115,804 matches
-
însuși anunțată cândva. Asemeni lui Orfeu, referință mitografică esențială a scrisului său, Barthes pare să fi continuat să avanseze, spre a-l resuscita, asta după ce a devenit totuși puțin un scriitor demn de a fi iubit, trecând prin proba pasiunii: moarte promisă unei Vita Nova, contrar iluziilor celor care ar fi vrut să îngroape laolaltă pe amant și pe iubită, ale căror corpuri s-au contopit finalmente dispersându-se la nesfârșit, ca într-o Cale Lactee. Ultima reviviscență a galaxiei barthesiene
Întoarcerea lui Roland Barthes by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14150_a_15475]
-
incantatorie care plutește printre texte. Întregul corpus al lui Barthes astfel reînviat converge spre ultima dintre stațiuni - ca să folosim un termen din liturghia Patimilor - unde, sub semnul lui Orfeu, se consumă și apare mors-amor, ca în Camera luminoasă, scrisă după moartea mamei sale, a cărei fotografie alternează cu altele din genealogia, copilăria și tinerețea lui, alături de cele care ilustrează lumea proustiană căreia i-a consacrat un seminar. Că Lucifer a creat în același timp moartea și amorul? - iată cuvintele care servesc
Întoarcerea lui Roland Barthes by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14150_a_15475]
-
ca în Camera luminoasă, scrisă după moartea mamei sale, a cărei fotografie alternează cu altele din genealogia, copilăria și tinerețea lui, alături de cele care ilustrează lumea proustiană căreia i-a consacrat un seminar. Că Lucifer a creat în același timp moartea și amorul? - iată cuvintele care servesc drept fond anunțului pentru Vita Nova, titlu, exhumat din Dante, al ultimului proiect romanesc al lui Barthes din care a lăsat opt schițe - reproduse în facsimil la sfârșitul Operelor Complete - și care a fost
Întoarcerea lui Roland Barthes by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14150_a_15475]
-
descifrat în scriitura Imaginarului. Emoționantă pentru cel care i-a împărtășit cândva falansterul și îi datorează propria sa formație, ea devine o descoperire ce ține de miraculos pentru generațiile tinere care doar l-au citit (sau nu) pe Barthes după moartea lui, nefiind marcați de influența sa indelebilă, dar putându-se lăsa acum solicitației de subversiunea sa subtilă. Mărturiile constante din albumul expoziției, provenind de la Philippe Roger, Gérard Genette, Julia Cristeva, Jean-Loup Rivière, Antoine Compagnon, Michel Déguy și alții, vor putea
Întoarcerea lui Roland Barthes by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14150_a_15475]
-
favoruri. Și bine face! l Dl Al. Zub ne aduce aminte (în CONVORBIRI LITERARE nr. 2) că la 8 ianuarie s-au împlinit 130 de ani de la nașterea lui Iuliu Maniu (1873), iar la 5 februarie, 50 de ani de la moartea lui în închisoarea de la Sighet (1953). Articolul dlui Zub este binevenit. Te întrebi de ce au uitat penețediștii dubla aniversare. Au, desigur, alte probleme, mai actuale. l Dl Cristian Bădiliță recidivează! În același număr din Convorbirile de la Iași, dsa comentează Bazarul
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14157_a_15482]
-
de a privi în față esențialul crud, neameliorat de nuanțe, cere un anumit curaj. De aici și curajul de a-și simplifica viața la maximum, la 53 de ani; doar că "simplificarea la maximum a vieții" poate să însemne și moarte. Ceea ce a și însemnat. În viziunea Mariei Callas, "opera e un cîmp de bătălie, iar armele mele sînt vocea și tehnica". Se vede, din acele interviuri, în ce măsură vocea era dublată de inteligență muzicală și de o rigoare a muncii excepțională
Callas contra Callas by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14178_a_15503]
-
