum arată viitorul, nici nu se muncește, nici nu se distrează. Costasolurile lumii se lățesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]