978 matches
-
de făcut acum. — Zeița nu-și incită niciodată adoratorii la trăiri murdare, nu provoacă și nu seduce... Atunci ce mama mă-sii face? înjură Fulcinius copios în sinea sa. — Dragostea ei nu e nici dereglată, nici lascivă, ci serioasă, continuă molcom bătrânul. Așa ca pentru mine, se autoironizează. Conchide cu un oftat: — Corpul ei este sălașul frumuseții pure și nemuritoare. Se ridică greoi. Îi dă ocol celuilalt, țintuindu-l încruntat pe sub sprâncene: — Ție și lui Flaccus nu vă e frică să
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ei candelă de aur palida înțelepciune, Cu zâmbirea ei regală, ca o stea ce nu apune, Lumina a vieții voastre drum de roze semănat. Sufletul vostru: un înger, inima voastră: o liră, Ce la vântul cald ce-o mișcă, cântări molcome respiră; Ochiul vostru vedea-n lume de icoane un palat. Noi? Privirea scrutătoare ce nimica nu visează, Ce tablourile minte, ce simțirea simulează, Privim reci la lumea asta - vă numim vizionari. {EminescuOpI 36} O convenție e totul; ce-i azi
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
uit în ochi-ți ucizător de dulci". {EminescuOpI 96} Și blânde, triste glasuri din vuiet se desfac, Acușa la ureche-i un cântec vechiu străbate Ca murmur de izvoare prin frunzele uscate, Acuș o armonie de-amor și voluptate Ca molcoma cadență a undelor pe lac. III "... cum de multe ori când mor oamenii, mulți deîntr-acei morți zic se scoală de se fac Strigoi... " Indereptarea legii, 1652. În salele pustie lumine roși de torții Rănesc întunecimea ca pete de jeratic; Arald
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
pe catarge și, la ordinul marinarilor spanioli, coborâră velele ce semănau cu niște steaguri uriașe. Parâmele scoaseră un scârțâit și niște pescăruși albi cu coada neagră țipară ca niște pisici. Repede, înainte să-și dea cineva seama, galionul își stabili molcom direcția. În sunetul valurilor ce se loveau de carena vasului, samuraiul își spuse că în acel moment începea destinul său. CAPITOLUL III Pe cinci mai am pornit din micul port Ojika. Numit de japonezi „Mutsu Maru”, iar de marinarii spanioli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
care privește la ogloată de copii ce nu pot să se descurce singuri. Surâsul lui Velasco spunea mereu că fără el japonezii de pe corabie nu se vor descurca deloc în călătoria lor. Más barato, por favor. Cu o mână odihnind molcom pe unul din desagii încărcăturii, Velasco pronunța cuvintele, iar negustorii le scriau sârguincioși cu pensula pe foaie. No quiero comprarlo. Această lecție ciudată, dar însuflețită, continuă vreme de un ceas, la fel ca și în celelalte zile. La sfârșit, Velasco
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
privind stăruitor marea și mișcându-și buzele. Requiescant in pace Dominus vobiscum et cum Spiritu tuo Requiem aeternam dona eis. Marea care înghițise trupurile moarte era liniștită de parcă nimic nu se întâmplase și printre valuri săreau pești zburători. Parâmele scârțâiau molcom, iar în zare se iveau nori poleiți parcă în aur. Eu, îngăimă Yozō, aș vrea să ascult povestea credinței creștine. Uimit, m-am uitat bine la chipul lui. Astăzi corabia noastră a trecut în sfârșit de jumătatea drumului. CAPITOLUL IV
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
puse mâna pe piept și se chinui să respire. Nu vă faceți griji! O să-mi treacă într-o clipă, într-o clipă. Însă, trecu ceva vreme până când își reveni. Soarele răsărise pe de-a întregul și razele sale se răspândeau molcom peste lac. Dogoarea zilei se statornicise. De la depărtare indienii se uitau curioși la cei trei oameni, dar se plictisiră repede și dispărură. — De îndată ce găsim un vas către Luzon, o să apucăm pe drumul de întoarcere spre casă. Dacă ai ceva să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
antrenez un pic acum de dimineață. Și Începu să pedaleze cu zel, cum fac bărbații când debordează de testosteron. În mijlocul luminișului și În partea din față a taberei ardea focul În vatra de piatră, iar o oală cu fiertură fierbea molcom pe niște pirostrii făcute dintr-o portieră stricată de mașină. În apropiere, pe un platou se găseau o grămadă mare de orez fiert și una mai mică de ierburi din pădure. Micul dejun. Esmé și Rupert supravegheau scena cu priviri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
