6,137 matches
-
-l astâmperi. Alinierea! Traista calicului adâncește golul în stomac, buzunarul cu pâine domolește obsesia zilei de mâine. Alinierea! Capitalismul o vacă bună de lapte. Luați țâța în gură și sugeți! Laptele are gust numai dacă ai dinți de lapte; socialismul modelează proteze după maxilarul lui Dumnezeu. Limbricii târgului și-au recâștigat dreptul suprem de parazit într-o pagină de istorie. Revoluție! Sub acea vestimentație sărăcăcioasă se ascundea un copil scund: părul creț, capul plecat, umerii lăsați, palmele mărunte, privirea tristă, buzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
deget). În banca de lângă fereastră, simfonii de lumină: Cerule, cât de opac ești! Când ea nu zâmbește, sunt orb. Te caut cu bastonul pe lângă borduri, unde ești? Cerule, mă orbești, prea mult albastru ai turnat în ochii ei, tipare de modelat îngeri. Cerule, ca să fii cer, câte firimituri i-ai răpit din lumină? Doamne, cine pe cine împrumută cu seninătatea Edenului? Astăzi sunt o privire limpede, privesc cu toată carnea răsăritul. În sufletul meu înfloresc panseluțe. Petru, un noiembrie în plus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
podul strâns al palmei, salutul moare strivit precum melcul în propria căsuță pe vreme de furtună. Semnele nu pot ascunde și, în egală măsură, nu pot defini complexitatea de a exista în afara lor. Dacă, în nepriceperea sa, Dumnezeu ar fi modelat omul fără ochi, lacrima ar fi picurat de sub unghii, cerul s-ar fi coborât în suflet prin vene, curcubeul s-ar fi adăpat direct din inimă, dar așa, în perfecțiunea zilei a șaptea, singura menirea ochiului a fost să plângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
armean, obosit, capul plecat, barba răvășită, ochii închiși pe soclu. Obosit și îngândurat, bătrânul; Adela nu l-a iubit nici măcar în carte. Tristețea ferestrelor nu legitimează întotdeauna așteptările. Undeva în eter, se intersectează expresivitatea celui care pozează, determinarea celui care modelează tiparul, intuiția celui care admiră. Arta se întâmplă acolo unde se întregește mesajul. Tristețea ușilor închise este mai relativă decât ziua de mâine. Deasupra pământului, pe soclu, se trăiește sau se moare la fel. Atât de simplu este să privești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
sau în rău se întâmplă, indiferent dacă purtăm vina sau răsplata cu noi, indiferent dacă suntem sau nu rezumați într-un cod de bare. Identitatea, la început, poartă semnele copilăriei, mai târziu, pubertatea conturează formele, adolescența le rotunjește, maturitatea le modelează, bătrânețea le adâncește. Viața este o vegetare a sinelui, fie că se întâmplă, pur și simplu, într-o continuă trecere, fie că există într-o nedefinire spontană. Identitatea este un periplu ce transcende dintr-un nimeni în alt nimeni. Intervalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
două un borcan de tocană fără ulei). Satul își amintea bine: bătrâna era plăcută Cerului ca o mironosiță. Sfințenia nu este o virtute. Te înalță Dumnezeu, te coboară, te înalță din nou, încă o dată, faci cale întoarsă, până când smerenia îți modelează aripi, până când înțelegi că zborul este mai mult decât o simplă înălțare pe verticală. Cuprinde cu brațele, cu sufletul, cu ochii tot ce te bucură și ce nu te bucură în egală măsură și, sigur, la un moment dat, o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
amanet, Stăpâne! "Fericiți cei milostivi, că aceia se vor milui." Jupiți-mi pielea pânză pentru corăbii, ciopliți din oase catarge, din coaste vâsle, învingeți potopul, trimițându-mi gândurile păsări, aprindeți-mi în ochi faruri și puneți-le la marginea mări, modelați-mă după cum bate vântul, dar lăsați-mă dracului cu miluitul! Mi-e scârbă de mila voastră și de mila celui ce crede în ea. "Fericiți cei curați cu inima, ca aceia vor vedea pe Dumnezeu." Te-am văzut în fotografie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
spectacol, poți închide ochii ori de câte ori pelicula îți amenință memoria, poți să-i deschizi puțin câte puțin o metamorfoză voalată aplaudă. Noe și-a cioplit arca înspăimântat fiind de obsesiile sale. Noe a fost primul filosof al lumii, el și-a modelat corabia precum Dumnezeu a modelat omul, plecând de la imperfecțiunea de a pluti. Noe a cioplit mereu cu gândul la uscat și nu la apă, așa cum Dumnezeu a plămădit lutul cu gândul la înger, și nu la om. Dumnezeu și Noe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
