996 matches
-
rând, câteva interpretări foarte convingătoare (copiii mai ales, dar și veteranul Jean Constantin într-un rol la antipodul șușelor știute), o imagine (Marius Panduru) pregnantă și sugestivă, o scenografie ce reconstituie cu simț al detaliului atmosfera epocii etc. Povestea curge molcom, ca o gelatină cu molecule de intrigă, până spre final, când se precipită din cauza evenimentelor din Decembrie. Fiecare moment este la locul lui, dar ansamblul suferă de lipsa unei structuri închegate și a unui ritm ceva mai alert. Mitulescu a
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
versuri pe care le cânt și în gând, mă însoțesc și la acești ani pe care vi-i doresc să-i dumneavoastră. depășiți și Trei călători Trei călători mergeau pe un drum În noaptea sfintei Învieri, De prin livezi veneau molcom Mirosul florilor de meri. Sorbind al florilor miros Drumeții mei vorbeau încet. Cel mai bătrân credea-n Hristos Iar ceilalți în Mahomed. Un clopot începu să sune Creștinul s-a-nchinat supus Și celor doi porni a spune Minuni din viața lui
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
care Plutarh spunea că sunt ai cetății și deasupra cetății. Nicolae Ceaușescu este o figură proeminentă a istoriei, care-l va înregistra alături de marii săi conducători.“ (Tribuna României, 15 februarie 1973) „E un om simplu, venit din zenitul unui sat molcom, aflat între niște dealuri blânde și ele și împădurite, un bărbat rămas tânăr la o vârstă care-mi contrazice rândurile de până acum, un Om care a dezlegat fântânile bunătății românești uitate de alții și ne-a trimis în locurile
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
Se făureau istorii“, Orizont, 28 octombrie 1976) „Ni-e inima fierbinte ca barele de-oțel când trec incandescente, iar gândul ni-i la El. Un abur e pământul, deși ne-aflăm-n ianuar, când îi privim portretul iradiind a jar. Curg râurile molcom, se iscă o văpaie, oricând din balsamul zilei desprind pe chipul Lui nemuritoare semne săpate în statui și le adun cum raze pătrund biruitoare în patria cea nouă scăldată-n nimb de soare.“ („Omul nemuritor“, Contemporanul, 22 ianuarie 1982) „A
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
stângăcii literare, dar având întotdeauna un anumit farmec al expresiei „neaoșe”, evocările lui B. reușesc, atât prin generozitatea viziunii - cartea include aspectele cele mai diverse, de la cele geografice și economice la cele sociologice sau antropologice -, cât, mai ales, prin sentimentalismul molcom, „bănățean”, să facă trecerea de la jurnalism la literatură. Capacitatea sa de a surprinde culoarea locală, ca și aceea de „a citi” în sufletele oamenilor, ale căror portrete, uneori memorabile, trimit la literatura unui Calistrat Hogaș - de amintit aici figurile lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285744_a_287073]
-
călătoria încă nu s-a terminat (ce șansă să te afișezi în fața alor tăi ca membru al unei echipe simandicoase de scriitori europeni!), lumea e mică, toți se cunosc bine între ei, nu poți ascunde nimic și, în pofida firii mai molcome, aparent rece, a estonienilor, există, probabil, ca peste tot, o teamă de „gura lumii”, deși pofta lor de a bârfi îmi pare un adevărat „pact al taciturnilor”, dacă e să o compari cu limbuția latină. „Cei trei magnifici” - Karl Martin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
vestici din Tren. Colegii noștri germani, francezi, spanioli, irlandezi, britanici ș.a.m.d. realizează abia acum adevărata noastră valoare: de translatori ai unor realități halucinante, de călăuze printr-o lume ce se întrevedea, pentru ei, înainte de 1989, ca o câmpie molcomă și uniformă prin gratiile zidurilor care păzeau cu strășnicie paradisul înșelător al realității sovietice. VASILE GÂRNEȚ: Probabil că mulți vor descrie cu o imaginație „provocată” hotelul Oktyabriskaia, la care am fost cazați. E un hotel de stat, „adică al nimănui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
celei considerate, în optica rurală, mișcare adevărată: copiii se joacă tăcuți în praful drumului, babele torc liniștite în umbra prispei, iar moșnegii care nu mai pot să meargă pe câmp la muncă, își petrec restul vieții torcând amintiri pe glasuri molcome, venite din alte timpuri. Întocmai ca în poemul baudelairean, Les correspondances, senzațiile (auditive sau vizuale) se întrețes în mod natural abia sara, când satul devine centrul vieței pământului ce-l înconjură și când se începe acea duioasă armonie câmpenească, idilică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