în ordinea deopotrivă a moralei (au o factură ostentativ amorală) și estetică, promotoare, cu sistem, a ceea ce se numește estetica urîtului. Poetul declară cu nereținută umoare luciferică: "viața își cere drepturile ei nemernice" (Nedumerire). Ca și: "intrăm cu voluptate în moartea absolută a lumii" (ibidem). Ca și: "cinismul eternității ne distruge orgoliul" (ibidem). După care își transcrie fără complexe viziunea decăzută tematizînd disoluția universală, într-o cheie cunoscută însă cu o spontaneitate asociativă aptă a da impresia prospețimii (expresive) în oboseală
Antipoezia pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14166_a_15491]
-
doamne trimișii tăi își pierd viermii din aripi/ aici peste litere peste degetele mele/ înfrigurate/ îmi acoperă cu excrementele lor albe/ visurile// marile mele metehne" (Corbi). Deformalizarea peisajului semnalează nu doar tendința de evadare dintr-un cosmos nelegiuit, stigmatizat de moarte, în înfățișarea sa imediată, în concretețea sa, ci și o lepădare de epura sa geometrică, de spectrul său abstract: "o geometrie degradată/ ducem în spate" (Jurnal de familie). Materia informă și geometria care înscrie triumful formei sînt în egală măsură
Antipoezia pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14166_a_15491]
-
altceva decît de propria-i notificare. Oscilația între bine și rău nu reprezintă decît un automatism, o legănare în "hamacul" lehamitei ultime: "o duminică leneșă/ cu mîncăruri grase/ cu sosuri condimentate/ stînd într-o rînă/ putrezind în fiecare clipă/ în moartea viitoare// dedat lecturii atavice/ din stoici/ cu spatele la Dumnezeu/ vai mie/ învățat fără dragostea lui/ intră frigul în carnea mea -/ singurătatea strigoiului// oh în hamacul lasciv/ al derîderii/ mă balansez între bine și rău - nu aștept de la viață nimic/ trag obloanele
Antipoezia pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14166_a_15491]
-
deteriorat de perversiunile istoriei, umilit să trăiască într-un cimitir, „c-un zilnic ritual al regretelor": „zilele în Basarabia vin ca o promisiune / și degradează, vai! imediat / într-un sentiment ce mărunțește egal totul / împarte generos sărăcia disperarea frica / umilința moartea iubirea și muzica populară / restul - ce mai rămâne oare necontaminat? - / va trebui să-mi declanșez ficțiunea"(stampă) Excelentul poem bez pokoia-bespokoiu? este reproșul la adresa scriitorilor mai vârstnici care au legitimat comunismul („am scris cu toții pentru groapa comună a istoriei / am
Made in Basarabia by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14162_a_15487]
-
frumusețe! să strigi către vermina...!) - / de neculce: „viermi, doamne", ea nu e cât eu sunt și este când nu mi-s. / speranța de viață / la bărbați se arată exact cât picioarele goale / de sub poalele rochiei de amazoană? de călugăriță? a morții"(de la creier la sex pusă șira spinării) În debordanța și stufozitatea impulsului poetic, poetul pare că luptă să treacă dincolo de mozaicul clișeelor, să se strecoare printre cețoasele și eterogenele depuneri și acumulări inevitabile. (De aici și incomoditatea lecturii.) Panica și
Made in Basarabia by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14162_a_15487]
-
întîlneam, cu care discutam zilnic. Trecutul, deși dens, mi se pare ireal! Mă simt singur. - Dacă aș avea o mare putere, v-aș aduce pe dv. și pe alții ca dv. în fața tinerilor pentru a le povesti despre primejdia de moarte prin care a trecut poporul român între ’45-’64, primejdie care pîndea mai subtil după ’65 pînă în ’89. Din păcate, tinerele generații știu puțin, foarte puțin despre ce s-a petrecut înaintea lor. Nu aveți un sentiment de zădărnicie
Pericle Martinescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14172_a_15497]
-
