961 matches
-
de mușchi de tip Sphagnum, dar elementul interesant îl constituie prezența coniferelor, unele dintre ele relicte glaciare rămase "captive" după ultima glaciațiune terminată acum mai bine de 10.000 de ani). De cele mai multe ori se întilnesc specii de pin, de molid sau brad, mai rar specii de flori. Drenajul apei este slab, datorită turbei care este la origine un sol plin cu fragmente descompuse de plante, astfel că apa "băltește" aici permanent, (polenul prezent în turbă, ajută la stabilirea perioadelor de
Tinovul Șaru Dornei () [Corola-website/Science/325294_a_326623]
-
În final, echipa a cuprins 16 handbaliste. Echipa a cuprins 14 handbaliste. Echipa a fost anunțată pe 8 noiembrie 2015. Pe 16 decembrie, Ida Alstad a înlocuit-o pe Vilde Ingstad, din cauza unei accidentări ușoare la genunchi a lui Mari Molid. În final, echipa a cuprins 16 handbaliste, plus o rezervă adusă în perioada competiției. Echipa a cuprins 15 handbaliste. O echipă de 17 jucătoare a fost anunțată pe 13 noiembrie 2015. În final, echipa a cuprins 16 handbaliste. O echipă
Campionatul Mondial de Handbal Feminin din 2015 - Echipele () [Corola-website/Science/335281_a_336610]
-
repezișuri, cascade sau serii de marmite. Culmile acoperite de pajiști subalpine se asociază cu petice de vegetație ierboasă pe povârnișuri și terase. Puncte de belvedere se constituie din întrepătrunderi ale stâncăriilor cu pereți cvasiverticali, cu pădurile. Acestea, uneori compacte de molid sau amestecate cu fag, brad sau larice (mai rar), acoperă pante abrupte de conglomerate, în timp ce în fisurile pereților cresc uneori molizi sau pini. În parc se regăsesc variate peisaje carstice (pereti verticali si surplombanți, turnuri ("Piatra Altarului", "Piatra Singuratică") și
Parcul Național Cheile Bicazului - Hășmaș () [Corola-website/Science/311820_a_313149]
-
terase. Puncte de belvedere se constituie din întrepătrunderi ale stâncăriilor cu pereți cvasiverticali, cu pădurile. Acestea, uneori compacte de molid sau amestecate cu fag, brad sau larice (mai rar), acoperă pante abrupte de conglomerate, în timp ce în fisurile pereților cresc uneori molizi sau pini. În parc se regăsesc variate peisaje carstice (pereti verticali si surplombanți, turnuri ("Piatra Altarului", "Piatra Singuratică") și ace calcaroase, hornuri, blocuri diaclazate aproape de desprindere, vârfuri stâncoase, lapiezuri sau câmpuri de lapiezuri ("Poiana Tarcău"), creste, șei carstice, grohotișuri, chei
Parcul Național Cheile Bicazului - Hășmaș () [Corola-website/Science/311820_a_313149]
-
ca un odor de mare preț și turn de veghe al Moldovei, spre lauda lui Dumnezeu, spre mângâierea bunilor creștini și dăinuirea neamului românesc. În partea de răsărit a mănăstirii se înalță dealul Cetățuia, îmbrăcat în păduri de stejar și molid, în partea de apus străjuiește „platoul lui Petru Rareș”și muntele Simon, la nord opcina Ciprianei, acoperită de poieni, iar spre miazăzi se întinde satul Bistrița. În mijloc, între păduri și sate, se află străjuind, ca o adevărată cetate, Mănăstirea
Mănăstirea Bistrița (județul Neamț) () [Corola-website/Science/301504_a_302833]
-
echilibru și valoare ecoprotectivă. Fondul principal este compus din tei, frasin și arțar, complementat de prezența a trei tipuri de arbuști: forsiția, iasomia și liliacul. Peisajele specifice grădinii includ un triplu aliniament de tisă pe latura estică, o pădurice de molid la nord și aliniamente de chiparos californian și de "Thuja gigantea" de-a lungul parterului central. Vegetația sa constituie o zonă de habitat natural pentru diverse specii de animale, în special veverițe și păsări. Parcul datează din prima jumătate a
Parcul Copou () [Corola-website/Science/302104_a_303433]
-
