727 matches
-
nu s-a mai întors, fiind dat dezertor și condamnat în contumacie de Tribunalul Militar. S a zvonit că a fugit cu femeia aceea pe altă ieșire și nimeni nu i-a mai văzut vreodată. Lăsară în urmă cartierul oriental mocnind de legende subterane. Coborâră spre lagună trecând pe lângă o clădire abandonată, o veche vamă a portului. Au pornit-o spre casă pe plajă, de-a lungul țărmului înalt, din care marea mușcase golfuri adânci. Negura se ridicase ca o cortină
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
față-n față, vorovit au despre viață, despre moarte și iubire, despre rost și omenire, despre tot ce-i pe pământ, de la leagăn la mormânt. Ei s-au întâlnit și s-au învrăjbit, vorbe grele și-au rostit, gânduri au mocnit, moartea și-au dorit, spre ea au gonit, de ea au fugit, iar s-au întâlnit. De bolți s-au aninat, cu colți ce-au veninat, hulpăvind credința, vomitând dorința, 'nlocuind căința cu nesăbuința. S-au jurat, s-au înjurat
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
cafeniu în culoarea teracotei, din brun-roșcat în culoarea ambrei, din ocru în culoarea aurului patinat. Crezând că flacăra mișcătoare a opaițului este cauza, îl stinse. Inelul continua să viețuiască, fiind străbătut de sclipiri reci de aramă, lumini fosforescente și flăcări mocnite de jeratic. Într-un târziu, cuteză să-l atingă cu prudență. Sub degetul său tremurând, materialul necunoscut devenea ba sticlos, ba catifelat, ba unsuros, ba cerat. Era când cald și umed ca sângele, când răcoros și uscat ca piatra. Vru
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
să instaureze ordinea. Cei ce se știau vinovați de ceva se ascundeau prin beciuri sau în pădure. Ceilalți, mascați de data asta spre a nu fi recunoscuți, cotrobăiau prin toate cotloanele târgului și răscoleau coclaurii împăduriți să-și astâmpere setea mocnită de dreptate, pedepsind cum le venea mai bine nedreptățile de peste an. După câțiva ani de tăiat la sare, un ocnaș bătrân, și el vietaș, îl puse pe Zlota în legătură cu gardianul Patruțâțe, care contra unei sume uriașe de galbeni îți putea
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
pământ peste mieii uciși de puterile codrului. Peste muche trecând fetele stînilor - își freacă de lună umerii goi, aventura lor se pătrunde suprafirească de pulberea luminos stârnită din disc ca un roi. Cai galbeni și-adună sarea vieții din ierburi. Mocnind subt copaci Dumnezeu se face mai mic să aibă loc ciupercile roșii să crească subt spatele lui. În sângele oilor noaptea pădurii e vis lung și greu. Pe patru vânturi adânci pătrunde somnul în fagi bătrâni. Subt scut de stânci
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
prea înalt și ceasul curat ce i-a fost odată promis. Cată lung Ochiul spre Nord și spre vârste, și mulcom apoi spre vânătul cer. Visează-n amiazi despre rodii de aur, care se coc, senine, în ger. [1937] * TREZIRE Mocnește copacul. Martie sună Albinele-n faguri adună și-amestecă învierea, ceara și mierea. Nehotărât între două hotare, cu vine trimise subt șapte ogoare, în văzduhuri zmeu, doarme alesul, copacul meu. Copacul meu. Vântul îl scutură, Martie sună. Câte puteri sunt
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
la faptul că America, China, Japonia, și nici (măcar) Anglia nu vor face parte din acest sistem și că, începând de acum, am putea înțelege că interesele puterilor europene ar putea fi altele decât acelea ale restului lumii. Astfel, apare, mocnind, ideea rivalităților apărute nu neapărat între anumite state, ci între continente întregi. Iată perspective care stârneasc teamă. Protecția mâinii de lucru americane împotriva concurenței impuse de rasa galbenă a creat deja între S.U.A. și Japonia o tensiune devenită (aproape) permanentă
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
niciodată nimic, cum nu-i spuse și n-o întrebă unde-a fost și ce-a făcut nici acum, când se-ntoarse acasă și-o găsi dinaintea icoanelor, în mijlocul odăii, răcorită de soarele dimineții, îmbrăcată, pieptănată, cu ochii arzându-i mocnit pe obrazul uscat, înfășurată în tăcerea ei enigmatică, făcându-se că nu știe, ceea ce știau amândouă, istovite de permanenta stare de veghe care le ținea treze una lângă alta, fără nici o slăbire, fără nici un răgaz. CAPITOLUL 2 După aceste semne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
tranziției", ale "reformei" sângeroase a comportamentelor românești, ăn care - spre stupoarea cuiva care cunoaște oarecum "psihologie socială", dar nu bănuia că poate exista o asemenea dinamică doar an zece ani - s-au petrecut mutații uluitoare, ori au răbufnit valente care mocniseră sub "frică", blocate de teroarea disciplinei impuse mai ăntâi cu biciul iar apoi intrate an rutină supraviețuirii și ațipite sub hipnoză vocabulelor de lemn ale dictaturii). Și, "deci", au "venit la vale trei baci" - lucrători nu prea calificați de la CONEL
