993 matches
-
de limba armeană la școlile acestei comunități din București (1929-1943). A scris cărțile "Armenii de pe Musa Dagh în romanul lui Franz Werfel" (1940), "Khrimian Hayrik ca educator" (1944), "Liturghia armeană" și "Despre Patria noastră" (ambele în 1945). Este tuns în monahism în Grecia sub numele religios de Vazken în anul 1943, fiind hirotonit ca ieromonah armean și ridicat la rangul de arhimandrit (Vardapet). După decesul arhiepiscopului Husik Zohrabian (23 octombrie 1942), Consiliul Eparhial al Eparhiei Armene îl numește, în ședința din
Vazken Balgian () [Corola-website/Science/304666_a_305995]
-
lui Levon Balgian, părintele Kilimlian girează pentru el, asigurându-l pe arhiepiscop că la întoarcerea la București, Levon Balgian va urma Facultatea de Teologie. La sfârșitul lui septembrie 1943, Levon Balgian împreună cu Iknadios Kilimlian pleacă la Atena. Este tuns în monahism în Grecia sub numele religios de Vazken în anul 1943, fiind hirotonit ca preot armean și ridicat la rangul de arhimandrit (Vardapet), la 29-30 septembrie 1943, la Biserica Sf. Garabed din cartierul Durghut-Fiksi din Atena, devenind astfel Vazken Vartabed. În
Vazken Balgian () [Corola-website/Science/304666_a_305995]
-
a suportat o astfel de pedeapsă canonica. Se retrage și moare în Galata, la 17 Aprilie 1664. Gherasim (, "Gherasim Kakavelas" după numele de mirean) provine dintr-o familie originară din Cretă care s-a stabilit în Chios. A intrat în monahism de la o vârstă fragedă și în 1655 este ales mitropolit al Proilaviei, succedându-i lui Meletie Sirigul care a fost caterisit în acest an. După o păstorire de numai trei ani, în 1658 este înscăunat că mitropolit de Târnovo. La
Mitropoliții Proilaviei () [Corola-website/Science/308696_a_310025]
-
a urmat cursurile de doctorat în Teologie la același institut, obținând titlul de doctor în teologie cu teza „Spiritualitate și istorie pe teritoriul României în epoca bizantină și postbizantină“ (2003), sub coordonarea științifică a Prof. Emilian Popescu. A intrat în monahism la Mănăstirea Neamț în anul 1998, fiind hirotesit arhimandrit în anul 2001. A fost vicar administrativ al Arhiepiscopiei Iașilor între anii 1998 2009 și președinte al Comisiei Liturgice a Mitropoliei Moldovei și Bucovinei. În prezent Varlaam Merticariu este lector la
Varlaam Merticariu () [Corola-website/Science/317477_a_318806]
-
zonă mai exista o biserică pe stil vechi, în localitatea Tămădău. La acest schit, PC Gherontie aplica tipicul athonit, cu cea mai mare severitate. Fratele Meftodie a trecut la Biserica Ortodoxă Română de Stil Vechi din România, fiind tuns în monahism. Schitul a fost desființat în anul 1936. După cel de-al doilea război mondial, în anul 1945, cei doi frați au construit o casă în pădure în Munții Vrancei, la o distanță de 30 kilometri de orașul Panciu (județul Vrancea
Meftodie Marinache () [Corola-website/Science/308805_a_310134]
-
de onoare al Academiei Române. Ioan Birdaș s-a născut la data de 23 noiembrie 1921 în satul Rohia, aflat pe atunci în plasa Lăpuș din județul Someș. A intrat de tânăr ca frate în Mănăstirea Rohia (1935), fiind tuns în monahism tot acolo sub numele Emilian și hirotonit îndată ierodiacon și ieromonah (1941). Și-a început studiile la seminarul monahal de la Mănăstirea Cernica în anul 1936, dar le-a întrerupt din cauza ocupației Transilvaniei de Nord. A slujit o perioadă ca administrator
Emilian Birdaș () [Corola-website/Science/307113_a_308442]
-
