646 matches
-
se modifică odată cu noi tranz.: Ion își modifică pantalonii part. modificat, -ă nom. modificarea, modificatul A SE MOLEȘI Ion se moleșește de la căldură tranz.: Căldura îl moleșește pe Ion part. moleșit, -ă nom. moleșirea A SE MOLIPSI Ion s-a molipsit de râs tranz.: Râsul molipsește România part. molipsit, -ă nom. molipsirea, molipsitul A SE MONOTONIZA Relația lui Ion cu Ioana s-a monotonizat tranz.: Versurile cu cap și coadă monotonizează poemul part. monotonizat, -ă nom. monotonizarea A SE MOTOTOLI Cămașa
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Ion își modifică pantalonii part. modificat, -ă nom. modificarea, modificatul A SE MOLEȘI Ion se moleșește de la căldură tranz.: Căldura îl moleșește pe Ion part. moleșit, -ă nom. moleșirea A SE MOLIPSI Ion s-a molipsit de râs tranz.: Râsul molipsește România part. molipsit, -ă nom. molipsirea, molipsitul A SE MONOTONIZA Relația lui Ion cu Ioana s-a monotonizat tranz.: Versurile cu cap și coadă monotonizează poemul part. monotonizat, -ă nom. monotonizarea A SE MOTOTOLI Cămașa lui Ion s-a mototolit
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
nu poate decît să accepte situația ca pe un fapt împlinit.7 Instalarea regatelor barbare Ultimele decenii ale secolului al V-lea și începutul secolului următor asistă la constituirea, pe ruinele Imperiului Roman de Apus, a regatelor barbare, care se molipsesc încetul cu încetul de civilizația învinșilor: cele două mai importante sînt regatul ostrogot al lui Teodoric și regatul franc al lui Clovis. Și unul și celălat, însă, vor cunoaște o existență efemeră. Mult timp vasali ai hunilor, ostrogoții, am arătat
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
și de a fascina sunt doar câteva nuanțe desprinse din tabloul magnific al individualității sale. Să-l fi ascultat ore în șir, la prelegerile sau conferințele sale ...și niciodată n-ai fi simțit că a fost prea mult. Te putea molipsi ușor de bucuria de a explora cu mintea, de a interpreta, de a surprinde corelații pe care singur nu le-ai fi putut surprinde, te molipsea de bucuria de dărui cunoaștere, de a clădi cunoaștere, de a modela atitudini, de
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
sale ...și niciodată n-ai fi simțit că a fost prea mult. Te putea molipsi ușor de bucuria de a explora cu mintea, de a interpreta, de a surprinde corelații pe care singur nu le-ai fi putut surprinde, te molipsea de bucuria de dărui cunoaștere, de a clădi cunoaștere, de a modela atitudini, de a crea sentimente, de a transforma, de a evolua... Trebuie să recunoaștem că am încercat să preluăm din stilul didactic al domniei sale, care nu doar la
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
șezătorile cu iz literar, pe care le aveam de regulă în familie cu soția și cu cei doi copii, citeam producțiile de amator de prin anii 1975. Emoțiile mele erau atît de puternice încît erau vizibile și auditoriului. Auditoriul se molipsea de aceste trăiri ale mele, uneori era furios și chiar plîngea, obligîndu-mă să schimb finalul. Nu de puține ori chiar am făcut această modificare în poveștile care nu aveau o tentă autobiografică. Relatările din acest volum, în marea lor majoritate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
este voie, am oprit-o eu. N-a răbdat să nu pună mâna pe farfurii și pe tacâmuri. Din ce metal or fi de-au rezistat atât? Nu știu, însă metalele rezistă. Atunci or fi strălucit nu ca acum întunecate. Molipsindu-mă, am pipăit și eu un șervețel. Am simțit pânza aspră din care era făcut și părea prăfuit, nu atât de praful ca atare, ci de vreme. În față era o masă rotundă la care mânca starețul. Pentru că această sală
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
Ca mai apoi, în aceeași pagină, să-i surprindă adâncimea oceanică a ochilor lui Ilie, rămași în memoria sentimentală a poetului, după moartea prematură a acestuia. Era felcer militar la școala doctorului Carol Davilla și a murit la șaptesprezece ani, molipsindu-se de tifos, de la cei pe care-i îngrijea, în spitalul militar din București: Acești ochi !... O dacă i-ai fi văzut tu acești ochi vrodată în viața ta ți s-ar fi părut că-i revezi în fiecare vânătă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
seama ce fusese În capul meu curmându-i bucuria de a mă revedea În felul ăla prostesc, dacă am vrut să-l Încerc sau pur și simplu nu mai aveam chef de el. Ba tocmai că Începusem parcă să mă molipsesc de Încrederea lui copilărească În promisiunile unui viitor pe care nu mă-nduram să-l văd al lui. L-aș fi vrut mai Înrăit cumva, iar ce-mi spunea Îl arăta cu totul altfel. — Pot să te-mprumut, Relule, dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