Taxus baccata var. Nidiformis"), specie ocrotită de lege. Aceste plante cu cetina toxică sunt veșnic verzi și, beneficiind de un temperament de umbră, rezistă de câteva decenii sub coroanele accentuate ale teilor marginali din partea estică a parcului. O pădurice de molid se află în extremitatea nordică a parcului, cuprinzând un grup de circa 30 de exemplare, cu diametrul mediu de 21 cm și înălțime medie de 11 m, având o vârstă de aproximativ 92 de ani. Deși coborât aici cu două
Parcul Copou () [Corola-website/Science/302104_a_303433]
-
cuprinzând un grup de circa 30 de exemplare, cu diametrul mediu de 21 cm și înălțime medie de 11 m, având o vârstă de aproximativ 92 de ani. Deși coborât aici cu două etaje de vegetație, sub fag și gorun, molidul rezistă în climatul de silvostepă din Iași. Experții în domeniu au sugerat completarea peisajului cu alte specii lemnoase montane, precum fagul, ienupărul sau cetina de negi. Aleea salcâmilor cuprinde 35 de arbori ("Robinia psuedoaccacia v. Inermis") cu un diametru mediu
Parcul Copou () [Corola-website/Science/302104_a_303433]
-
ecologici naturali și artificiali, vegetația este o combinație între cea caracteristică silvostepei și cea caracteristică pădurii sau, mai degrabă, una de tranziție între silvostepă și pădure. Vegetația lemnoasă este formată din fagi (19%), goroni (43%), carpeni (20%), rășinoase - brad și molid -(1%), paltini (9%), jugastri, cireși și subarborete (păducel, alun, etc. ). Vegetația ierboasă este formată din plante comune cu valoare economică, medicală sau estetică și din buruieni: mac, păpădii, rostopască, cicoare, pir, scai vânăt trestie, urzici ș. a. Varietatea formelor de relief
Cetan, Cluj () [Corola-website/Science/300365_a_301694]
-
de țipteri, cu denumirea de "Karlsberg". Alți țipțeri s-au stabilit la Solca ("Solka") și la Voievodeasa (Fürstenthal) Ultimii coloniști au venit pe la 1829. Îndeletnicirea principală a țipțerilor colonizați în secolele XVII-XIX este prelucrarea lemnului. Pe Valea Vaserului, țipțerii plantau molid, aveau grijă de pepiniere, defrișau păduri, trimiteau plute pe apă la vale până la Sighet, Vișeu și Borșa, construiau plute pe apă, construiau drumuri și poduri de lemn. La muncile mai ușoare ajutau și femeile. Denumirea de țipțeri s-a extins
Țipțeri () [Corola-website/Science/303051_a_304380]
-
de Tarcău și Vrancea - Paleogenului (respectiv perioadelor Eocen și Oligocen cea de Tarcău și Oligocenului cea de Vrancea). Din punct de vedere litologic: Vegetația Munților Tarcău este în proporție de 90 % de tip forestier, deosebindu-se două etaje: cel al molidului (Picea abies - Picea excelsa) și cel al fagului(Fagus sylvatica), asociate secundar cu vegetație ierboasă. Covorul vegetal este format în ansamblu din peste 1200 de specii, din care 1/3 sunt plante inferioare, talofite și briofite, iar 2/3 superioare
Munții Tarcău () [Corola-website/Science/306305_a_307634]
-
thymallus"), boiștean ("Phoxinus phoxinus"), păstrăv de munte ("Salmo trutta fario"). În arealul sitului este semnalată și prezența unui lepidopter (rar) din specia "Leptidea morsei" (fluturele de muștar). Floră este constituită din arbori și arbuști cu specii de: brad ("Abies albă"), molid ("Picea abies"), larice ("Larix decidua"), tisa ("Taxus baccata"), fag ("Fagus sylvatica"), gorun ("Quercus petraea"), stejar ("Quercus robur"), carpen ("Carpinus betulus"), paltin de munte ("Acer pseudoplatanus"), scoruș de munte ("Sorbus aucuparia"), frasin ("Fraxinus excelsior"), arin ("Alnus glutinosa"), jneapăn ("Pinus mugo"), ienupăr
Harghita - Mădăraș (sit SCI) () [Corola-website/Science/331298_a_332627]
-
ocazionale, de sfârșit de săptămână. Solca reprezenta un târgușor tipic pentru vremurile Bucovinei istorice, iar Sanatoriul și Institutul Hidropatic ofereau “climă subalpină cu schimbări minimale de temperatură; aer curat, balsamic și bogat de ozon; saloane de inhalare cu aburi de molizi și de slatină din Solca; tot felul de ape minerale; massagiu, electricitate, zăr de oi, băi medicinale; scalde de slatină din isvoarele naturale, băi de extract de molizi, malț, tărâțe, pucioasă și nămol”. Stațiunea climaterică Solca ajunge a doua stațiune
Solca () [Corola-website/Science/297214_a_298543]