Bradul si toporul by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17495_a_18820]
-
condiție: ca adepții monoteismelor să scape de morbul unui zeu unic, concedînd că alături de Allah poate sta și Hristos, sau că Moise nu e cu nimic inferior lui Pavel. Fără această schimbare de accent afectiv, potențialul de fanatism totalitar care mocnește în fiecare monoteism nu poate fi eradicat. Soluția așadar nu e politeismul, ci încuscrirea reciprocă a monoteismelor existente, potrivit reveriei idilice: „drumurile noastre se vor întîlni vreodată”. Iarăși, deznodămîntul lui Sloterdijk sună încurajator, dar e iremediabil naiv. Un volum care
Secundum non datur by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4471_a_5796]
-
începea cealaltă parte, a fierberii neverosimile la o tensiune de profet luminat, genul de apostat războindu- se cu valorile unei lumi din care boala îl împiedica să facă parte. Dar la Bayreuth, în preajma Paștelui din 1873, în spiritul lui Nietzsche mocneau umori mai senine: la cererea Cosimei Wagner, filosoful pune pe hîrtie o lapidară istorie a presocraticilor, cu intenția de a face pe plac gusturilor lui Wagner, care vedea în greci apoteoza unui spirit pe care germanii nu-l pot concura
Hybrisul grecesc by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3602_a_4927]
-
uluitoarea predică a acuzatului, care acuza generațiile noastre de lipsă de orizont și spiritualitate românească. Președintele, neobișnuit cu problemele abisale, fâstâcit, a schimbat direcția interogatoriului". Gazeta defavorabilă releva "incoerența fanatică a acuzatului, nutrit cu idei haotice și torționare, sub care mocnesc instincte primejdioase de intoleranță, incompatibile cu spiritul blând al Bisericii noastre, deliruri mistice venite din surse de a treia mână, de la periculoși agitatori ai tinerimii ca Unamuno".) Președintele: Nu înțeleg teoriile dumitale neconstituționale. Avem cetățeni care nu sunt ortodocși și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
entități, una bună și alta rea, luase un medicament cu care izbutise a separa aceste personalități. Astfel, în mod normal era umanul doctor Jekyll, iar după administrarea doctoriei devenea criminalul Mr. Hyde. Tudorel era un homuncul al său, probabil, care mocnise în propria sa ființă transcendentală și printr-o demineralizare de substanțe tonice devenise un monstru de nerecunoscut, în care câteva linii grotești caricaturizau și denaturau propria sa formulă biologică. Cu toată această incompatibilitate, arhitectul păstrase o slăbiciune pentru Tudorel, o
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
înseamnă asta că-și dau seama ce este cu adevărat maternitatea? Încep și eu la bătrâneță să mă joc iar cu păpușile. Atât. Dacă ar fi ceva serios, aș face altă figură. Așa gândea rațiunea Erminiei. Însă în fundul sufletului ei mocnea o altă minte, feminină, care emitea alte judecăți. Erminia se trezea meditând ce ar face dacă Conțescu ar îndemna-o cu tot dinadinsul să se mărite. Nu era așa de independentă încît să-și permită a renunța la suportul familiei
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
putea să intervii la el? Pomponescu surâse cu amărăciune. . - Nu am nici o relație cu acest domn, dar te poți adresalui Gaittany. - Este o idee, recunoscu Indolenta. Așa am să fac. Mai târziu, Ioana dădu drumul unei alte judecăți ce stătuse mocnită în creierul său. - Ce carieră a făcut Gavrilcea ăsta, un necunoscut până mai ieri! Ex-ministrul ridică din umeri. . - E foarte puternic, protecția lui contează. Cred că, dacătrăiau, Tudorel și Pica ar fi fost azi la ordinea zilei. Ai văzut ce
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
se va raporta despre tuș. G. Călinescu - Este o mizerie, zise madam Ioanide. Nu mai poți găsinimic decât cu prețuri fantastice. Nu se află mirodenii. Trebuie să rogi pe Saferian să-ți dea. Ioanide nu zise nimic, întrebarea ce-i mocnea în gând fiind: "Ce-ai făcut cu tușul meu?" - Nici cafea nu mai este, și-n tot cazul cu prețuri exorbitante.Conștiința lui Ioanide nu conținea decât o idee: "Tușul". - Prăvăliile Manigomian, continuă madam Ioanide, fac o speculă îngrozitoare, probabil
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