program ca motanului ăsta? N-are altă treabă decât să mănânce și să fută, asta ar fi fost soarta lui dacă ar fi rămas titular În bătătura Motănicăi, ar fi dus-o așa până la adânci bătrânețuri. Motănica abia de se molipsi de râsul nostru, n-o Încânta o asemenea perspectivă, știam bine că se văzuse scăpată de neamul lor de țigani. Nu m-am putut abține apoi să n-o Întreb cât au costat-o operațiile pisicilor. Păi doar o mie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
unei cetăți, era moartă și îngropată. Fiece gest și fiece cuvânt sfârșeau prin a fi examinate bănuitor de ambele părți și temute. Parcă orice ins aștepta sosirea inevitabilă a unei osânde transcendente. Acest soi de maladie psihică ajunsese să mă molipsească și pe mine; și eu mă simțeam terorizat de aceeași frică, așa încât, în timp ce treceam prin unele localuri mai deocheate, mă trudeam din răsputeri să nu fiu văzut de prea mulți și să ajung cât mai repede acasă. Singura mângâiere era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
tabără școlară: imaginea șarmantă a tatălui meu îmbrăcat în uniformă și frumusețea radioasă a mamei, îmbrăcată într-o rochie vaporoasă de vară. Păreau îndrăgostiți unul de celălalt și acest lucru îi făcea mai frumoși decât oricând. Îmi doream să mă molipsesc de feminitatea mamei, însă structura mea avea totuși un aer destul de marțial, care a fost intuit încă din timpul sarcinei, mama trăind cu impresia că va naște un băiat, luând în considerare apetitul subit pentru ardei iute sau neastâmpărul pe
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
modelul ziarului german "Leipziger Fama". În numărul următor care apare tot în iunie se aduce o modificare în titlu, acesta devenind "Fama Lipschii pentru Dația". Articolul cel mai important este cel al lui Rosetti, consacrat ortografiei românești, dovadă că se molipsise și el de preocupările filologice ale cărturarilor Școlii ardelene. Se pledează aici pentru utilizarea alfabetului latin, pe baza unui model ortografic propriu. Au apărut 7 numere. Ziarul a trezit un oarecare ecou în lumea literară a Germaniei și, bineînțeles, a
REVISTE LITERARE DIN PRIMA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA by Brinduşa – Georgiana Popa [Corola-publishinghouse/Science/91761_a_92854]
-
boli și moarte. Din cauza mizeriei În care se trăia a apărut tifosul exantematic. Tatăl meu a contractat această boală. Timp de 14 zile, având febră foarte mare, a delirat, dar a supraviețuit. O mătușă de-a mea care s-a molipsit a decedat. Eu am fost bolnavă de febră tifoidă. A fost mizerie multă, a murit foarte multă lume. În fiecare dimineață vedeai căruțe pline cu oameni pe care Îi duceau spre, știu eu... a fost cimitir sau gropi comune, nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
vie, desfășurându-se de la începutul vieții mele și până acum... — Mi-ai luat o greutate de pe inimă, spuse James, am crezut că s-ar putea să ai un început de gripă, și trebuie să fiu foarte grijuliu să nu mă molipsesc tocmai acum. I-am întâlnit și soțul. E un nimic, un tip ignorant și violent. Dar ea... ah, s-a bucurat atât de mult să mă revadă, încă mă mai iubește... și nu mă pot împiedica să nu văd în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
mi-a spus Rosina despre ce se întâmplase în trecut. Restul acelei zile (înainte de o nouă întâmplare care s-a petrecut seara) a trecut asemenea visului unui om măcinat de febră. Vremea, intuindu-mi starea de spirit, sau poate chiar molipsindu-se de ea, a devenit mai dogoritoare, apăsată de acea căldură compactă, neînfiorată de vreo suflare, care prevestește furtuna. Lumina se întunecase deși soarele pârjolea dintr-un cer fără nor. Mă simțeam slăbit, străbătut de frisoane de parcă aș fi clocit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
descriu simptomele, dar am hotărât să n-o fac, întrucât simptomele i-ar fi părut neinteresante. Chiar și în cazuri mai grave era greu să captezi interesul medului meu londonez. M-am consolat singur, spunându-mi că, fără îndoială, mă molipsisem de gripa, sau ce-i mai fi fost, care-l doborâse pe James după salvarea mea din calvarul marin și că, în orice caz, boala lui nu durase prea mult. A mea însă, a ținut, cred, ceva mai mult. Oricum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