serie de bazilici cu trei nave, de inspirație renană (Cisnădioara, Cisnădie, Gușterița, Noul Săsesc etc.). În nordul Transilvaniei principalele monumente romanice sunt inspirate din șantierul benedictin de la Pannonhalma, tot din categoria bazilicilor cu trei nave (Acâș, Herina etc.). În Anglia monahismul a atins apogeul în timpul domniei regelui Henric I (1100 - 1135) și s-au construit abații, atât material cât și spiritual, în marile centre ale religiei, cum ar fi Canterbury, Winchester sau Durham, unde au luat ființă și școli de caligrafie
Romanic () [Corola-website/Science/299802_a_301131]
-
a-și întreține familia. La vârsta de aproape 20 de ani a părăsit viața laică și, după o încercare nereușită de a fi primit la Mănăstirea Neamț, a intrat în obștea schitului Brazi din Vrancea, unde a fost tuns în monahism cu numele de Alimpie de către starețul Dimitrie și a rămas timp de doi ani (1836-1837). A plecat în anul 1837 la Muntele Athos și s-a stabilit la schitul românesc Lacu, unde se aflau pe atunci peste 80 de călugări
Antipa de la Calapodești () [Corola-website/Science/323476_a_324805]
-
(Ioannis Cassianus sau Kassianos, n. circa 360, Dobrogea - d. 435, Marsilia) a fost unul dintre reprezentanții cei mai de seamă ai literaturii și monahismului creștin din sec. IV și V, fiind cinstit ca sfânt părinte al bisericii creștine, atât ortodoxă cât și catolică. s-a născut în jurul anului 360, într-o familie din Dobrogea (pe acea vreme « "Scythia minor" »), probabil într-una dintre cetățile
Ioan Casian () [Corola-website/Science/312393_a_313722]
-
Organizează viața mănăstirească după modelul mănăstirilor din orient cu adaptările necesare locului. Prin aceasta, Ioan Casian este un factor de legătură între cultura patristică a Răsăritului și cea a Apusului fiind considerat unul dintre cei mai de vază promotori ai monahismului în occident. A combătut teza augustiniană despre „supremația harului asupra propriei conștiințe, fiind astfel considerat semipelagianist. A luat poziție împotriva nestorianismului și a pelagianismului. După o trăire creștinască dusă în viața monahală vreme de peste 60 de ani, decedă la Mănăstirea
Ioan Casian () [Corola-website/Science/312393_a_313722]
-
arhimandritul Zaharia Kopâstenski, a hotărât să se călugărească. Astfel, după ce se va pregăti, începând din 1622, duhovnicește la moșia sa din Rubiejovka, unde a zidit și o biserică cu hramul Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava, va fi tuns în monahism, la Lavra Pecerska, după anul 1625. În toamna anului 1627 a fost ales egumen al mânăstirii, la vârsta de 31 de ani. Situația ortodoxiei în acea perioadă era tulbure din cauza încercărilor de catolicizare a nobilimii lituaniene, bieloruse și ucrainiene, care
Petru Movilă () [Corola-website/Science/308914_a_310243]
-
pornind de la trăsăturile specifice artei carolingiene, ale artei antice romane și de la unele influențe bizantine. În această perioadă de instabilitate, un accent deosebit cade pe edificarea cetăților, simbol al puterii nobililor, dar și necesitate (apărarea împotriva invaziilor). O data cu creșterea rolului monahismului, se construiesc multe mănăstiri, exemple: mănăstirea Cluny din Franța, Santiago de Compostella din Spania și Monreale din Italia. Bisericile romanice au un aspect sever și auster. Zidurile groase, cu ferestre mici, dau impresia de masivitate și robustețe. Ca plan de
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
și Bucovina, Varlaam Iliușenko, în funcția de cleric al Catedralei „Sfântul Nicolae” din orașul Cernăuți. Începând din 1983 a îndeplinit în paralel și funcția de secretar al Direcției Eparhiale Cernăuți, fiind ridicat la rangul de protoiereu. A fost tuns în monahism la data de 29 noiembrie 1987, cu numele de Vladimir, în cinstea Sfântului Mare Cneaz Vladimir (sărbătorit la data de 15/28 iulie), de către noul episcop de Cernăuți și Bucovina, Antonie Moskalenko. În anul 1988, de sărbătoarea Nașterii Mântuitorului, a