cauza finală a prăbușirii Convenției Democrate. Orice apariție televizată a acestuia - și, de la un moment încolo, Remeș devenise ubicuu - însemna o pierdere dramatică de procente. Omul avea un cinism hâtru, în care grosolănia și dezinvoltura valsau sprinten, spre spaima de moarte a plătitorului de impozite, făcut una cu fotoliul. Regimul Năstase, care măcar la nivel de promovare a imaginii se arătase mai subtil, n-a putut evita catastrofa. De unde rezultă că legiferarea elucubrantă se află bine montată în gena politicianului român
O țară de sănătoși închipuiți by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14190_a_15515]
-
unui război civil mediatic. Pe de o parte, o mână de experți ai Ministerului Finanțelor, în discursul cărora citeai un amestec de ură dementă față de cetățean și-o scabroasă slugărnicie față de mai-marii țării, pe de alta, reprezentanții angajatorilor, speriați de moarte de noua lovitură primită. Conflictul e fals de la un capăt la altul, pentru că nu-l privește în nici un fel pe nenorocitul care-și duce zilele de azi pe mâine. El se referă la categoria restrânsă a celor înzestrați de către patroni
O țară de sănătoși închipuiți by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14190_a_15515]
-
avut parte de o criză de identitate, a fost, dimpotrivă, animată de un anti-crizism care a impregnat toate zonele literare ale epocii. Că literatura română se poate să fi suferit crize de altă natură (care să pună în discuție nu "moartea literaturii", ci, posibil, "viitorul" ei, rolul literaturii, cheie în care sînt analizabile cuvintele lui Eliade citate de Cordoș - "Criza în care intrase lumea occidentală îmi dovedea că ideologia generației războiului nu mai era valabilă. Noi, «generația tînără», trebuia să ne
Arheologii literar-critice by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14193_a_15518]
-
de a ocoli capcanele calendarului și capacitatea rară de a fagocita clipele - fără ca noxele acestora să atace insidios ori să explodeze cu efect întîrziat - sunt adevărate chestiuni de stil și probe infailibile de rigoare morală. A sfida fără contenire proximitatea morții și a birui, cu armele propriei fragilități, ostilitatea materiei brute, seduse mereu de elanuri entropice, iată o componentă a capacității de a manipula ficțiunea pe care puțini o pot revendica pînă la capăt. În acest context al performanței biologice, în
Pe marginea unei capodopere by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14235_a_15560]
-
de implicarea pe care Naratorul și comentariul lui despre teatru, despre funcția lui în cetate o cer. Toată vînzoleala goților și romanilor, comploturile, iubirile, crimele, vărsările de sînge se petrec la o întindere de braț, acolo, jos, în arenă. Răsuflarea morții se simte epidermic și devine insuportabilă pentru spectatorii slabi de înger. Nu-i ușor să vezi, la doi metri, cum o tînără este violată, lîngă cadavrul soțului ei proaspăt ucis, de doi frați sălbatici și tarați, cum i se taie
Lavinia vorbește by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14231_a_15556]
-
a culturii (moderne, postmoderne, cum vreți să-i spunem, nu aceasta ne interesează). Un dat filogenetic repetat ontogenetic. Ne-am născut antici. Creăm azi o Europă, unită în diversitatea ei, a culturii contemporane, cu genele moștenite ale primei Europe unite: moarte efectiv în Istorie, vie latent în noi. Cultura clasicismului greco-latin, oferită în eșantioane de poliedricele eseuri gramatopoliene, actualizează, într-o contemporaneitate cumva autoalienată și brutalizată de traume succesive, o ereditate benefică și comprehensivă. Chiar îi e frică, în vreun fel
Gramatopoliana by Liviu Franga () [Corola-journal/Journalistic/14212_a_15537]
-
cu tatăl meu, care s-a angajat în armata „francezilor liberi" în al doilea război mondial, iar un frate mai mic al mamei a fost omorât în circumstanțele pe care le amintesc, la începutul războiului din Indochina, pe fluviul Mekong. Moartea aceasta, oricare i-ar fi cauza, mi-a scufundat copilăria într-un climat de „melancolie istorică". În majoritatea cărților mele se găsesc multe elemente „cvasi-autobiografice", dar transformate, recompuse, în așa fel încât povestea spusă este la urma urmei foarte diferită