unor căpițe de fîn. Am urcat ceva mai sus și fără a ne sfătui, ne-am oprit aproape instantaneu amândoi în același loc. Era o fâneață mai de mult cosită, cu trei căpițe de fân ce străjuiau maiestuoase întinderea dealurilor molcome. Fără să stăm prea mult pe gânduri, parcă de teama de a nu pierde acea lumină în care totul părea că face parte dintr-o lume asupra căreia timpul nu-și pusese amprenta, am început amândoi să schițăm febril. în
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
se va retrage, sau va fi aruncat peste bord, de pe scena politică românească? Ce vor face drăgălașii de ei, în ziua imediat următoare dispariției lui Băsescu de pe scenă? Credeți că își vor împărți liniștit și pașnic puterea și vor guverna molcom și adormitor ani mulți și fericiți, aproape fără opoziție? Ca urmaș de departe a apostolului Toma, dați-mi voie să mă îndoiesc sincer. Eu cred că dispariția, care se profilează ca invitabilă, a adversarului comun va pulveriza aceasta alianța aceasta
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
dau, dar nu se potrivește deloc cu el, care s-a gândit de la început că trebuie să încerce. (Analizînd fraza aceasta, îi descopăr mai multe motive: despărțeam pe pluralul ,noi", care mă duruse ascuțit, în timp ce toată conversația mă doare numai molcom, cum, jucîndu-te cu un foc care numai te dogorește, ți-ar sări pe piele o scânteie chiar; în același timp, cred că așa este obiceiul lui; avea insă și scuza căci abia o cunoștea pe Ioana și proceda cu ea
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
sărutare) de care n-am curajul să o întreb. Întotdeauna sosim cu frică, după-amiază, la Cavarna. Ne temem de o veste proastă. Ne e frică să schimbăm vreo vorbă ca să ne spunem temerile, dar discutăm, pe măsură ce ne apropiem, tot mai molcom, tot mai distrat, ca odată cu apariția primelor case ale târgului să ne întrerupem de tot. Tremurăm amândoi. La colțul străzii de unde se poate vedea casa familiei Axente, ne înfiorăm să nu vedem doliu. Și apoi, după ce scăpăm de această groază
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Dumnezeu ca să desfete ochii, mintea și sufletul omului. Iubea mai ales liniștea bibliotecilor și solemnitatea Cetății Universitare. Iubea plimbările singuratice, prin parcuri și lunci unde își putea continua în liniște convorbirile cu sine însuși. Iubea cerul calm, peisajele luminoase, trecerea molcomă a Mondegolui pe deasupra pietrișului de aur; iubea înfățișarea ponderată și totuși firească, liberă, pe care o aveau toate clădirile venerabile din Coimbra. În toate acestea se regăsea pe sine și regăsea totodată, idealul pe care și-l propusese în viață
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
lucrurile pe spinarea dereșului, când Sebastianus îl salută cu un gest pe Wolfhram și își îmboldi calul, îndreptându-l către poartă. O clipă mai târziu, se găsi în fața escortei sale, pe vechiul drum spre Genava, dominat la miazănoapte de dealuri molcome, cultivate cu viță-de-vie. Ofițerului nu-i trebui mult să-și dea seama că rândurile escortei sale erau incomplete. — Unde e Matauro? îl întrebă iritat pe un soldat. Acela se întoarse către un pâlc de plopi, aflat la o distanță de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
părea să fi văzut doar în Italia, nori albicioși se deplasau leneș către răsărit. Mult mai aproape, mici zgomote produse de animale minuscule însuflețeau mărăcinișurile de-a lungul torentului și gâlgâitul vesel al apei printre pietre suna ca un cântec molcom și cuceritor ce părea să-i cheme pe toți la odihnă și la a lăsa deoparte toate grijile. Rezemat de un copac, Vitalius cerceta grâul încă fraged, mușcând ușurel dintr-un spic de orz sălbatic. — Te gândești încă la recolta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
acasă la începutul lui '44. Înapoi la Nesbitt Company, pentru a ajunge succesiv funcționar principal în 1949, șef de compartiment în '53 și director general în '60. De atunci zilele de serviciu semănau foarte mult una cu alta. Timpul trecea molcom, ca suflul unui vânt constant dinspre nord. Iată, acum e 1972, hm, treizeci și patru de ani la firmă, fără a socoti războiul; doisprezece ca director general. Astfel ajungea la cincizeci, anul acesta. Cincizeci? Cu un strigăt, Craig sări în picioare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
un gol În suflet. În primii ani ai copilăriei, când Mașa nu Întrecuse nici de Înălțimea mesei, granița, o fâșie lată de pământ, Întotdeauna proaspăt arată și greblată până la fir, ce șerpuia ca o panglică de culoare cenușie printre dealurile molcome și văi, ieșind din pădure și pierzându-se În alta, era la fel de Înspăimântătoare ca și râul de foc ce izvora În icoană reprezentând Judecata de Apoi, lângă care Îngenunchea babulea Tatiana În fiecare seară, rugându-se atât pentru cei vii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
