653 matches
-
Cu frica cui? Unde? - Păi dacă ai promis... trebuie să-ți respecți promisiunea, nu? - Nu. De ce? Alexandru se zgudui de râs, apucându-se de coama calului. Comunicarea dintre el și fratele lui atingea absurdul perfect. Ștefănel nu Înțelese, dar se molipsi de veselia fratelui său și Începu și el să râdă. - Măi, omule... Încercă Alexandru să explice, dar nu reuși, fiindcă râsul Îl inundă. Își dădea seama că fratele lui nu pricepe ce spune el și viceversa și amândoi au dreptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
idei și lucruri, prin mijloace, desigur, necunoscute, dar a căror evidență era familiară lui Mini, cum ne sunt familiare atâtea fenomene naturale, mai nainte ca legile lor să fie probate. Acea uscăciune a sufletelor era azi un ce material care molipsea atmosfera din jur. Mini căutase tot timpul, în chip inconștient, apărare împotriva acelei uscăciuni; simțise o nevoie permanentă să atingă lucruri netede și reci, porțelane și cristale. La masă o nemulțumise căldura mâncărilor și fermentația lor. Nu-i fusese foame
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
în vacanță. La ora trei dimineața unul îl trezește pe celălalt: „Mărine! Ce-i? Deschide ochii și spune-mi ce vezi. Cerul. Și mai ce? Și Luna. Și? Și Carul Mare. Și? Și Ioane! aștia ne-au furat cortul!” Râd molipsindu-i și pe cei din compartiment. Continuă Alexandru: — La ora de istorie se cere să se numească unsprezece mari personalități. La sfârșitul orei, profesoara îl întreabă pe Bulă: „De ce nu ai predat lucrarea? Doamnă profesoară, nu știu pe cine să
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
seara îl părăsește. Cînd supărat pe lume, în răspuns, se izolează de tot. Chiar și de Dumnezeu. E Robinson individualistul. Împlinit și de aceea, disperat. Fără să găsească, oricît de puternică iar fi lumînarea, nici oameni, nici zei. S-a molipsit de boala ce a exterminat eroii și a destrămat imperii surpînd cetățile lor. S-a văzut numai și numai pe sine tulburînd limpezimile și lăsînd loc groazei și angoasei de a trăi. Știe că nu în infinit se îneacă omul
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
puteri malefice. Comunul e vasul valorilor. Le dă forma. Scoase de acolo, ele devin lichide, se 61 scurg printre degete și urma lor împrăștie miros de nebunie. Robinson, golind lumea de viață, se descoperă gol. Mort umblător, părăsit de spirit. Molipsit de tăcerea spațiului. Îmi spun: „-Gîndind asupra mea, descopăr categorii ale singurătății și golului din mine. Dar și grade diferite de umplere: bine, rău, fericire, deznădejde. Iar toate acestea, moarte și repaus, dăruire ca și primire, capătă contururi de spațiu
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
și crimă. Celălalt are în buzunar diploma de ratat. Noroc că au momente cînd nu-i mai pot deosebi. Îl chem alături pe V. Iată-te: bucuros de experiența vieții descoperi la un moment dat că totul se preschimbă ca molipsit de o durere ucigașă și că speranța se preface în nisip. Curge printre propriile-ți degete. Pare ciudat că viațaun fel de ghirlandă de carnaval care se ofilește și tu rămîi gol ca un copac iarna. Un arbore nins și-
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
Se simte venind de la el, pînă aici, mirosul de rășină. Știu că-l doare. Cum l-a schimbat ființa aceea!... V. tînăr îmi dau seama că m-am transformat. Poate că nu atît alăturarea Elenei, cît pierderea ei m-a molipsit. Am început să gîndesc ca ea, să fiu sensibil la miriadele de transformări minuscule ale naturii din jur, la bunătăți prețioase și să comit copilării premeditate. Am devenit strigoiul ei. Așa că dorind să redevin eu, capăt instantaneu o dorință nemăsurată
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
la mine. Tot peisajul e fals și bănuiesc că un demon l-a schimbat. Dar sensul a dispărut chiar și din mintea mea. Clipele trăite alături de Elena, așa cum le revăd nu mai sînt adevărate cum de neadevăr mi s-a molipsit și închipuirea. Prezentul îmi pare o umbră a unui trecut atît de îndepărtat încît l-au deformat miturile mereu repovestite. Și nici măcar nu-mi pot închipui vre-un viitor. Pare o inutilitate, mai degrabă hilară, aberantă. Nici măcar absurdă. Au început
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