pelicula îți amenință memoria, poți să-i deschizi puțin câte puțin o metamorfoză voalată aplaudă. Noe și-a cioplit arca înspăimântat fiind de obsesiile sale. Noe a fost primul filosof al lumii, el și-a modelat corabia precum Dumnezeu a modelat omul, plecând de la imperfecțiunea de a pluti. Noe a cioplit mereu cu gândul la uscat și nu la apă, așa cum Dumnezeu a plămădit lutul cu gândul la înger, și nu la om. Dumnezeu și Noe s-au apucat de lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
scufunda niciodată. Ele sunt peste mine, ele mi-au fost acoperiș deasupra capului și deasupra lumii. Închide-mă în adânc și desface-mă ca pe o scoică, dar lasă-mi arca întreagă. Dintr-un bulgăre de pământ Dumnezeu și-a modelat obsesia de a nu fi singur cu fiecare ființă plămădită, tot mai al nimănui. Fericirea lui Petru, la apelul solemn, în cataloagele cerului, o promisiune amânată. I se cuvenea să primească nu cu firimitura, nu cu lingura, nu cu potirul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de bețiv argumenta rătăcirea, singurătatea trecea cu vederea decorul cracilor desfăcuți. Doctore, sunt depășite toate experimentele tale. Ok, să presupunem că ai dreptate. Ce-ar fi să vorbim despre vise? Ai fost adolescent, ai visat cu ochii deschiși, ți-ai modelat visele precum Noe și-a cioplit arca. Dumnezeu nu putea gândi potopul pe cât de bine meștereai tu iluziile. Amintește-ți, stăteai tolănit în pat cu ochii întredeschiși, luna intra printre șipcile gardului, pe sub ușă, între cearșafuri, luna era cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
intervale, noaptea fierbea în inima lui nenea Matei smoală, cazanul constructorului dădea în clocot. Palmele, fălci de menghină, pietre de moară; ciocanul și nicovala fierarului au strâns, au strivit, au torsionat. Viața avea forma lutului cald pe masa olarului, Dumnezeu modela ulcioare de lut pentru o ploaie ce urma să se întâmple în cer. Nenea Matei i-a rupt gâtul, l-a legat cu o funie, l-a ridicat scripete, l-a slobozit ca pe o găleată plină în fântână. Tocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
pot înțelege! Copile, în casa stăpânului, privitul pe fereastră fugă înseamnă. Fericirea schimonosește fața aidoma cu durerea. Nu căuta apă limpede sub cerul fântânilor, izvorul se întâmplă acolo unde pășește îngerul. Te răzvrătești în propria curgere, copile. Vas curat am modelat din tine, de ce vrei să motivezi preaplinul oceanelor? Jumătatea goală întregirea așteptărilor, jumătatea plină confort în sticla cu lapte, de ce justifici seceta melcilor? Te rabd pentru că iubești, Petre. Doamne, mă plimbi între creștet și tălpi, între frunză și stea, între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cosițe! Dumnezeul meu vatman, depoul cât un salon de reanimare, tramvaiul cu venele tăiate necesită o transfuzie: locomotivele, mereu incompatibile (Carul Mare are sânge hepatic, bicicletele sunt pentru îngeri). Mă închin apoi mă abandonez lumii ca o pătimire. Arlechinii târgului modelează Golgote din zahăr topit, apoi le dau foc. Doamne, cât este de dulce urcușul acesta spre tine: În fiecare dimineață, laudă îți aduc, Dumnezeul meu mult milostiv! Cu tine crucea este pătimire pe jumătate, cealaltă doime motivează așteptarea de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
pâine, noaptea sub aripile îngerilor, întunericul în sticla cu lapte. Așteaptă, dragul meu, așteaptă! Moartea, docilă, îngăduie numărătoarea pe sărite. Așteaptă, Dumnezeu a trudit 6 zile; în ziua a șaptea, bătrânul și-a hodinit oasele; în a opta zi, a modelat singurătatea, tu vrei să desfaci lucrarea meșterului făurar într-o clipă? Dumnezeu, pentru diversitatea cerului, a modelat îngeri din fulgi de zăpadă, apoi, s-a bulgărit cu sfântul Petru până ce ghemotoacele albe și-au luat zborul. Dumnezeu, invidios, i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
numărătoarea pe sărite. Așteaptă, Dumnezeu a trudit 6 zile; în ziua a șaptea, bătrânul și-a hodinit oasele; în a opta zi, a modelat singurătatea, tu vrei să desfaci lucrarea meșterului făurar într-o clipă? Dumnezeu, pentru diversitatea cerului, a modelat îngeri din fulgi de zăpadă, apoi, s-a bulgărit cu sfântul Petru până ce ghemotoacele albe și-au luat zborul. Dumnezeu, invidios, i-a alungat din rai într-o zi de ianuarie creaturile scutură aripile cât e iarna de lungă. Așteaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