bătrâni ce-și plătesc în fiece an tributul de trudă coboară talanga mioarelor toamna la iernat în ocoalele momârlanilor ultimii daci liberi aidoma cetăților de strajă rămânerii strămoșii visează a nemurire sub crucea de brad sub cireșul bătrân timpul curge molcom sfios cu aceași statornicie pe pământ dac sub ochiul surâzător al lui Zamolxe Lupeni, 26 octombrie 2012 Opozabil "erga omnes" din fâșii colorate de hârtie rămase pe fund de fioc colbuit printre amintiri "să țesem frumos" ceea ce a mai rămas
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
a aerului umed venind dinspre fluviu, pentru că niciodată nu-și dorise mai mult. Și zilele continuau să treacă mai departe, leneșe, nevăzute, și acum după război ca și înainte, fără să-ți dai seama dacă ai fi fost în mijlocul acelor molcome sindrofii feminine, că te afli la porțile altei lumi, atât de înșelătoare păreau acele după-amieze, asemeni perdelelor mohorâte ale solemnei încăperi. Erau totuși amurguri când razele soarelui, căzut în apus, scoteau la iveală camera într-o lumină roșiatică, decolorată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
piezișe, spălate în uitări ori din realitățile de acum, cu timpul relevanță, cum ai asculta povești spuse în jurul unui ospăț cu harbuji tăiați pe iarbă în plin soarele verii. Și așa aveau să se succeadă generații, în bătaia fierbinte sau molcomă a soarelui - aici și aiurea - ori în deschiderea iernilor geroase, până aveau să se nască alte generații din sânul cărora unii vor pune la îndoială până și stivele de împușcați ori gazați și gropile comune ale războiului abia terminat, ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
un podium, la capătul din fața noastră a sălii restaurantului, orchestră cu cântăreți eleganți, în smoking, executa melodii pe care nu le ascultam nici el nici eu; eram adâncit în lumea pe care mi-o readucea vorbirea lui când precipitată, când molcomă, stinghereala îi era evidentă mai ales în reluarea după tăceri scurte a frazelor, o anume ridicare a umerilor înlocuind scuze, justificări inutile ale acțiunilor povestite, stinghereală străină lui, pe care nu i-o cunoscusem în vremea când îi fusesem chiriaș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
mi l-a dat Errius înainte să plece în Pannonia și am venit să te anunț în legătură cu înfrângerea noastră. — Și Otho ce face? — Eu am plecat imediat după terminarea luptei... Nu știu nimic despre împărat. — Știu eu, se auzi glasul molcom al Calviei. Se îndrepta spre ei, urmată de un numid asudat. — El este curierul meu. L-am trimis noaptea trecută la Cremona, să afle cum s-a încheiat lupta dintre vitellieni și othonieni. A sosit chiar acum. Numidul făcu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Soldații îl preferă însă pe Caecina, pentru că e înalt și frumos, pentru că nu-și alege cu grijă hainele și are un farmec irezistibil. Antonius îi aruncă femeii o privire plină de curiozitate, dar tăcu. Ea zâmbi și continuă cu glas molcom: Soldații îi reproșează lui Valens că vrea să-l pună în umbră pe Caecina ca să aibă numai el parte de onoruri. Și nu uita, Caecina e predispus la trădare. — Dar tu? Ești un cunoscător prea bun al sufletului ca să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
tu, Allius Cerpicus, și tu, Vinicius Crulpus, știți că noi nu depindem de nimeni. A noastră e victoria, a noastră responsabilitatea ce decurge din ea. Asta înseamnă că Roma va avea aceeași soartă ca și Cremona? întrebă Allius cu glas molcom; cuvintele lui erau însă mușcătoare. Antonius izbucni: — Eu voi lupta să pun Roma la picioarele împăratului meu, nu s-o distrug. Și eu i-am trimis mesaje lui Vitellius, cerându-i să abdice. Și eu i-am dat asigurări că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
vine puțină lumină, și aceea posomorâtă. La plecarea de acasă, mergând spre stația autobuzului, apoi așteptându-l, mă lăsam picurat de această moină a dimineții. O negură jilavă, de tifon îmbibat în lichide vaporoase. Moină grea și, în același timp, molcomă, precum negura din grădina de la țară, când parcă descopeream în aburii ceții o lume neștiută până atunci. Am refuzat însă să-mi duc gândul mai departe. După cum refuz și acum, așteptând să-mi vină cărțile cerute, să scriu în continuare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]