a putut înălța la zei, omul îi coboară și plutește peste ei călcîndu-le gîtlejurile în picioare. Doctorul umple paharele mereu. Vorbim. Ne contrazicem spunînd același lucru. Îi povestesc despre ciudata pasăre care mă urmărește. Rîde cu poftă iar eu mă molipsesc și rîd alături de el. Cîntăm și, odată golită sticla, aruncăm paharele spărgîndu-le de podea. Ne despărțim veseli iar eu mă plimb îndelung spre marginea orașului ca să mai risipesc alcoolul din mine. Descopăr că nu e pază și intru în abatoare
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
Nu mă mai pot înțelege cu femeia de lîngă mine. Și-n mijlocul acestei definitive izolări, spaima apare pe chipul meu căci moartea s-a născut. Firele de păr albe nu mai pot fi ascunse. Cîteva cute ne îmblînzesc privirile molipsite de un secret răutăcios. Îmbătrînim. Doar așa simțim timpul. Și nu ne dăm seama cum de fapt, prezentul impalpabil e zidul de sticlă al eternității. Dar eu sînt, totuși, mulțumit. „-Fie!”-îmi spun. „-Fie și așa căci simt în mine
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
o zi o să treci pe cafea. Răsete. Evelin: Voi vreți să scăpați de mine? Voi oamenii m-ați uimit întotdeauna cu ușurința, ca să nu spun naivitatea, cu care priviți și trăiți viața. Auzi, om trăi și om vedea! M-am molipsit și eu de la voi. Aurora: Păi, sentimentul că nu ne este frică de moarte ne deosebește de animale, de roboți, de... nemuritori ca tine. Nimic nu-i probabil mai fascinant în Univers decăt să faci, conștient sau inconștient, lucruri pe
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
să evadeze din jugărie, și să revină la viața lui cea adevărată, de muncă și trudă, unde e, și acum, om Între oameni, bogat Între bogații păturii bogate, truditor de frunte Între truditorii de frunte pe care, Încet-Încet, i-a molipsit de boala muncii. De boala muncii, ia molipsit, pe mulți, din Bogdănița, devenită, de-acuma, istorică! Ei, spune-mi și tu, dacă poți: ce fel de om e ăsta? Ce fel de român, e, oare? Hop! Stai! Stai așa. Că
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
Satanovski. E foarte frumos să vezi doi prieteni Înflorind laolaltă...” „Aveți ceva Împotriva noastră ca persoane?” Întrebă Bikinski... „Cu dumneavoastră ca persoane ce să am? Nimic... Vreau doar să vă atrag atenția că boala lui Oliver e contagioasă... V-ați molipsit...” „Dacă e contagioasă, atunci vă sfătuiesc să păstrați distanța, altfel există riscul să vă molipsiți și dumneavoastră de boala lui și să vă transformați Într-un castan...” Satanovski râse. „Într-un castan”, zise el. „De ce nu Într-un brad sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
persoane?” Întrebă Bikinski... „Cu dumneavoastră ca persoane ce să am? Nimic... Vreau doar să vă atrag atenția că boala lui Oliver e contagioasă... V-ați molipsit...” „Dacă e contagioasă, atunci vă sfătuiesc să păstrați distanța, altfel există riscul să vă molipsiți și dumneavoastră de boala lui și să vă transformați Într-un castan...” Satanovski râse. „Într-un castan”, zise el. „De ce nu Într-un brad sau Într-un mesteacăn?!” „Mesteacănul e prea alb pentru pielea dumneavoastră... Iar bradul e curat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de același simptom. Ceilalți mușterii, aflați la alte mese, contaminați de spasmele lui Oliver, se ridicau și se așezau pe scaune, cântând la unison cu el. Chiar și Bikinski, care se ferise să se atingă de frigăruile lui Satanovski, se molipsi și el de ciudatul sindrom de care fusese cuprinsă În Întregime Corso, numai că, În loc să cânte cocoșește, scoase un pe gâtlej niște sunete ce aduceau cu un răpăit de tobe, acompaniat de o trompetă. Terasa arăta ciudat. Acompaniați ca de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
tânărul Jetsun, încă naiv învățăcel, deși mare vrăjitor, voia să-și pună cărțile din bocceluța lui, ca dar omagial, lângă cele ale Maestrului. „Ieși afară cu hârțoagele tale vechi“, s-a răstit la el Tradu cătorul, „au început să-mi molipsească sfintele relicve și volumele sacre și au să le dea o răceală...“. Privesc hârtiile înnegrite din fața mea, cu un acut sentiment al derizoriului. Mă încăpățânez totuși să le caut sensuri, pe cât de logice, pe atât de șubrede. Un fel de
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
cu fiica lui și a stat cinci minute privindu-mă fix, fără nici o reacție, cu dalta de spart gheața În mînă. Tot puneam bani deoparte de doi ani de zile ca să cumpăr o verighetă cînd Teresita a căzut bolnavă. Se molipsise la atelier, mi-a zis ea. În șase luni, mi-a murit de tuberculoză. Încă Îmi aduc aminte cum gemea mutul În ziua cînd am Îngropat-o În cimitirul din Pueblo Nuevo. Isaac se cufundă Într-o tăcere profundă. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
