846 matches
-
niște călduri, Încât, pământul și plantele și oamenii și păsările și animalele mureau, se topeau, pur și simplu, cu grămada, țara homosexualilor și a lesbienelor a cunoscut și o altă răsunătoare tragedie. S-a trântit, În ea, un drac de molimă, așa, Încât, și masculii și femelele decedau cu grămada. Se Îngropau unul pe altul și una pe alta. Fuseseră invitați oameni de prin alte părți, dar, toți, primiseră invitația, ca pe ceva deosebit de scârbos și de neacceptat! Și, Într-o
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
să se crape de ziuă, prin sat, din poartă În poartă, se răspândise vorba că Subotin Își duce să-și ascundă comoara În Râpa Roșie, unde albeau oasele cailor morți În vremea secetei și unde erau Îngropate vitele secerate de molimă. Din căruțele Subotinilor bancnotele curgeau pe drum cu nemiluita. Și, pe măsură ce curgeau, banii din căruță continuau să se-nmulțească. Nu curgeau doar bancnote, ci bani de argint și chiar monede de aur austriece și turcești. Mânate de lăcomie, femeile ieșiseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
soldații au băut din ce În ce mai vârtos, au chefuit zi și noapte, coborând arareori din tren. Aprovizionarea o făceau acum mecanicii de locomotivă, care treceau În fugă de-a lungul vagoanelor, purtând pe față măști de gaze, ca să nu se infesteze de molimă. Când trenul a ajuns la destinație, soldații au coborât mahmuri, au dat drugii jos, au descărcat cadavrele, Îngropându-le nu departe de terasament, au rânit trenul, stropindu-l cu var nestins, după care au făcut cale Întoarsă. Din cei opt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
semnat....“ Astfel că la Întoarcerea lui Nicanor acasă, pactul cu Anticristul fusese mistuit de foc. ... Se luminase de mult de ziuă. O lună străvezie ca vălul de pe fața unui mort atârna deasupra Râpei Roșii, unde oamenii duceau animalele secerate de molime și tot felul de gunoaie. Mașa o privi cu teamă prin deschizătura ușii: „Cine știe ce nenorociri mai anunță și asta“, bodobăni ea, repetând cuvintele babulei, pentru care luna era o piază rea. Cuvântul „asta“ suna totuși parcă prea brutal În gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
În povestea noastră aveam nevoie să fim biciuiți și bătuți. Nu plictisiți de moarte. — Orice apel la pacea mondială, spunea domnul Whittier, e o minciună. O minciună drăguță. Doar o altă scuză pentru o bătălie. Nu, iubim războiul. Războiul. Foametea. Molima. Ne propulsează drept către iluminare. — E-n firea unui suflet foarte foarte tânăr, spunea domnul Whittier, să încerce să facă lumea mai bună. Să încerce să-i salveze pe toți de porția lor de suferință. Am iubit întotdeauna războiul. Ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
asistăm de mii de ani, inconștienți și neputincioși, la masculinizarea sacrului. N am să intru în amănunte fiindcă nu prea i-am înțeles teoria deși își dă toată silința să fie cât mai clar. Cred că e vorba de o molimă generală care își schimbă din când în când numai înfățișarea. Pe noi, europenii, ne-a împuțit vechea Eladă, spune el. Dar există o mare speranță de schimbare, și încă rapidă : curând vom fi total cretinizați prin meditația perfidă a cuvântului
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
divin prin care omul a găsit fiecărui eveniment din viața sa justificare. Primele instanțe divine luau forma unor giganți atotputernici răzbunători ale căror capricii trebuiau neapărat îndeplinite altfel sufereau pedeapsa fulgerătoare care venea sub forma recoltelor proaste, a foametei, a molimelor, a furtunilor sau potopurilor. Aici intervine religia, în reglarea raporturilor dintre oameni și zeul lor printr-un inventar de practici și învățături care le arăta oamenilor cum să obțină protecție și să se ferească de pedeapsa cruntă. Voltaire spunea: „Si
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Maria Asaftei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_947]
-
a fost o răpăială în tot orașul, continua vecinul ca un somnambul, după o vreme au pornit și salvările să adune morții, spectacolul își atinsese scopul, oamenii nu se mai îngrămădeau în piața din centrul orașului, răzmerița trebuia răspândită ca molima prin cartierele muncitorești, aceștia nu știu multe, se urcă în vârful casei și o dărâmă de zici că n-a fost nicicând, dar muncitorii, se zice, au fost mai inventivi, s-au dus la ei în fabrici, au sechestrat directorii
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