și armonic. El n-are nimic comun cu atonalitatea: Și blânde, triste glasuri din vuiet se desfac,/ Acușa la ureche-i un cântec vechi străbate/ Ca murmur de izvoare prin frunzele uscate,/ Acuș o armonie de-amor și voluptate/ Ca molcoma cadență a undelor pe lac135. Stâlpul din Floare albastră, părând împietrit în lumina lunii, este în fapt cutia de rezonanță a întregului univers chimeric în care se adună, întocmai ca într-un creuzet fantastic, cele mai sensibile dintre toate sunetele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
și argintul cald al lunei trecea, sfâșiind voalul transparent de nouri albi ce se încrețeau pe dânsul. Noaptea era caldă, îmbătată de mirosul snopurilor de flori ce acopereau cu viața-nfoiată întinderea insulei... dealurile străluceau ca sub o pânzărie diamantină, apa molcomă a lacului ce-ncunjura dumbrava era poleită și, tremurând bolnavă, își răzima din cînd în când undele sclipitoare de țărmii adormiți 307. Comparând cele două atitudini, cea a tinereții și cea a erosului sublimat din Cezara, până într-un punct lacul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
chimiei românești va fi reconstituită doar din paginile romanelor scriitorului nemțean. Arta este la fel de puternică și de pilduitoare ca viața însăși. Mihai Vlădeanu, personajul central al romanului, cu o sinceră conștiință a muncii sale oneste, sfârșindu-și ziua cu o molcomă bucurie obosită a lucrului bine făcut, nu-și numără zilele cât mai are de stat în lagărul "multilateral dezvoltat", asemenea celebrului Ivan Denisovici, (căci el, și scriitor fiind, are evadarea prin scris), ci visează la viitoarele iubiri tumultuoase, cum stă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
miră capul blond, buclat, asigurîndu-mă din surîsul privirii că a înțeles perfect întrebarea mea. Orașul e foarte frumos. Păcat să nu-l vizitați. Te oferi ghid? Puteți rămîne? Bucureștiul e mai frumos și eu îl cunosc foarte bine... Femeia surîde molcom, ca un licăr de stea în apă. Mă îmbăt de surîsul ei și, beat cum sînt, scot agenda din buzunarul scurtei îmblănite, întinzîndu-i-o: Vă rog!... Mi-ar face mare plăcere să notați telefonul la care poate fi găsit ghidul pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
bătrîn ce sînt, vă dau un sfat... croitoresc: măsurați de cîteva ori înainte de-a tăia o dată. Viața e un material care nu merită înnădit. Scoate din buzunar două radiere chinezești, parfumate, pe care le miroase îndelung. Observ cum surîde molcom, îmbătat de parfumul radierelor. Apoi, îmi întinde una: Luați-o. Cînd sînt supărat, îmi place s-o miros. Parcă mă mai înviorează. Mă poartă cu gîndul departe, în locuri exotice, visate în copilărie! Îi mulțumesc, luînd radiera dăruită, ținînd-o cîteva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
mi-a întîlnit ochii mirați și a surîs: Ți-a plăcut Istoria? Da... Probabil era profesoara frumoasă... Am simțit cum roșesc și mi-am scos boneta din buzunar să-mi șterg gîtul. Mihai, mi-a spus bucătăreasa pe un ton molcom, dar destul de grav ca să mă înfioare, te rog mult să mă ierți pentru palmele de astăzi !... A tăcut un timp lung, plimbîndu-și degetele pe luciul mesei, apoi a surîs trist, clătinînd din cap: De ani de zile visez să pălmuiesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
apoi, clătinînd încet din cap, îl întreb: Cum dracu de poți trăi fără femei?! Cine spune că pot trăi? mă întreabă el calm. Domnului îi place să nu se complice, de-aceea lasă impresia că poate trăi fără, surîde Vlad molcom, parcă să-mi alunge gîndurile rele, prinzîndu-mă prietenește de braț. Nu, Vlade. Nu teama de complicații m-a făcut să fiu astfel, ci dezgustul, spune Dinu. Dezgust?! se miră Vlad. Exact! confirmă Dinu. Pentru mine, dragostea are un înțeles mare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ești om mare..., ești bărbat! A fost un accident... Ce-i cu tine?!... Palma care m-au zgîlțîit încep să-mi alinte obrazul. Ochii ei verzi mă învăluie ca un lan de grîu primăvara, iar buzele răsfrînte, frumos conturate surîd molcom. Te rog! îmi șoptește. Scuză-mă! Ceea ce mi-ai spus m-a luat lovit în plin... Oh! exclamă Fulvia, ridicîndu-se, credeam că faci și tu o criză de nervi... Ce naiba! Ești bărbat... O să iasă cam slabă cafeaua, că nu mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ce iute bătea înainte de 60 de ani... Lume, lume! Și într-o zi va bate din ce în ce mai încet, apoi va înceta, căci s-a sfârșit undelemnul candelei. Știu că n-am să simt c-am să mor. Va fi o trecere molcomă și firească, de care nu mă tem. Voi adormi... de nu m-aș trezi numai iar... Îți sărut fruntea, .... Euthanasius. IV Pe când Ieronim ieșea cu Onufrei dintr-o veche zidire, îi văzu Francesco și intră în vorbă cu cel dendîi