-
curat, balsamic și bogat de ozon; saloane de inhalare cu aburi de molizi și de slatină din Solca; tot felul de ape minerale; massagiu, electricitate, zăr de oi, băi medicinale; scalde de slatină din isvoarele naturale, băi de extract de molizi, malț, tărâțe, pucioasă și nămol”. Stațiunea climaterică Solca ajunge a doua stațiune ca renume a Imperiului Austriac de odinioară, după Meran. Astfel, prin Solca trec împăratul Francisc I, în 1817, și tragicul prinț de coroană Rudolf, în 10 iulie 1887
Solca () [Corola-website/Science/297214_a_298543]
-
două pavilioane ale stațiunii balneoclimaterice sunt dispuse în partea sudică a localității, la limita cu muntele și cu pădurea de conifere. Parcul stațiunii Solca (cunoscut și sub numele “Grădina de vară”) a fost făcut de doctorul Poras cu brazi și molizi aduși de la poalele Alpilor, din Elveția. Parcul are al doilea cel mai ozonat aer din Europa și reprezintă practic o prelungire a pădurii de pe munte până în oraș. Sunt amenajate un restaurant cu terasă, o popicărie și un camping. În timpul Primulul
Solca () [Corola-website/Science/297214_a_298543]
-
longitudinală și râul Siret. Spre est, localitatea de reședință este mărginită de o pădure deluroasă liniară (cota 327 m), care separă comuna de comunele județului vecin Galați (odinioară, până în 1950, județul Tecuci). Pădurea este alcătuită din tei, plop, salcâm, pin, molid, stejar și fag, precum și alte esențe lemnoase (ulmi, mesteceni, cireși, iova etc.). Spre vest, la distanțe variate (800-2000 m.), datorită cursului său neregulat, comuna este limitată de râul Siret, într-o zonă în cursul este meandrat, separând așezarea de orașul
Comuna Ploscuțeni, Vrancea () [Corola-website/Science/301890_a_303219]
-
creată cu scopul de a proteja mai multe specii de arbori și arbuști prezente în arealul ariei, astfel: fag ("Fagus sylvatica"), ulm de munte ("Ulmus gablra"), frasin ("Fraxinus excelsior"), gorun ("Quercus petraea"), stejar ("Quercus robur"), paltin de munte ("Acer pseudoplatanus"), molid ("Picea abies"), brad ("Abies"), mojdrean ("Fraxinus ornus"), plop tremurător ("Populus tremula"), alun ("Corylus avellana") și salba moale ("Euonymus europaea"). Parcul National Domogled-Valea Cernei - Website Rezervatia naturală Belareca - romanianresorts.ro
Belareca () [Corola-website/Science/328978_a_330307]
-
este de 1426 km pătrați. Austria este una dintre cele mai împădurite state europene(cca 44% din suprafața țării). Speciile de plante și animale din Austria sunt specifice Europei Centrale. Foioasele(în special fagul, mesteacănul și stejarul) și coniferele(bradul, molidul, pinul) acoperă munții până la altitudinea de 1200 m. Peste această altitudine predomină bradul și este, apoi, înlocuit de larice și pin de stâncă. Fauna este variată și asociată vegetațiilor respective. Deși caprele de munte sunt destul de rare, căprioarele, iepurii de
Austria () [Corola-website/Science/296788_a_298117]
-
aceasta ne spun ecourile versurilor din „Poem subtil”: „Din solitudine mă smulgi/efemerului/ dintre icoane, dintre sfinți/ mă răpești, nu te dezminți/și mă duci să fim sărbătoriți/aievea /că într-o deliranta închipuire/ în pădurea fermecata/ferecat-desferecată/accesibil paradis/ molizii în veșnică trezie/ne veghează dragostea/râul în auz ni se rostogolește/ amintindu-ne curgerea, trecerea/...” Dar, dezvăluindu-și cu parcimonie și sobrietate sentimentele, poeta nu și le poate reprimă în totalitate, încât uneori acestea o fac vulnerabilă tradând-o că
Elena Armenescu () [Corola-website/Science/314568_a_315897]
-
Romîne, Consiliul de Stat al Republicii Populare Romîne i-a acordat în 1963 lui Ion Popescu-Zeletin Ordinul Muncii clasa a III-a. Ion Popescu Zeletin a identificat în 1945, în pădurea Harțagul din Munții Penteleu, județul Buzău, cel mai înalt molid din România. Arborele, care avea 62 m înălțime și diametrul de 2,4 m și un volum al fusului, cu coajă, de circa 84 m³, a ars în 1946.