Vladimir Cantarean () [Corola-website/Science/308055_a_309384]
-
mănăstire unde în anul 1955, de ziua prăznuirii Sf. Ierarh Spiridon, a primit fesul călugăresc și dulama (redingota monahală) drept binecuvântare și încurajare pe calea faptelor bune din mâinile starețului Glicherie Tănase (viitorul mitropolit). După un an, este tuns în monahism de către PS Episcop Glicherie, făgăduind a păstra cu sfințenie ascultarea față de părinții și frații obștei monahale, sărăcia de bună voie și fecioria. În anul 1956, de ziua Sfintei Cruci, este hirotonit ierodiacon, de către I.P.S. Mitropolit Galaction Cordun, în Biserica de la
Demosten Ioniță () [Corola-website/Science/311713_a_313042]
-
entuziasmat, când a revenit în Antiohia și și-a dat seama de nevoile spirituale ale poporului, prioritatea pentru Hrisostom a devenit îndrumarea preoților care se dedicau apostolatului 8. Timp de 10 ani înaintea diaconatului, el a fost preocupat de problema monahismului și a fecioriei, cărora le-a consacrat tratate mici. Episcopului Meletie, care l-a sfințit întru diacon, Ioan îi va închina frumoase cuvinte de laudă: Nu numai când învăța, nici numai când grăia, ci chiar numai când se arăta era
Anul XVII (LXXXIII), Nr. 7-12/Iulie- Decembrie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Memoirs/172_a_492]
-
pe lângă obligațiile sale monahale, datorită firii sale blânde, a fost încredințat cu purtarea de grijă fizică și spirituală a mitropolitului Nicolae Mladin, care se retrăsese din motive de sănătate la Mănăstirea Sâmbăta de Sus. Fratele Ioan a fost tuns întru monahism la 24 mai 1983 de către episcopul Lucian Florea, pe atunci vicar al Arhiepiscopiei Sibiului (ulterior episcop al Tomisului), primind cu această ocazie numele monahal de Irineu. De-a lungul activității sale monahale, părintele Irineu a trecut prin mai multe trepte
Irineu Duvlea () [Corola-website/Science/308680_a_310009]
-
IPS Mitropolitul Antonie, cu ocazia sfințirii Mânăstirii de către S.S. Bartolomeu I, Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului, și P.F. Teoctist, Patriarhul României, oferindu-i-se distincția "Crucea Patriarhală a Constantinopolului". În calitate de Exarh al mănăstirilor din Arhiepiscopia Sibiului, Arhimandritul Irineu a tuns în monahism 30 de monahi și 15 monahii (măicuțe), având sub îndrumarea sa și mari personalități ale Bisericii Ortodoxe Române, ca de pildă IPS Laurențiu Streza, viitorul Mitropolit al Ardealului, și alți stareți de mânăstiri din Mitropolia Ardealului. În calitate de delegat al IPS
Irineu Duvlea () [Corola-website/Science/308680_a_310009]
-
cea mai mare parte a vieții în satul său, de care s-a despărțit numai când a trecut în Țara Românească pentru a vizita câteva mănăstiri din Vâlcea sau pentru a primi la schitul din Cheia, Vâlcea tunderea oficială întru monahism în anul 1862 (1849 după altă sursă). Odată călugărit la mănăstire, călugărul Procopie s-a reîntors în sat pentru a-și trăi acolo noua viață de monah și pentru a o continua pe cea de misionar. Țărăn la origine, a
Procopie (Picu) Pătruț () [Corola-website/Science/332864_a_334193]
-
Longovarda, pe insula Paros din Grecia. s-a născut la începutul lunii mai 1884 în satul Pakia din fosta eparhie Epidavros Limira din Laconia. Numele său de mirean a fost Constantin (Κωνσταντίνος). La 29 decembrie 1907 a fost tuns în monahism, luându-și numele Filotei. Între 1901 și 1903 a lucrat ca învățător în satul Foiniki din Laconia natală. Începând din 1906 și-a efectuat serviciul militar la Regimentul 2 Cavalerie din Atena, cu grad de subofițer. În această perioadă, a
Filotei Zervakos () [Corola-website/Science/317624_a_318953]
