KorAP: Find »[drukola/base=moloz & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...21 22 23 ...36 >

882 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609

Încît Duncan crezu că glumea, și aproape că izbucni În rîs. — Pe curînd, Duncan. Își Încordă mîna, ridică ambele coate de parcă era pe cale să Îndepărteze un liliac; apoi tăie. — Pe aici, le spunea gardianul. Kay și Mickey Îl urmau prin moloz cu mare atenție. Această grămadă de moloz fusese pînă nu de mult o locuință Înșiruită cu patru etaje În Pimlico. În Întunericul aproape perfect, casa părea că fusese scoasă atent din priză. O femeie fusese ucisă instantaneu de explozie - trupul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
că izbucni În rîs. — Pe curînd, Duncan. Își Încordă mîna, ridică ambele coate de parcă era pe cale să Îndepărteze un liliac; apoi tăie. — Pe aici, le spunea gardianul. Kay și Mickey Îl urmau prin moloz cu mare atenție. Această grămadă de moloz fusese pînă nu de mult o locuință Înșiruită cu patru etaje În Pimlico. În Întunericul aproape perfect, casa părea că fusese scoasă atent din priză. O femeie fusese ucisă instantaneu de explozie - trupul ei fusese Îndepăratat deja de un alt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
patru etaje În Pimlico. În Întunericul aproape perfect, casa părea că fusese scoasă atent din priză. O femeie fusese ucisă instantaneu de explozie - trupul ei fusese Îndepăratat deja de un alt șofer. Dar o fată avea Încă picioare prinse În moloz; muncitorii de la Salvare și Demolări aveau de gînd să instaleze un elevator care să ridice grinzile care-i prindeau picioarele. Dar nu puteau face acest lucru pînă nu scoteau o femeie și un băiat despre care se credea că sînt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
un talmeș-balmeș de tencuială și lemne. Trosnetul scîndurii fu atît de ascuțit că o auzi pe fată țipînd. — Nu-i nimic, totul e bine, spuse cineva blînd. Kay scutură ușor lanterna și desluși figura unui bărbat care stătea ghemuit pe moloz, la vreo șase metri. Își ținea brațele pe genunchi, iar casca lui de ARP era dată camaraderește pe spate; o văzu pe Kay venind și ridică mîna. — De la ambulanță? SÎntem aici. Fii atentă la budă, uite. Arătă spre un obiect

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
de apă și plin de funingine. Îl aruncă; apoi văzu o pernă: umplutura ei din păr de cal se risipise printr-o gaură din catifeaua Învelitorii. O puse Într-o parte a fetei, acolo unde credea că marginile ascuțite ale molozului ar putea s-o taie sau s-o apese. Fata nu băgă de seamă. Se uita Încă o dată În jur. — Ce-i aia? zise ea destul de agitată. Au aprins luminile? Spune-le că nu trebuie! Sosise un camion, aducînd o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
un minut În urmă, o nedumeriseră: o masă de călcat cu picioarele rupte, o găleată, o cutioară pe care cineva lipise scoici... Toaleta Își pierduse strălucirea sidefie și-și arăta petele. Pereții casei ridicîndu-se pe ambele laturi ale mormanului de moloz se dovediră a nu fi pereți ci camere deschise, cu paturi, scaune, mese și șemineuri intacte. — Spune-le să stingă luminile! zicea fata În continuare, dar și ea se uita În jur, ca și Kay - de parcă Înțelegea pentru prima oară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
Ce fac? Trebuie să lucreze rapid, zise Kay. Ar putea să fie benzină sau apă În subsol. — Benzină sau apă? Întrebă fata, de parcă nu Înțelegea. Urmă o altă izbitură și ea se chirci din nou. Probabil că simțea loviturile prin moloz. Începu să plîngă. Își frecă fața iar praful de tencuială se Îngroșă cu lacrimi. Kay Îi atinse umărul. — Te doare? Fata scutură capul negînd. — Nu-mi dau seama. Nu cred. Doar că... SÎnt atît de Înspăimîntată. Își acoperi ochii cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
Începură să tragă. Peretele fu ridicat, și rămase suspendat Într-un mod ciudat o secundă, apoi frînghiile Îl traseră Înapoi și acesta se prăbuși și se sfărîmă, emanînd un alt nor de praf. În peticul proaspăt eliberat apăru mai mult moloz și o Îngrămădeală de țevi răsucite; dar un om se repezi spre țevi, luă o cărămidă, și bătu de cîteva ori În plumb. Își ridică mîna. Altul strigă tare să se facă liniște. Micul generator fu oprit, scena căzu din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
se auzeau aproape neîncetat de șase luni; le distingeai, Își dădu seama Kay, așa cum distingeai uruitul sîngelui În ureche. Omul cu cărămida spuse ceva prea Încet, iar Kay nu Înțelese. Mai bătu o dată În țevi... Apoi, vag și slab, de sub moloz, se auzi un strigăt, ca un mieunat de pisică. Kay mai auzise asemenea sunete Înainte: stăteai cu sufletul la gură și te sleiau mai mult decît imaginea unor membre smulse sau trupuri făcute ciur. O făceau să tremure. Respiră adînc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
cu un scop diferit. O mașină se opri, izbindu-se de drumul stricat; pe capotă lucea o cruce albă. Mickey se duse s-o Întîmpine. Kay ezită și se ciuci din nou lîngă Helen. Helen se proptea cu dificultate de moloz. Se Încordase să audă și ea. Vocile acelea, spuse ea, erau ale lui Madeleine și Tony, nu-i așa? SÎnt bine? Să sperăm că da. — O să-și revină, nu-i așa? Dar cum poate să le fie? Doamna Finch... Scutură