pe tancurile Armatei Roșii, se despuia stând îndelung dinaintea oglinzii de cristal pentru a-și studia pielea încrețită și searbădă de pe trupul istovit, examinându-se de la sânii fleșcăiți până la păroasele stinghii, care îi erau atinse de degradarea provocată prin neștiute molime și de scârboase boli lumești. Erau momente abjecte, în care pălăvrăgea despre trecute glorii triviale, care mă puneau la grea încercare. Avea, însă, o bibliotecă aleasă, care nu i se datora ei, ființă aproape deloc interesată de lecturi, ci îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
scris să fie ars, acela s-a despărțit de rânduiala Bisericii, acela nu poate fi pus la slujbe, nu poate fi trecut pe pomelnic. Ce se alege de sufletul lui? Și cum să-l arzi ca pe vite secerate de molimă, strânse din șanț, să n-aibă cruce la cap? Îl ții în borcanul de nes? Dacă fără să vrea ei, săracii, au fost puși la crematoriu, atunci e altceva. Ăia de la Cotu’ Donului, măturați de obuze, de să le strângi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
au tăcut. Unii erau de părere că totul era trecut sub tăcere pentru ca să nu sporească și mai mult panica populației, deși tocmai absența oricărei știri avea darul să creeze panică. Efectul a fost că frica s-a întins ca o molimă. Oamenii nu știau de ce anume le era frică, dar ieșeau din ce în ce mai puțin seara. După o anumită oră, străzile rămâneau practic goale. Cei care întîrziau mergeau pe lângă ziduri și se uitau mereu înapoi. Nu era nimeni. Dar... O frunză uscată căzând
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Când mergeam pe stradă n-aveam măști de tifon pe față, dar ne comportam ca și când am fi avut. Deși, împotriva unei epidemii de frică nu se poate lupta cu măști de tifon. Totul părea cu atât mai înfricoșător cu cât molima n-avea nume. Nimeni nu știa cum să-i spună, deoarece nu era vorba numai de frică. Era ca o tăcere rea și ocultă care ne pândea pe toți de cum se însera, ca un animal cu o sută de mii
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
cine îl va ucide pe tiran. Vor muri și alții. Poți, dacă te-ai plictisit ori crezi că ai atins un număr convenabil de pagini, să arunci Stațiunea în aer. Vei găsi un prilej. Sau să aduci asupra ei o molimă devastatoare. Incurabilă și rușinoasă. Un fel de super-SIDA. Cam așa ceva. Un sfârșit pe măsura unei comunități sodomizate. Dar desfășurarea evenimentelor va fi independentă de voința ta. Pentru că Stațiunea nu ai inventat-o tu! Nu ești Creatorul, ci Scribul. Îți culegi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
putut veni de hac, organizând o apărare eficientă, l-ai ucis într-o proză anterioară. Doar Vânătorul de lupi albi cunoaște obiceiul acestor fiare fabuloase, tot de către tine scornite. Vor năvăli într-o zi, spre prânz, sute. Mai pregătești o molimă - o boală necunoscută - apoi o cădere generală în misticism. Sau vei deschide o Școală de Mistere, în care toți, Maeștri și discipoli, se vor strădui să afle taine despre atlanți sau cum se vor fi numit, fiindcă egiptenii nu au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
pierit, din cauze asemănătoare, încă doi inși, în putere până mai ieri; vreo cincisprezece sunt și ei bolnavi. Au fost internați. Ultimii turiști vor să plece, dar nu mai pot, pentru că Magistratul a impus starea de carantină: se îngrijește ca molima să nu pătrundă în Regat; Republica poate să țină sub control orice situație. Sechestrații vor aștepta vreme de o lună - sau trei - până când lucrurile vor reveni la normal. Fără rabie, fără fantoma Astrologului și, dacă se va putea, fără tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
ambulanțe trase de cai. ...În Stațiune revine liniștea și fiecare locuitor se îngrijește, ca niciodată, de sănătatea sa. Veghează asupra celor apropiați; mulți colaborează cu autoritățile, semnalând suspecții, chiar și cazurile de gripă, dureri de dinți, diareile. Doctorul consideră că molima abătută asupra Stațiunii este un fel de turbare; tratamentul se dovedește complicat și de durată. Poate, în fapt, e vorba de o altă maladie, pentru că în laboratorul Lazaretului se încearcă, pe voluntari, o terapie la nivelul mentalului, completată de odihna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
va cuprinde - totodată - forma și culoarea Timpului. ...Stațiunea poate fi stocată, ca poveste, într-un fir de nisip; cristal de siliciu sau chip, în termeni tehnici. De praf. MAGISTRATUL. Peste câteva zile, îl voi invita pe Castelan să viziteze Stațiunea. Molima e aproape stinsă; mai sunt semnalate ici-colo, vagi indispoziții, pentru care se fac tratamente la domiciliu. Psihoterapie mai mult. Se stă de vorbă serios cu fiecare pacient; trebuie să priceapă, înainte de toate, că boala e produsă de chiar mintea sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