falsifica, nu mă pot așeza ermetic într-o cruce, mereu mai rămâne loc pentru însingurare. Nu pot umple nelocuirea din mine cu decupaje dintr-un puzzle al cimitirelor săpate în cer. În jurul pomului, grădinarul, toamna, adună mușuroi de pământ, fierarul modelează fierul potcoavelor după amprenta îndepărtărilor, pâinea crește în vatră cât e foamea de mare; în jurul omului, absența adâncește gropi. Of, Dumnezeule, până și apa, după ce-și înghite înecații, sporește în burțile scoicilor! Până și focul Da, doamne! focul, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
intersectează aripile în același zbor. Of... cum m-am amăgit, Stăpâne, crezând că sunt singurul daltonist din univers, pe când Tu, Tu, pipăiai culorile cu bastonul prin Eden! Cât de naiv am putut fi! În fond, după propria asemănare m-ai modelat. În dimineața aceasta, Doamne, vei face ascultare desăvârșită, așa cum eu, 33 de ani, am pășit pe urmele Tale mâlite de cer înnourat. În dimineața aceasta, cu ochii închiși vei desface noduri, pe când eu, cu ochii închiși, în nevederea ta, Miopule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
limpede: Doamne, bezna mă strânge în dreptul sufletului ca o cămașă de împrumut, mă sufocă. Mai comod este să fii statuie decât om în obscuritatea asta. Și statuile au inimă, Doamne! Sângele statuilor este plumb topit noaptea, focul căutătorilor de comori modelează chipul icoanelor. În obscuritatea asta, Stăpâne, nu-mi mai recunosc umerii, inima, tâmpla. I-a fost frică. 78. O biserică părăsită, îngenuncheată într-o biserică părăsită: Am intrat în casa ta, Doamne, să uit de lume și am uitat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Rupe, Dumnezeule, din moartea mea, moartea copacilor! Dorm pădurile într-un sânge veșted de octombrie, dănțuiesc livezi deasupra unei inimi acoperite cu brumă, șuieră vântul a iarnă într-o frunză de suflet zimțat. Sunt lucrul mâinilor tale, Stăpâne, m-ai modelat după propria-ți semănare. Totuși eu am rămas cu eticheta de om pe frunte, precum un ocnaș însemnat cu fierul roșul, pe când Tu te numești Dumnezeu și când dormi, pentru că pe tine nu te-a cioplit nimeni după vreo schiță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cu roșu, ușor de desprins cu puțină apă), iar vinul acela se bea de regulă după heringi la butoi, cu ceapă tocată mărunt. Clădirea primăriei din Rătești se uita la lume cu o față deschisă, de culoarea argilei gata de modelat. Avea forma literei L. Pe latura de la stradă, orizontala, vedeai patru feres tre de la tot atîtea birouri. Intram și călcam desculț pe podelele lor, inspirînd adînc izul de Petrosin, semn de mare cură țenie. Mă jucam mai ales la telefonul
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
pere din grădină, iar taclaua lor se reluă firesc cu Întrebări despre oameni cunoscuți, cu istoriile ălora, cu amintirea cîte unei porecle a unuia sau altuia. Moșu’ Costin avea reputația unui om aspru. Pare se că instrucția de cazarmă Îl modelase definitiv. Pe cînd se aflau În gospodăria lui, obișnuia să și trezească cei șase copii cu comenzi militare nemțești, tot așa Îi mîna la lucru, Îi chema la masă ori Îi trimitea la biserică. Nu-i certa, ci-i plesnea
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
mai ușor” - l-a sfătuit gândul de veghe. „Vorba ceea: țara arde și baba se cheaptănă” - i-a replicat Gruia. „Ascultă-mă și tu măcar o dată și o să vezi că are să-ți meargă bine. Apropo! Știai că marele Brâncuși a modelat - pentru studiul Anatomiei - un asemenea mulaj?” - a insistat gândul de veghe. „Nu știam, dar mi se pare că propunerea ta n-ar fi lipsită de interes”. În timp ce formula acest răspuns, a luat din raftul bibliotecii ditai tratatul de Anatomie, cu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
așa ? Ei, canabis... Are ceva proprietăți liniștitoare și ți-am preparat amestecul ca să poți urmări cât mai liniștită, cu cât mai mult calm, continuarea povestirii mele. Nu are nimic din nocivitatea produselor chimice, asta ți-o confirmă cu certitudine farmacista modelată de privațiunile și impasurile vieții. Deci... Unde eram ? Venise ziua... Da. M-a trezit, într-un zori de zi, un vis : se făcea că din spre Miazăzi se stârnise un vânt ușor, un zefir cu parfum de primăvară. La un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
cruce în cimitirul de Peste Apă. Sofia, fiica lui cea mare, nu s-a dus la-nmormântare, că în aceeași dimineață a născut fiu pe care l-a numit Emanoil-Nole și l-a trimis în viață și în Țară spre a modela români, nu cu dalta, cu mistria sau cu drișca, ci cu știința, cu cuvântul, cu condeiul și cu trișca. Și în aer persista miros de praf de pușcă, de pilitură de oțele, de vremuri grele și nedrepte bariere. Și Crivățul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]