680 matches
-
hazardate, a Întâmplărilor născute una din alta și, toate, din pântecele grotesc al realului, conține, la fiecare pas, capcanele inculpării, stranietatea testărilor, inevitabilitatea sentinței, ordonate de o tenebroasă autoritate fără apel. Olume În care libertatea este suspectă și frivolă, desfigurarea momentană a unui cod tutelar, indescifrabil. Chipul Tatălui, raportul tată-fiu sunt revelatoare În opera celor doi scriitori. Sensul magic, eliberator sau, dimpotrivă, misterios, impenetrabil, opresiv și fatal conferă creației lor accentele disjuncte ale unui dialog tulburător tocmai prin paradoxul unei mutuale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
reporterului nu și-a mai adus aminte care erau conceptele. A căutat interviul în ziare, în reviste de specialitate. Nimic. Uitase până și ce publicație îi solicitase întrevederea. Din această înfrângere de nimeni știută profesorul Calomfir a tras dureroasa - și momentana - concluzie că el n-are nici măcar o metodă, necum vreo teorie. După un timp, a început din nou să gândească și nu și-a mai pus problema coerenței intime a ideilor. Experiența interviului se îngropă în uitare, cărțile apărură tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
fără să ofere, deocamdată, o explicație lămuritoare privind (ne)ântâmplarea. „Răspunsul la comunicatul Cărturești am să-l dau la finalul festivalului. Evenimentul nu s-a ținut din motive obiective. Totuși, niciodată nu am să mai colaborez cu Cărturești“, este precizarea momentană făcută de președintele festivalului, actorul Adrian Voichițescu. Astfel, două puncte în minus din programul IRAF au fost compensate, sâmbătă seara, de concertele Fanfarei Savale din 10 Prăjini și al celor de la Nightlosers plus Elvis Romano, în Parcul Rozelor; de-a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
participă se vor rezolva cândva, în spectacol, în favoarea lui însuși. O primă constantă a visului este metamorfoza, caracterul de mișcare. În tradiția realistă, visul pare rezolvat straniu în finalul din nuvelă, manevra tipică fiind aceea de a sugera că absența momentană conține ideea că în viață omul din vis poate fi structurat ca o parte a realității. Bunul simț acceptă și intimidează controlând motivul privit altfel de romantici și răspunzând prin variațiuni despre realism tratat ca o formă modificată a fantasticului
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
Sandu preferă pe provinciala Ioana, deja prezentată în prima scenă a romanului. Naratorul se îngrijește mai mult de încercarea de a stabili cauzele pentru care Ioana l-a înșelat, decât de posibilitatea de a construi personajul din toate aceste manifestări momentane. Scrisorile ei l- ar putea ajuta să o readucă din trecut, evocând “temperamentul ei, bănuielile, afirmațiile grăbite pline de sugestii, patima în ură sau dragoste, mâinile și remușcările”. Nici ea un este capabilă să-l construiască: “Se contrazicea mereu, căci
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
pe rand, bun și rău cu mine. - După cum ai socotit tu la diferite momente! - Niciodată n-a fost o socoteală calmă, ci totdeauna rezultatul unei emoții. - Tocmai din pricina aceasta convingerile tale n-au o valoare obiectivă, ci sunt simple păreri momentane. - În dragoste n-are ce căuta obiectivitatea!” Ioana sugerează la un moment dat că de fapt prezența Celuilalt e una imaginară. Sandu nu privește numai prin Irina, așa cum remarca Al. Călinescu, ci privește prin toți Ceilalți. Eul își impune abominabila
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
bibliotecă, crede ca tânăra îl va face fericit. O cunoștință crede că Irina e drăguță și inteligentă. Toate aceste păreri sunt, însă, fragmentare și nu domină, nu se organizeză într-o structură unitară. Personajul suferă o serie infinită de percepții momentane și de multe ori e caricatural. G. Călinescu observă că motivul literar unic este dat de raporturile între bărbat și femeie. ”Egoist și experimentalist, eroul lui Anton Holban se refuză și el tiraniei căsătoriei, de unde tot procesul. Bărbatul, misogin, apăsând
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
E o idee impusă cu putere, care predomină și întunecă pe celelalte, tot așa precum o idee fixă face cu neputință liniștea sufletească îndată ce se reflectează numai umbra ei pe țesătura celorlalte cugetări. Mie-mi pare că nu sânt aspirațiuni momentane, cum le numiți c-o mică doză de nedreptate, ci o întrebare de moarte sau viață. Apoi noi ne și ocupăm puțin de ei. De-o mulțime de ani de când se chinuiesc să ridice o facultate de drept, și de la
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