-
atac căzăcesc asupra Moldovei. Doi ani mai târziu, i se schimbă dania la cererea sa cu moșia Dragomireștii, unde va ctitori viitoarea mănăstire. În 1599 este preot la Biserica domnească (Biserica Înălțării) din Suceava. Nu se cunoaște data intrării în monahism (la mănăstirea Putna). În timpul stăpânirii lui Mihai Viteazul în Moldova, este ales episcop al Rădăuților (iunie 1600); în septembrie 1600 a pierdut scaunul, retrăgandu-se la moșia sa Dragomirești, lângă Suceava. În 1602 a ctitorit (împreună cu frații Lupu și Simion Stroici
Anastasie Crimca () [Corola-website/Science/316290_a_317619]
-
Chifan, duhovnicul care s-a ocupat de renașterea vieții monahale la Bârnova, a fost pus sub canon în anul 2003, interzicându-i-se să oficieze ceremonii religioase și sfintele taine. Monahul a fost acuzat de neascultare față de ierarhi, tunderea în monahism a unor tineri minori fără respectarea canoanelor bisericești, folosirea necanonică a bunurilor aduse mănăstirii de către credincioși, clevetirea și discreditarea ierarhilor și a preoților. După un canon de șase ani, la 1 martie 2009, Consistoriul eparhial a hotărât să-l dezlege
Mănăstirea Bârnova () [Corola-website/Science/307927_a_309256]
-
născut la data de 18 noiembrie 1957 în municipiul Iași, primind la botez numele de Constantin Dumitriu. În anul 1980, după absolvirea liceului din Iași și satisfacerea stagiului militar, a intrat ca frate la Mănăstirea Putna. A fost tuns în monahism patru ani mai târziu (în 1984), primind numele Calinic. În perioada anilor 1985-1989 a urmat cursurile Facultății de Teologie Ortodoxă „Andrei Șaguna“ din Sibiu, luându-și licența cu lucrarea "Parabolele lui Iisus de Joachim Jeremias". Această lucrare a fost tipărită
Calinic Dumitriu () [Corola-website/Science/308476_a_309805]
-
principalilor scriitori bisericești și patristici”, sub îndrumarea Preotului profesor de Teologie Liturgica Ene Braniște. În anii 1975-1976 îndeplinește stagiul militar, apoi, din 1980 devine profesor la catedră I a Seminarului Teologic din Buzău. La 20 decembrie 1980 este tuns în monahism la Mănăstirea Ciolanu, prin mâinile Episcopului (viitorului Mitropolit al Ardealului) Antonie al Buzăului, iar la 21 decembrie 1980 este hirotonit ierodiacon la Catedrala Episcopala din Buzău Între anii 1981-1984 beneficiază de o bursă de studii pentru doctorat de la Guvernul francez
Casian Crăciun () [Corola-website/Science/308634_a_309963]
-
creștini până în secolele al patrulea și al cincilea” (adică până în momentul în care călugăria devenise importantă). Înainte de Papa Grigore I cel Mare, interpretarea călugărească a Leviticului cap. 15 (care discută impuritatea rituală) era de „emisie nocturnă”, nu de masturbare. Pe măsură ce monahismul se dezvolta, viețile sexuale ale călugărilor au fost cercetate de doi teologi, Ioan Casian și Caesarius de Arles, care au comentat despre „viciile” vieții solitare. „Preocuparea lor nu era cu acțiunea masturbării, ci cu faptul că cei care se călugăriseră
Opinii religioase asupra masturbării () [Corola-website/Science/327741_a_329070]
-
afirmă într-un interviu din ianuarie 2006 următoarele: În anul 1994, după patru ani de la intrarea în viața monahală, ascultând de îndemnul monahilor virtuoși ai mănăstirii efectuează serviciul militar. Reîntors în mănăstire imediat după satisfacerea stagiului militar, este tuns în monahism în data de 25 iunie 1995 de către PS Pahomie Morar, starețul de atunci al Mănăstirii Cucova, renunțând la numele de botez de Vasile în favoarea celui primit la călugărie de Antonie, conform rânduielilor monahale. După șase luni de la tunderea în monahism
Antonie Tătaru () [Corola-website/Science/311679_a_313008]