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810

pasămite, misiunea de călăuză. Frivolii meseni de la cumetria lui Nicanor Galan, cetățean de frunte de la Goldana, pofticioși de veacuri și ademeniți de fervoarea petrecerii, nu intuiseră cum se cuvine voința destinului. Cartea celor douăzeci și una de nopți Sătul de peisajul de moloz al orașelor, care nu se mai terminaseră de sistematizat, nici în atâtea cincinale, încercam, în anul acela, să-mi găsesc desfătarea prin sălbăticia Carpaților, subscriind profesional la detectarea unor uriașe zăcăminte de sulf, ce se presupunea, în documentele de partid

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
altceva, ci fiindcă ne dureau de acea lumină vie Zicând: da, suntem în viață, toți, toți, toți, toți, toți! Că atunci când nici nu ne gândeam, oamenii de afară, care luptaseră atâtea zile, au ajuns la apa cea bezmetică, au scos molozul care se înțepenise, cu vagonete și cu bușteni și traverse de sprijin, ca un dop, ce înfunda beton galeria și atunci, apa s-a potolit și s-a dat învinsă, retrăgându-se Și noi, cei șapte, ne-am coborât de pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
scârțâind neunsă. Nici nu merită osteneala să o mai gresezi. Soarta îi e pecetluită, de parcă o și văd sub șenilele nemiloase ale buldozerelor, care zdrobesc, delaolaltă, orașul, stabili Mircea, în gând, înainte de a o face la stânga-mprejur, printre ruine și molozuri. Impetuoasă, construcția noului, în străvechiul oraș, începuse, ca și Marea Revoluție Socialistă din Octombrie, într-o zi de 7 noiembrie, umed și rece, cu doi ani în urmă, prin fierberea apocaliptică a demolărilor din somptuoasele cartiere, prin forfota zgomotoasă a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
răzbate undeva, prin acest anapoda și ostil hățiș, e cu atât mai dificilă, cu cât ar vrea să o scoată la capăt, după o topografie ieșită de mult din uz din orice uz în această lume, croită din coline de moloz, din cicatrice de cărămidă, din hrube horcăind răcori cu mirosuri fetide, foste pivnițe de neguțători medievali, metamorfozate, de curând, doar de curând, în bulboane viclene, mascate sub grohotișul ruinelor. Numai în văzduh reflecta, uneori, Mircea ai putea să nu te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
ale riscurilor de a fi considerat în tagma celor periculoși pentru viața nouă, care înaintează, impetuos, pe făgașul croit de Partidul celor ce muncesc cu sârg, cu dârzenie și necontenit. Pași stingheri răsună sec în prundurile risipiturilor de zidării, de molozuri, de zdrobituri de cărămizi și de tencuieli răscoapte, foșnind uscat, ca niște zurgălăi de ceramică și zvonuri slabe cutreieră, într-o pânză de neliniște. Imaginația hiperactivă a lui Mircea adulmecă involuntar capriciile hazardului și un fior, zgrepțănându-i pe șira spinării

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
și neplăcute, ca niște cucurigu-uri discordante, de cocoșei adolescenți, care îl ajungeau rapid din urmă. După vestoanele lor, croite din doc cafeniu, recunoscu pe vreo cinci băieți de la Școala de reeducare, care săreau, ca țapii, peste monticulii haotici de moloz, hohotind de fiecare dată când criblura roșie le aluneca scrâșnind de sub talpă. Oare supraveghetorul lor știe că ăștia au tulit-o în oraș? se întrebă îngrijorat Mircea. Poate că da! se asigură el, cu silnice elanuri de optimism. Poate că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
vorbește fără temeri anume, conturate și evidențiate pe figurile lor ... Se dădu, îndărăt, în marche-arrière, cu câțiva metri, încercând să se desprindă, ca dintr-o placentă vâscoasă și nesuferită, din neputința lui acaparatoare, din cuprinsul acesta de ziduri schimonosite, de molozuri cafenii, cu mirosurile lor telescopate, hotărându-se, în disperare, să facă, peste zidul cu portița lui îndărătnică și rezistentă, saltul acela peste cap, pe care îl prestează pompierii în antrenamentele lor acrobatice, la peretele-simulat al unei case cu etaj, întocmită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812