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Știi. Dar ceea ce nu știi poate e că el e nepotul și moștenitorul lui podesta din acest oras, că duelele sunt oprite și că poți ajunge la spânzurătoare. - Ei și? - Ei și? De unde - ai învățat acest limbagiu, Ieronim, adaose bătrânul molcom, copilul meu! Mi-ar părea rău de capul tău atât de frumos. Afară de-aceea mai ai o considerație... Iat-o. El îi dete o hârtie mâzgălita în linii strâmbe. Acesta o deschise. Cezara cătră Ieronim Fugi te rog. Nu
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
făcuse noaptea. Stelele mari și albe tremurau pe cer și argintul lunei trecea, sfâșiind valurile transparente de nouri ce se-ncrețeau în drumu-i. Noaptea era caldă, îmbătată de mirosul snopurilor de flori; dealurile străluceau sub o pânză de neguri, apa molcomă a lacului ce-nconjura dumbrava era poleită și, tremurând, își arunca din când în când undele sclipitoare spre țărmii adormiți. Și-n mijlocul acestei feerii a nopții lăsate asupra unui rai înconjurat de mare trecea Cezara ca o-nchipuire de
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Știi... dar ceea ce nu știi poate e că el e nepotul și moștenitorul lui podesta din acest oraș, că duelele sunt oprite si că poți veni în spânzurătoare. - Ei și? - Ei și? De unde ai învățat acest limbagiu. Ieronim, zise bătrânul molcom...... copilul meu... mi-ar părea râu de capul tău atât de frumos. Afară de-aceea mai ai o considerație... Iat-o. El îi dădu o hârtie mâzgălită în linii strâmbe. El o deschise: Dulcele, adoratul meu copil! Fugi te rog
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
argintul cald al lunei trecea, sfâșiind voalul transparent de nouri albi ce se-ncrețeau țeau pe dânsul. Noaptea era caldă, îmbătată de mirosul snopurilor de flori ce acopereau cu viața-nfoiată întinderea insulei... dealurile străluceau ca sub o pânzărie diamantină, apa molcomă a lacului ce-ncunjura dumbrava era poleită și. tremurând bolnavă, își răzima * din când în când undele -sclipitoare de țărmii adormiți. Și-n mijlocul acestei feerii * a nopții lasată asupra unui rai încunjurat de mare trecea Oceana, ca o-nchipuire de
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
iute bătea înainte {EminescuOpVII 159} de 60 de ani... Și într-o zi va bate din ce în ce mai încet, apoi va înceta, căci s-a sfârșit untdelemnul candelei. Știu că n-am să simt c-am să mor. Va fi o trecere molcomă. Voi adormi... de nu m-aș trezi numai iar... Îți sărut fruntea,? f?? e? efa??? Euthanasius. IV Cezara, curioasă și neastâmpărată, cotrobăia prin odaia pictorului. Ea s-apropie de tabloul acoperit c-o pânză, o ridică și se uită cât
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
mai curând din oraș. - De ce? - Ai omorât pe Castelmare. - Știu. - Știi. Dar ceea ce nu știi e ca el e moștenitorul lui Podesta din acest oraș, că duelele sunt oprite si că poți ajunge-n spânzurătoare. - Și? - Și? Ieronim, adause bătrânul molcom, mi-ar părea rău de capul tău. Afară de aceea mai ai o considerație... Iat-o. Îi dete o hârtie mizgălită în linii strâmbe. Cezara cătră Ieronim Fugi te rog. Nu l-ai ucis pe Castelmare, înăbușit de sânge, au zis
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
făcuse noapte. Stelele mari și albe tremurau pe cer și argintul lunei trecea sfâșiind valurile transparente de nouri ce se-ncrețeau în drumu-i. Noaptea era caldă, îmbătată de mirosul snopurilor de flori; dealurile străluceau sub o pânză de neguri, apa molcomă a lacului ce-nconjura dumbrava era poleită și, tremurând, își arunca din când în când undele sclipitoare spre țărmii adormiți. In mijlocul acestei feerii lăsate asupra unui rai trecea Cezara ca o-nchipuire de zăpadă, cu părul ei lung de
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ce iute bătea înainte de 60 de ani... Lume, lume! Și într-o zi va bate din ce în ce mai încet, apoi va înceta, căci s-a sfârșit undelemnul candelei. Știu că n-am să simt c-am să mor. Va fi o trecere molcomă și firească, de care nu mă tem. Voi adormi... de nu m-aș trezi numai iar... îți sărut fruntea, Euthanasius. IV Pe când Ieronim ieșea cu Onufrei dintr-o veche zidire, îi văzu Francesco și intră în vorbă cu cel dendîi
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]