încă de la început pentru a-și răzbuna familia, apoi împotriva goților împotriva bizantinilor, împotriva burgunzilor și, de curând, împotriva marcomanilor și a alamanilor, ucigând, jefuind, incendiind, violând și îmbătându-se ca toți ceilalți. Mai mult decât toți ceilalți. Focul ambiției mocnea în sufletul său, dar, până în acel moment, el se gândise mai mult să dea lustru taurului negru ce-l avea pe stindard decât de roadele succeselor sale. Irosea bogățiile adunate din jafuri, încredința turmele servitorilor păstori, fără a cere socoteală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
să defileze, rând pe rând, în fața ochilor lui Sebastianus: Frediana pe calul ei, cu părul mângâiat de vânt; Shudian-Gundikar, care galopa către el rotind sabia scânteietoare; Lidania, aplecată asupra sa, cu privirea concentrată îngreunată de ura înghețată și neputincioasă care mocnea în ea, și Odetta, care, cu un ton ciudat, îi repeta iar și iar: „Doar pentru puțin doar pentru puțin...“. Ațipi. îl trezi un ghiont primit brusc, căruia îi urmară afară strigăte agitate și nechezături. Deschizând din nou ochii în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
lumina palidă a zorilor tabăra aceea improvizată, o rană deschisă în cetatea îndurerată, Sebastianus nu reuși să vadă mare lucru din Catedrală, care știa că fusese consacrată Sfintei Cruci. Călăuza sa își aruncase torța, inutilă de-acum, peste tăciunii ce mocneau lângă un bivuac; păși în curtea din față a bisericii și trecu de colonada edificiului, dar, în loc să intre pe poartă, deja deschisă la ora aceea, merse drept înainte. Pe când trecea prin dreptul intrării, Sebastianus putu să arunce doar o privire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
un prieten al Ninei care era arhitect. Datorită prezenței lui, disputa la care asistasem s-a încheiat, iar ea a insistat să mergem din nou la vila Enescu. După o vreme, combustibilul consumat între timp a făcut ca focul care mocnea încă să se aprindă din nou și mai tare. „Sunt convinsă că ești antisemit, îi repeta Nina lui Moldovan. Dar află că dacă mă privești doar ca pe o evreică ești în eroare. Pentru că eu sunt căsătorită cu Ali - care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1914_a_3239]
-
din dulap. Oare asta v-a legat de experiența din Aum? Există lumea de zi și cea de noapte. Ceea ce m-a obsedat pe mine înainte de a pleca în Aum, a fost lumea de zi. Eram conștient că înlăuntrul meu mocnea o dorință nestinsă. M-am angrenat în activitatea asta pentru a omorî lumea de zi sau, mai bine zis, pentru a mă dezice de ea. De aceea am deschis poarta numită Aum. Nu a fost o eliberare a spiritului, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
cu îmbîrligături din astea. Nici nu e nevoie, încearcă să-l încurajeze, tot ce-i nou e și incitant, îi spune, o să te convingi singur. — Verde și Albastru, Steaua și Dinamo, încearcă să-i deschidă ochii Regizorul, nu miroși conflictul? Mocnește de ani buni, și voi nimic, se indignează, în locul tău aș fi scîrbit de băieții ăștia finuți ai Securității care-și bagă nasul peste tot, gudurîndu-se pe după piciorușele Geniului, lingîndu-i mînuțele, pupîndu-l în fund. Sînt de înțeles, zice Comandantul, sîntem
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
distanță, se plesnește Monte Cristo cu palma peste frunte, încet, încet simt și eu ce simțiți dumneavoastră, dom’ Președinte, recunoaște. — O să-și plîngă în pumni pentru asta, doar o mișcare greșită așteptăm din partea lui, și al nostru o să fie, e mocnit conflictul ăsta între noi, dar pînă la urmă tot o să răbufnească, spune domnul Președinte. Toată lumea îi poartă sîmbetele, pentru faptul că i-a dat în gît pe fiecare la orice mișcare greșită, uite-așa i-a jucat pe toți pe
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
sine, nimeni nu se va apropia nici măcar cu un pas de a înțelege cum era să fii celălalt. Neurologia n-avea să ajungă niciodată la înțelegere, în lipsa unui lucru care exista doar în străfundurile unui interior impenetrabil. Studenții goliră sala, mocnind pe culoare în pâlcuri răzvrătite. Weber fu cuprins de o senzație, de o dorință de a suplimenta neurologia adevărată cu literatură de duzină, cu ficțiune care măcar era conștientă de propria sa orbire. O să-i pună să-l citească pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
mele erau calde și se strecurau pe sub bluză. Trebuia să iau seama și să nu le las să alunece prea mult într-acolo. Acoperișurile blocurilor scoteau aburi din pricina căldurii, smoala se muia, rămânând lipită de tălpile pantofilor noștri. Căldura ne mocnea și în trupuri, odată am văzut o roșeață pe pielea ei, în capul pieptului. Nu era de la soare. De câte ori intra pe stradă la noi, Ariana era o tentație pentru ochi. Muncitorul galben la față de la etajul trei, cel care lucrează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]