spontană. În Stațiune e, acum, liniște. Vilegiaturiștii sunt iarăși liberi; mai sunt trei la Urgența Lazaretului, forme rebele, s-a prescris o medicație forte. Nu li se dă drumul încă, ar contamina din nou așezarea; dacă ar pleca de tot, molima s-ar întinde și în Regat. Nu vreau așa ceva în preajmă. Și mai prevăzător, un consilier m-a sfătuit să nu-l invit pe Castelan până nu se mai potolește lumea, prea s-au petrecut multe în ultima vreme, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
cei răi. A plăcerilor, zic eu. A siguranței. Se găsește hrană din belșug, iar casele sunt din cea mai bună piatră; locuitorii au haine și încălțăminte, școală și biserică. Igienă. Aici se va muri mai mult de bătrânețe; de când cu molima, sănătatea e - pentru toată lumea - grija dintâi. Oamenii bolnavi produc haos, nu-și mai văd de treburi, contaminează. Mens sana... am conștientizat întreaga populație. Aș fi putut să fiu Primar, cel dintâi în ierarhia oficială. Forța administrativă. Am preferat să slujesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Domeniul e o ruină, nelocuibil; a rămas întreg numai donjonul... Cred că, la mijloc, e tot mâna Magistratului. A adus pe cineva, un fel de uite-l-nu-e, încercând, astfel, să abată atenția oamenilor de la prigoana pe care - cinic - o numește carantină. „Molima de acolo se trage!” va zice și va îndemna gloata să atace Domeniul. Și babele se vor porni într-acolo, cunoaște el marfa!... În Stațiune, pregătirile pentru Carnaval sunt în toi. O săptămână și ceva de zbenguială, după o vară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Filozof să-l ucidă pe Romancier sau viceversa. Poți să-l mai învii o dată pe Astrolog: să reiasă că, de fapt, el este Castelanul. Și Intendentul, totodată. Poți să trimiți ploi cu broaște sau cu pești, un uragan devastator, o molimă necunoscută de care să nu mai scape nimeni, nu o rabie oarecare. Poți să aduni simultan, în Piață, pe Isus, pe Mahomed și pe Buda. Să inventezi un nou Profet. Să-i implici într-o acțiune comună de salvare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
două luni. În consecință, e puțin important dacă dumneavoastră o numiți ciumă sau febră de creștere. Important e numai s-o împiedicați să omoare jumătate din oraș. Richard considera că lucrurile nu trebuie văzute în negru și că, de altfel, molima nu era dovedită din moment ce rudele bolnavilor săi erau încă neatinse. Dar alții au murit, atrage atenția Rieux. Și, bineînțeles, molima nu e niciodată absolută, altfel s-ar obține o înmulțire matematică infinită și o depopulare fulgerătoare. Nu este vorba să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
o împiedicați să omoare jumătate din oraș. Richard considera că lucrurile nu trebuie văzute în negru și că, de altfel, molima nu era dovedită din moment ce rudele bolnavilor săi erau încă neatinse. Dar alții au murit, atrage atenția Rieux. Și, bineînțeles, molima nu e niciodată absolută, altfel s-ar obține o înmulțire matematică infinită și o depopulare fulgerătoare. Nu este vorba să nu fie văzute lucrurile în negru, e vorba de a lua măsuri de precauție. Richard era totuși de părere că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
în general lipsa de material se suplinește prin oameni. Dar noi ducem lipsă și de oameni. \ Au venit dinafară medici și personal sanitar. Da, spune Rieux. Zece medici și vreo sută de oameni. Aparent, este mult. Pentru stadiul actual al molimei abia este suficient. Dacă epidemia se extinde, va fi insuficient. RIEUX ÎȘI CIULISE URECHILE SPRE ZGOMOTELE DIN INTERIORUL CASEI, APOI I-A ZÂMBIT LUI RAMBERT. ― Da, spune el, ar trebui să vă grăbiți să reușiți. O umbră trece peste fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
MEDALII PROTECTOARE SAU AMULETE ALE SFÂNTULUI ROCH, DECÂT SĂ SE DUCĂ LA LITURGHIE. Putem da aici ca exemplu lipsa de moderație cu care concetățenii noștri făceau uz de profeții. În primăvară, într-adevăr, așteptaseră de la un moment la altul sfârșitul molimei și nimeni nu se gândise să ceară altuia precizări asupra duratei epidemiei, dat fiind că toată lumea era convinsa că n-o să dureze. Dar pe măsură ce zilele treceau, începuseră să se teamă că această nenorocire chiar n-o mai să aibă sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]