Ion Popescu-Zeletin () [Corola-website/Science/306693_a_308022]
-
peisagistica deosebită. Floră (păduri de foioase și conifere, arbuști, ierburi, vegetație de stâncărie) și fauna (mamifere, reptile, păsări, pești) este una specifică lanțului muntos al Carpaților Orientali. Floră este alcătuită din arbori și arbuști cu specii de brad ("Abies albă"), molid ("Picea Abies"), pin ("Pinus"), zada ("Larix"), tisa ("Taxus baccata"), fag ("Fagus sylvatica"), gorun ("Quercus petraea"), stejar ("Quercus robur"), carpen ("Carpinus betulus"), ("Acer campestre"), mesteacăn ("Betula pendula"), arțar ("Acer platanoides"), păducel ("Crataegus monogyna"), șoc negru ("Sambucus nigra"), corn ("Cornus mas"), alun
Cheile Bistriței Ardelene () [Corola-website/Science/325166_a_326495]
-
laturi exterioare scurte. El are 4,15 m lățime și 3,6 m adâncime. Interiorul este luminat de ferestre mărunte în unghi ascuțit care inițial au fost și mai mici. Butea bisericii din Ieud Deal este ridicată din bârne de molid, legate cu cheotori netede în dinte ascuns. Tălpile și portalele, mai expuse la umezeală, sunt făcute din lemn de stejar. Pereții sunt ridicați drepți cu bârne fasonate din secure și barda, apoi rigidizați cu cuie de lemn. Între bârne sunt
Biserica de lemn din Ieud Deal () [Corola-website/Science/308021_a_309350]
-
fizico-geografici : climatici, edafici, geomorfologici și antropici. Formațiunile vegetale aparțin zonei pădurilor de foioase, cu o predominantă a fagului (Fagus silvatica) și carpenului (Carpinus Betulus) în amestec cu stejarul ("Querqus robur"). Pe langă foioase se mai întâlnesc și esențe rășinoase că molidul ("Piceea excelsa"). Stratul arbustiv este alcătuit în special din alun ("Corylus avellana"), sânger ("Cornus sanguneea"), zmeur ("Robur idaeus"), etc. Covorul erbaceu este alcătuit din firuța ("Poa nemoralis"), păiuș ("Festuca altissima"), toporași ("Violă odorata"), ghiocei ("Galanthus nivalis"), etc. În apropierea apelor
Comuna Calafindești, Suceava () [Corola-website/Science/301937_a_303266]
-
Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate" și are o suprafață de 77,80 hectare. Aria protejată este inclusă în situl de importanță comunitară - "Călimani - Gurghiu" și reprezintă un areal împădurit cu specii forestiere de molid ("Picea abies") cu o vârstă de peste 170 de ani (90%) și fag ("Fagus sylvatica" 10%). Fauna rezervației este una bogată și variată în specii de mamifere și păsări; dintre care unele protejate prin "Directiva Consiliului European" (anexa I-a) 92
Molidul de rezonanță din Pădurea Lăpușna () [Corola-website/Science/324449_a_325778]
-
Basidiomycota, în familia Pluteaceae și de genul Pluteus. Buretele se poate găsi în România, Basarabia și Bucovina de Nord, crescând solitar, câteodată fasciculat, în pădure de foioase sau conifere pe trunchiuri și ramuri în putrefacție de fag și stejar respectiv molid, câteodată și pe sol, pe mici fragmente de lemn, de la deal la munte, din aprilie până în noiembrie. Această specie a fost descrisă și redenumită deseori de diferiți micologi. Dar numai doi taxoni s-au menținut: Unul este "Pluteus atricapillus", descris
Ciuperca cerbilor () [Corola-website/Science/336030_a_337359]