și desigur acesta din imaginație era exact pe gustul ei, îl făcuse diplomat de carieră, deci mereu plecat, foarte civilizat, așa cum nu mai găsești în lumea de azi, un fel de om de știință, unul cu har, de la care se molipsiseră marile curente filosofice ale lumii, deschizător de drumuri și neapărat frumos, frumos cum nimeni nu a mai văzut. De aceea Zinzin nu avea niciun fel de conflict cu cei din jur, pleca la întâlnire doar când toți ceilalți se culcaseră
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
capitalistă, Sida? Se informase despre flagelul Sida de la prietena Venera, o colegă de Academie, care, cândva, obținuse, pe căi îndoielnice, o diplomă de asistent veterinar dubios, vădind, însă, pe parcurs, măiestrii greu de imaginat în tratarea țăranilor zootehniști, ce se molipseau de leptospiroză de la animalele crescute după vechea stabulație colhoznică, și a minerilor care, după stagiul în subteran, reveneau cu sângele în două de silicoza tradițională. Înainte de a da ortul popii, ea îi înzdrăvenea miraculos, atât pe unii, cât și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
se uită la mine, stă ca veverița. - Știi ceva, coșcodanule? Hai să discutăm... mi-aprind o țigară. Ai ceva de văzut aici? Așa crezi, tu? Mare păcăleală ai tras! Ia-ți coada la spinare cât mai repede, până nu te molipsești de sictirul locului, și șterge-o! Dacă ar fi după mine, n-ai avea decât să-ți faci cuib în mijlocul casei, în televizor sau în calculator, să-l tapetezi cu tomuri mărunțite, pe-alese, clasici vrei, clasici îți dau, de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
și mă privești încruntat. Îți imaginezi că mă joc? Ei, află că nu mă joc. Începe "procesul mangustelor imperfecte"... Dealtfel, eu nu fac decât să-l continui. Dumneata l-ai început. Crezi că n-am înțeles? După cum observi, m-am molipsit. Am căpătat și eu pasiunea proceselor. Vei fi prima ei victimă. Împreună cu mine. Și procurorul și avocatul apărării și publicul trebuie să treacă, deci, în boxa acuzaților... Nu te speria, profesore. Trebuie să vedem de ce sîntem vinovați. De ce ne aflăm
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
citesc, înainte de culcare. S-o scape Isusul ei, Eremitul! Dacă nu cumva o va păți și el... Cu Filozoful sunt mai îngăduitori; chinuie, de ani de zile, nu se știe câți iepuri, îndopându-i cu carne, dar exemplul său nu molipsește pe nimeni. Căutătorul de aur, alt aiurit, le este chiar simpatic. Se numără printre puținii localnici ce părăsesc din când în când Stațiunea. Este liber să plece oricine, însă rar se avântă cineva mai departe de câteva zeci de kilometri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
New York despre care se crede că-s heterosexuali au început să folosească „iâh“, ca să fie în ton cu prietenele lor. Se scuzară și plecară brusc. Nimeni nu voia să fie în preajma unei ratate sentimentale ca moi, nu cumva să se molipsească. Iubirea plutea peste tot în New York, dar eu n-aveam partea mea. Mă simțeam ca atunci când Gucci a scos la vânzare geanta Jackie. Se epuizase în aproximativ nouă minute și toată lumea avea una cu excepția mea. M-am înscris pe lista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
canarul pe care-l aveam atunci: se dezlănțuia și cu cât lovea ea mai abitir în clape, cu atât mai tare cânta și el, și cânta... Cred că de-asta a și murit, a plesnit... — Până și animalele domestice se molipsesc de viciile noastre! - adăugă unchiul -. Am smuls până și animalele care conviețuiesc cu noi din sfânta lor stare naturală! Oh, omenirea, omenirea! — Și ai avut mult de așteptat, don Augusto? - întrebă mătușa. — O, nu, doamnă; nu, deloc, deloc, o nimica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
cu adevărat bărbați, se-nțelege. — Ah! — Da, pentru că ceilalți, cei care nu-s grosolani și brute și egoiști, nu sunt bărbați. — Da’ ce sunt? — Eu știu..., fătălăi! — Ce mai teorii, fetițo! — În casa asta nu se poate să nu te molipsești. Dar una ca asta n-am auzit de la unchiu-tău. — Nu, ideea mi-a venit mie, observându-i pe bărbați. — Și pe unchiul tău? — Unchiul nu e bărbat... din ăștia. — Atunci e un fătălău, nu-i așa? Un fătălău. Hai, spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]