bănești s-au grămădit în anul acesta asupră-i. Epistola ce v-o alătur nu știu de ce mînă-i scrisă, dar e dictată și iscălită de tata, căci modul de-a se esprima i-l cunosc. Vedeți în ea toată lipsa momentană de bani. Vedeți că vă confiez tot ce s-atinge // de această afacere, căci am întrebuințat toată influența persuasivă asupră-i. De aș putea pleca acasă cel puțin, dar în acest moment sunt însărcinat cu revizuirea acelor articole din Brockhaus
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
în curentul unor nefericiri familiale cu cari eu, ce am fost avizat la un trai singuratec și la puterile mele proprii, nu sunt deprins și nici știu a le mânui. Cred că, dacă bătrânul meu va mai răsufla de greutățile momentane cari-l apasă, va putea să acopere îndătoririle fiului său, dar în prezent nu cred să poată face mult. Chiar acuma i-am scris lui, alăturîndu-i scrisoarea doamnei Presber. Pe mine mă știți că nu am nici un fel de avere
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
a organelor statului o vor, ci robia tuturor acestora sub idei timporare, sub expediente zilnice. Ei nu vor ca statul să reprezinte stabilitatea și să aibe vertebre puternice, ci totul să fie moale, fără caracter rezistent, totul să cedeze patimei momentane, apetiturilor momentane, ba chiar stării timporare de corupție. [PERSOANĂ NEIDENTIFICATĂ] Condiția mea a fost să mi se dea odaia cu cabinetul. Nu s-a putut, pour cause. Din cauza asta stau într-o odaie întunecoasă, pe care plătesc o sumă cât
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
statului o vor, ci robia tuturor acestora sub idei timporare, sub expediente zilnice. Ei nu vor ca statul să reprezinte stabilitatea și să aibe vertebre puternice, ci totul să fie moale, fără caracter rezistent, totul să cedeze patimei momentane, apetiturilor momentane, ba chiar stării timporare de corupție. [PERSOANĂ NEIDENTIFICATĂ] Condiția mea a fost să mi se dea odaia cu cabinetul. Nu s-a putut, pour cause. Din cauza asta stau într-o odaie întunecoasă, pe care plătesc o sumă cât costă pe
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
a favorii. Otilia îi păstra un gând de departe și el avea voluptatea de a o iubi, Georgeta îi dădea cu mari gingășii ceea ce era în puterea ei. Era însă nemulțumit de el însuși, de această luptă lăuntrică între impulsurile momentane și nevoia congenitală de a-și face un program în viață. Dacă se va duce mereu la Georgeta, va fi un profitor, lipsit de orice capacitate de asceză în numele unei iubiri mai pure, dacă nu se va duce, va fi
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
la obsesia sexului, atât ca centru de atenție carnal, cât și ca preocupare obsesivă în lipsa acestui act: când n-ai „parteneră“, cauți avid pe cineva, numai pentru satisfacția biologică - și acest fel de „amor“ se reduce doar la un parteneriat momentan: mă „înțeleg“ bine cu „perechea“ mea; sunt destule căsnicii care funcționează așa, în baza unui simplu contract biologic. Dar actul sexual nu se rezumă numai la sex; pentru cine iubește afectiv pe cineva nu mai este vorba de „parteneriat“ fizic
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
ca un amestec de mulțimi. Așa că, dacă privim lumea, noi nu facem doar s-o privim așa cum este, ci o și cuprindem cu privirea: adică privim și dincolo de ceea ce ochiul vede în mod strict în clipa în care vede. Senzația momentană a vizibilului este astfel depășită, ea se lasă brusc „prinsă“ înăuntrul unei înțelegeri. Nu vedem numai ceea ce privim, ci privim și prin amintirea tuturor privirilor pe care le aruncăm în afară, și facem din amintirea privirilor un înțeles al lor
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
să „ajungi“ să fii mulțumit sau nu când îți privești fața în oglindă; poți să ajungi la destinație la stația cutare, sau la adresa spre care te îndrepți; poți să fii și om „ajuns“; mai poți să ajungi la o satisfacție momentană când câștigi ceva, un premiu sau aplauze etc. - dar, după fiecare scop atins, îți dai seama că există mereu un scop mai important la care n-ai ajuns și pe care-l simți nedeslușit ca pe un fel de enigmă
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
făcută o afirmație (care conține ceva bine gândit, așezat în matricea radicală a gândului), totul va decurge ca „rest“ natural al acesteia - deci ca ceva care este dedus în mod continuu și care conduce în mod „fatal“ la o încheiere momentană. „Fatalitatea“ de care vorbim are înscrisă în ea necesitatea unei întreruperi; continuitatea ideală a gândirii, faptul anume că mișcarea inteligibilă a gândirii nu poate fi niciodată întreruptă de ceva străin ei, se lasă totuși exprimată în mod întrerupt în actul