vine toamna, vine iarna. Acum bucuria e mai de scurtă durată, dar ce să faci, la... 50 de ani, câți am, am suportat toate aceste treceri. E bine că ați înjumătățit veacul și că sunteți tânăr în spirit, poate ne molipsiți și pe noi. Care dintre anotimpuri v-a plăcut în mod special? Primăvara, pentru că atunci încolțesc toate speranțele. Ai apoi la dispoziție un timp mai îndelungat, vara întreagă și o parte din toamnă. Toamna, pe sfârșit, te apucă așa o
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_989]
-
decât cel care poartă semnătura domnului Nicolae Manolescu, pe care eu nu mi-aș îngădui să i-l trec sub tăcere pe motiv că nu conține studii de critică literară, ci comentarii politice. Ar fi păcat să începem să ne molipsim și noi de la apoliticii noștri de serviciu, care cred că e un act de cultură să stai cu coatele pe publicistica lui Eminescu, dar, dacă marele poet ar coborî printre noi, nu s-ar fi sfii să-l rușineze, întrebându
Crimă și moralitate. Eseuri și publicistică by Ileana Mălăncioiu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1914_a_3239]
-
țara lui Arcadie Suceveanu, țară de minune... Ca să-l citez pe jurnalistul Vadim Stîngaciu. "Iar România? Ea de ce ar trebui să aibă mai puțină "treabă" aici, pe pământul ei, pe moșia "pierdută astă-vară"? Poate că n-ar strica să se molipsească de la ruși de mai multă îndrăzneală, să fie mai decisă uneori, să aibă mai multă demnitate, astfel încât să nu-i mai vedem pe angajații Ambasadei Române umblând prin Chișinău speriați și mereu în vârful degetelor..." Vasile Proca: Dragă Poete, te-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
că foștii "frați mai mari" continuă să ne iubească, vorba aia, de ne omoară... Iar România? Ea de ce ar trebui să aibă mai puțină "treabă" aici, pe pământul ei, pe moșia "pierdută astă-vară"? Poate că n-ar strica să se molipsească de la ruși de mai multă îndrăzneală, să fie mai decisă uneori, să aibă mai multă demnitate, astfel încât să nu-i mai vedem pe angajații Ambasadei Române umblând prin Chișinău speriați și mereu în vârful degetelor... V.P.: Ștefan Aug. Doinaș, un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
Postelnicul nu se împacă în ruptul capului cu straiele nemțești în care l-a îmbrăcat nevasta și tună împotriva „romanțelor“ din care ea ar voi să-i citească la culcare: „cine știe, drăciile care sânt înșirate acolo poate să mă molipsească și pe mine, și negreșit aceasta se poate întâmpla, pentru că toți aceia care le scriu sânt niște mireni păcătoși, niște afemeiați, niște ereteci cu coarne!“ Remarcabilă aici, ca de altfel în mai toate comediile timpului, e senzația de „copie de pe
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
murmura-t-elle, que cela doit être terrible, cette comédie du luxe qu'elles se croient forcées de jouer" [Zola, L'Argent, p.71]. Nana este musca de aur, care se răzbuna pe condiția clasei sale357. Nana devine simbolul decăderii Parisului. Ea molipsește Parisul și îl descompune. Fetele că Nana sunt elementul subversiv care guverneaza societatea. Totul favorizează ridicarea și reușită, în acestă epoca, a demimondenei: atmosferă de sărbătoare, febra de îmbogățire, succesul vodevilului, apariția numeroaselor teatre mici și a locurilor de distracție
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
mult ca în privința frumuseții sau amantului. Modă este, in geneză să, un fenomen citadin. Până la jumatatea secolului al XIX-lea provincia a fost destul de rezistență, în marea ei majoritate, la evoluțiile toaletelor. În jumătatea a doua a secolului însă, modă molipsește chiar și cele mai conservatoare paturi, precum cele religioase. Aici haină este simbol mistic, fiecare piesă exprimă spiritul căinței 391. Într-o epocă în care atât de puține femei știu să scrie, haină este un mod de instruire important: ea
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
geometria baletului intim, devenind agent activ al scandaloaselor povești de amor, de adulter și divorț. Toate acestea vorbesc atât despre o continuă liberalizare a societății și individului, cât și despre elasticitatea unei culturi. În faza capitalismului victorios, individualismul triumfă și molipsește cu spiritul sau subiecții timpului. Prin această se explică, în mare măsură, faptul ca Pariziana funcționează ghidată de ego-ul sau, instituind trăsături definitorii, cum ar fi egoismul (satisfacerea tuturor dorințelor), egotismul (preocuparea doar pentru propria persoană, siguranța în poziția centrală
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]