pe cei din față, nerăbdători să iasă la lumină. Afară, infern. Nu o metaforă, o realitate palpabilă impregnată de mirosul morții. Peste tot doar clădiri distruse, case făcute scrum, stâlpi de telegraf atârnând prinși numai în fire. De sub grămezile de moloz, ici colo apare o mână, un picior, sau un rest de mobilă sfărâmată. Copacii primiseră docili grindina de foc și moarte, pe trunchiurile lor se văd, asemeni unor răni dureroase, urmele albe ale oțelului. Mugurii fragezi se sfârșesc înainte să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
veteran sau ofițer cu nervii mai tari. Sapă, sparg, încearcă asemeni multora să salveze ce se mai poate salva. Duhoarea de carne arsă plutește peste tot și face pe unii dintre ei să vomite violent. Lângă o uriașă grămadă de moloz din care țâșnesc lungi limbi de flăcări, o femeie se leagănă cu mâinile împreunate pe pântec și repetă hipnotic în timp ce lacrimi mari sapă dâre adânci pe obrazul smochinit plin de murdărie. Aici a fost casa mea...aici a fost casa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
aflate acolo. Multe dintre ele nu mai făceau față, copleșite de numărul mare al morților și răniților. Străbat străzile în flăcări, croindu-și cu greutate drum prin marea de ruine. Din loc în loc, țâșnesc jeturi înalte de apă. Miroase a moloz încins și a latrină. Peste tot mișună oameni, pe jumătate dezbrăcați, mulți dintre ei încă șocați, bâiguind cuvinte fără rost. Unul dintre aceste spectre vii se apropie de Marius. Doar când ajunge lângă el își dă seama că este femeie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
de beton. Broboane de sudoare se adună la rădăcina părului dar se usucă repede sub dogoarea flăcărilor din jur. Mâinile sângerează lovite de fiarele armăturilor, unghiile se rup în zidurile prăvălite. După o muncă epuizantă, din spatele unui uriaș morman de moloz apar scările unui beci. Brusc, dintre dărâmături, se dezvăluie corpul metalic, uriaș, al unei bombe rămasă neexplodată. Soldatul a cărui lopată se oprise lângă detonator, nici măcar nu tresare când o vede. Încremenește cu ochii holbați. Începe să murmure mărunt din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
oprise lângă detonator, nici măcar nu tresare când o vede. Încremenește cu ochii holbați. Începe să murmure mărunt din buze o rugă. Mai mult ca sigur, tânărul nu gândise nici măcar o clipă că poate-și sapă mormântul atunci când pornise să scormonească molozul. De sus se aude uruitul unui nou val de avioane, semn al unui atac iminent. Detunături nenumărate se succed în depărtare, apropiindu-se cu repeziciune letală, dar nimeni nu îndrăznește să fugă. Privesc hipnotizați scula aducătoare de moarte. O imperceptibilă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
elegante se văd mai multe ca niciodată limuzine scumpe care trădează afaceri tenebroase, petreceri îmbelșugate și desfrâu. Orașul continuă să fie la fel de efervescent, plin de bună dispoziție si încredere, în ciuda vitrinelor zebrate cu dungi albe de hârtie, a grămezilor de moloz și a zidurilor ciuruite de schije, mitralierelor antiaeriene montate pe terasele blocurilor sau a sacilor cu nisip ce delimitează găurile negre ale adăposturilor. Totuși, chiar și acest optimism specific anilor nebuni ai belle epoque nu poate să ascundă numărul prea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
Oboseala este uitată, rămâne instinctul vânătorului. Nu se grăbește, orice greșeală poate să-i fie fatală. Sub pașii precauți, zăpada trosnește scurt, tainic. Pătrunde în curte printr-o spărtură a gardului. Aici, numeroase scobituri, tranșee, grămezi de cărămizi sparte și moloz. Din vârful unui copac pipernicit și scheletic vine croncănitul funebru al unei ciori. Darie se oprește un moment ca să scruteze atent fațada imobilului, distrusă parțial de explozia unei bombe, dovadă craterul larg care se cască în apropiere. Majoritatea ferestrelor sunt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
de praf. Fără să mai piardă nici o secundă, Marius face semn infirmierei să vină cu el. Ridică în brațe trupul neînsuflețit al Smarandei și ies cu toții pe coridor. În jurul lor se dezlănțuie iadul. Obuzele percutează violent pereții, transformându-i în moloz. Țăndări, drugi metalici, cărămizi, schije zboară nebune. Urletele celor uciși sunt acoperite de zgomotul exploziilor. Clădirea se cutremură din temelii. Etajul este lovit în plin. Drept în fața lui, irupe un deget de foc. Vede cum Karel Hrozny și partizana dispar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]