Tigru de hârtie(fragment de roman) by Elena-Brândușa Steiciuc () [Corola-journal/Journalistic/14181_a_15506]
-
istoriei noastre recente, cu toate consecințele ce decurg de aici. Dacă cineva ar vrea să urmărească, încă o dată, înrudirea profundă dintre comunism și fascism, iată un argument neașteptat: toate calomniile inventate pe seama Regelui Carol II de către legionari, dușmanii săi de moarte, au fost preluate - entuziast și fără retușuri - de istoriografia comunistă. Și pentru unii, și pentru alții, Carol a fost un ușuratic, un vînător de fuste; a guvernat țara dictatorial; a comandat din umbră asasinarea Primului Ministru Gheorghe Duca; s-a
Scrisori portugheze - Carol II by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/14239_a_15564]
-
revista "Les Lettres Nouvelles"; ori cenzuratul Henry Miller, prezentat elogios încă în 1946 și căruia îi reliefează revolta contra conveniențelor sociale ipocrite, vitalitatea debordantă, deschiderea mitică și chiar religioasă, simțul tragicului. "Transfigurarea abjecției" la Jean Genet, obsesia erosului și a morții la Georges Bataille, "povestea reluată la nesfârșit a unui individ condamnat să rătăcească în așteptarea unei odihne din ce în ce mai problematice a cărei formă supremă ar fi neantizarea", la Samuel Beckett, experiențele-limită ale drogatului Michaux, "cruzimea" teatrului lui Artaud, dificilul "caz Céline
Maurice Nadeau în serviciul literaturii by Ioan Pop () [Corola-journal/Journalistic/14207_a_15532]
-
macedonskian: Deschide ușa, mâine voi pleca!/ E vremea dusă. Noapte bună!/ În zorii zilei va fi brumă/ Și păsările nu vor mai zbura." Cu accente mai jubilative: "Dați bice cailor, băieți! / «nu mai e mult până departe»!/ Să trecem dincolo de moarte/ cu ale noastre șapte vieți." Numai că, succedând armoniilor, se insinuează aceea care va stăpâni mai apoi, tăcerea: "Adâncă liniște urmează./ Pune urechea și ascultă/ că a-nceput tăcere multă/ și-abia trecurăm de amiază.// Dar ziua s-a făcut
Pe urmele lui Charles d'Orléans by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14246_a_15571]
-
să le spele/ Ascunde-te după perdele/ și-ascultă vântul cum le bate", lucid, în monotonia clipei: "Orașul, ploaia și plictiseala,/ scârba de toate și de a fi,/ pofta nebună de-a isprăvi/ monotonia, pălăvrăgeala,/ singurătatea printre cei vii, / închipuirea morții, sfârșeala,/ Orașul, ploaia și plictiseala,/ scârba de toate și de a fi." Încă mai pregnant: "și de când fac pe saltimbancu-n pieți/ și îmi tot schimb peruca și vestmântul,/ Primește-mi, Doamne, truda și frământul/ în cerul tău învăluit în ceți
Pe urmele lui Charles d'Orléans by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14246_a_15571]
-
a scării." Dansant, cu reverențe, de felul său, rondelul se potrivește puțin cu "chipul știut", cu excepția împrejurării în care vocea ce întâmpină nu ridică scutul unei anumite sfidări, în speță nu intimează un cântec de laudă vieții, integrând într-însa moartea, ca atare, nu-i opune ecourile unei muzici. Acestea aparțin unui liric matur, cu mai multe unghere și cotloane decât se dezvăluie la o primă lectură. Cititorului avizat îi apare excursul pe extrema plajă al poetului în primul rând ca
Pe urmele lui Charles d'Orléans by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14246_a_15571]
-
Nicolae Manolescu EXACT în anul în care se împlinesc șase decenii de la moartea lui E. Lovinescu (15 iulie 1943), d-na Gabriela Omăt încheie ediția Agendelor literare ținute de marele critic cu începere din 1923 (anul cînd se năștea fiica lui, d-na Monica Lovinescu) și pînă cu cinci zile (10 iulie) înainte de
"Agendele" lui Lovinescu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14242_a_15567]