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
care s-a „strâns“ o forță logică de execuție. Dar nu știm exact ce reprezintă, în planul superior al gândirii, acolo unde gândirea nu-și întrerupe niciodată mișcarea, conținutul „superior“ al acestei concluzii. Concluzia, oricare ar fi ea, are saturația momentană a demersului logic care s-a executat în ea, dar ea ascunde în același timp circuitul total de amplitudine logică al gândirii. În Orestia lui Eschil, Agamemnon, cel atât de apăsat de destin, întorcându-se acasă de la Troia, îi spune
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
singurul specimen care „știe“, mai bine ca celelalte specimene neoccidentale, cum funcționează istoria omenirii și care este destinul ei de evoluție. Or, în ochii chinezului, și, mai mult încă, în ochii indianului, occidentalul reprezintă un caz bizar, accidentul capricios și momentan al speciei umane. Și cum occidentalul nu se poate imagina pe sine așa cum poate fi văzut din afară, el are un comportament care suferă de un defect esențial: occidentalului nu-i este niciodată rușine că este occidental; că, adică, el
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
când în când și perioade de repetiție, acesta nu mai e un fapt care ne aparține nouă, pentru că noi putem constata acest lucru, dar îl constatăm ca pe ceva cu totul întâmplător, în cadrul hazardului, ca pe un fel de capriciu momentan și imprevizibil în care hazardul își poate permite să se repete, să revină de mai multe ori pe aceeași rută întâmplătoare, dar această excepție nu este decât un interval oarecare pe cursul universal și imprevizibil al hazardului, pe care nimic
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
guvernează scena respectivă, fie că este vorba de o conversație, fie cu ocazia unor întâlniri întâmplătoare, fie în atitudini de viață zilnică. Această categorie de oameni nici nu așteaptă măcar recunoașterea celor din jur, cum că individul respectiv este stăpânul momentan al situației; - ei trebuie, în primul rând, să-și exercite instinctul lor de dominație, să se instaleze oriunde și față de oricine în condiția lor de atitudine dominatoare, chiar cu riscul de a părea ridicoli și, în majoritatea cazurilor, ignorând ridicolul
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
anumitor cărți; sau, pe vremea rock’n-rollului, cu cântăreții respectivi - însă latura asta nu ținea de curiozitatea de a fi „la curent“ cu lumea modernă, sau cu „ce se poartă“, ci pur și simplu din exces delirant, sau de fixație momentană, nestăvilită. Ca să obțin o carte, eram în stare să umblu luni de zile ca să găsesc alte cărți care puteau ademeni, pentru un schimb (făceam des schimburi de cărți), pe cel care deținea cartea care mă interesa. Neavând bibliotecă proprie, Noica
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
atunci pe vasalii si aliații săi, ținu bărbătește calea inamicilor aliați; câștigă o hotărâtoare biruință și zădărnici în acest chip al doilea asediu al rezidenței sale. Ruptura și reîmpăcarea între Ioan Asan și Vatatzes. Împresurarea orașului Tzurulus. Cu toată înlăturarea momentană a primejdiei, latinii erau în genere reduși la o stare foarte rea, iar trufia lor era adânc umilită prin legătura de familie a celor doi regenți ce le stăteau dușmănește împrotivă. Pe lângă asta se mai adaose și răul că bătrânul
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
în această campanie și are același efect ca și absoluțiunea dată cruciaților ce merg la Sf[întul] Mormânt. Din fericire latinii nu avuseră nevoie de ajutorul unguresc pentru a respinge cu succes noua năvălire a aliaților și a conjura furtuna momentană. Afară de asta a mai fost o favorabilă dispoziție a sorții pentru împărăția latină că Vatatzes, neprivind cu ochi buni cucerirea Traciei de către romîno-bulgari, încăpu într-o ceartă vehementă cu Ioan Asan, a căreia urmare a fost că acest din urmă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
fără ca mai înainte să fi ridicat la libertate și universalitate cugetarea lor naturală prin educațiunea cugetărei filozofice; tot așa cred cei mai mulți cari se-ncearcă în artea dramatică că au găsit deja într-o elasticitate oarecare a simțirei, într-o iritațiune momentană a fantaziei, mijloace pentru reprezintarea unui caracter poetic. Eu înțeleg sensul situațiunilor, eu simt după poet dispozițiunile sufletești a caracterelor singulare, cum dar aș putea să nu redau aceea ce mi se dă de poet? Cu această simplă iritare a
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]