3,169 matches
-
urcă vuiet în subteranul dom, Că ziduri tremurară și clopotul se plânge! De clopot clătinată lung turla i-a trezit, Cu greu ridică piatra, sculați din sarcofage Privesc cu-orbite goale: spre ei dârz a pășit... - |l știu, îl știu monarhii cei morți, rămași de straje! Să între aici, sub bolta destinului, să stea, Nu rege printre dânșii, ci singur să mai poarte Ce-i fu sortit sub ceruri: Polonia, naltă stea De-a pururi să-i slujească, tot singur după
O traducere inedită a lui Ion Pillat by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/12895_a_14220]
-
a luat sfârșit cu Dioclețian (284-306). Acesta a inițiat o serie de reforme care au schimbat fața imperiului. Cu el se consideră că începe perioada dominatului (marcând sfârșitul perioadei principatului, care începuse cu Augustus), împăratul devenind în mod oficial un monarh autocrat. A reorganizat administrația in mai multe prefecturi și dioceze, și va împărți imperiul (în 286), el luând partea de răsărit (linia de împărțire fiind între Italia și Dalmația), având capitala la Nicomedia. Va instaura și Tetrarhia, prin care, imperiul
Imperiul Roman () [Corola-website/Science/296805_a_298134]
-
Cernigău și Lublin din Polonia și Briansk din Rusia). Polesia este o zonă de câmpie a cumpenei apelor râurilor Bugul de Sud și Pripeat. Cele două râuri sunt unite prin Canalul Nipru-Bug, construit în timpul domniei regelui Stanisław August Poniatowski, ultimiul monarh al Rzeczpospolitei Polono-Lituaniene. Cei mai importanți afluenți ai Pripeatului sunt râurile Horin, Știr, Pțici și Iaselida. Cele mai importante orașe din bazinul râului Pripeat sunt Pinsk, Stolin, Davîd-Haradok. În a doua parte a deceniului trecut au fost asanate numeroase zone
Polesia () [Corola-website/Science/327383_a_328712]
-
intereselor lor. Faysal dorea să integreze populația kurdă care, fiind în principal sunită, putea să echilibreze restul populației irakiene, care era majoritar șiită. Britanicii s-au folosit fără prea multe scrupule de nemulțumirile kurzilor pentru ca să exercite o continuă presiune asupra monarhului irakian. În epoca noastră contemporană, Iranul s-a folosit de nemulțumirile kurzilor pentru ațâțarea rebeliunii împotriva liderilor de la Bagdad în timpul regimului Khomeini.
Provincia Mosul (Imperiul Otoman) () [Corola-website/Science/321536_a_322865]
-
Maria Theresa. După moartea ei, soțul ei s-a recăsătorit cu nepoata lui, Mariana de Austria. Unul dintre strănepoții ei, Filip, Duce de Anjou, a devenit regele Filip al V-lea al Spaniei, și prin el, Elisabeta este strămoașa actualului monarh al Spaniei, Juan Carlos I al Spaniei.
Elisabeta a Franței () [Corola-website/Science/310468_a_311797]
-
al Danemarcei, George avea numai 17 ani când a fost ales rege de Adunarea Națională a Greciei, care l-a detronat pe regele Otto. Numirea lui a fost sugerată și susținută de Marile Puteri (Marea Britanie, Franța și Rusia). Că primul monarh al noii Grecii, domnia lui de 50 de ani (cea mai lungă din istoria modernă a Greciei) a fost caracterizată de câștiguri teritoriale pentru Grecia în urmă Primului Război Mondial. Cu două săptămâni înainte de aniversarea a 50 de ani de domnie și
George I al Greciei () [Corola-website/Science/315454_a_316783]
-
grecilor" în loc de "rege al Greciei". Atunci când o delegație grecească condusă de prim amiralul și primul ministru Constantin Kanaris a ajuns la Copenhaga pentru a-l însoți pe rege, guvernul britanic a anunțat că cedează Insulele Ionice Greciei în onoarea noului monarh. Noul rege în vârstă de 17 ani a ajuns la Atena la 30 octombrie (stil nou) 1863. N-a repetat greșeală predecesorului său și a invatat repede limba greacă. Noul rege era observat în mod frecvent și în mod informal
George I al Greciei () [Corola-website/Science/315454_a_316783]
-
daneză și Stockholmul a fost atacat de pe mare și de pe uscat. Dame Christina a rezistat încă patru luni, capitulând la 7 septembrie, cu condiția acordării amnistiei. La 1 noiembrie 1, reprezentanții poporului au jurat credință lui Christian, recunoscându-l ca monarh ereditar al Suediei, deși legea pământului era aceea a unei coroane elective. În ziua de 4 noiembrie, Gustavus Trolle l-a uns pe Christian rege al Suediei în Storkyrkan („marea biserică” din Stockholm), iar acesta a depus tradiționalul jurământ de
Masacrul de la Stockholm () [Corola-website/Science/324119_a_325448]
-
azi. În Suedia circulă ideea greșită că regele Christian al II-lea ar fi cunoscut în Danemarca sub numele "Christian den Gode" („cel Bun”), aceasta fiind doar un mit. Christian al II-lea a fost însă pe timpul vieții sale un monarh popular în rândul țărănimii din ambele țări. Conform profesorului și istoricului suedez Gunnar Richardson, acest mit a fost prezentat mai întâi în manualele suedeze și promovat de autori suedezi de genul lui Alf Henrikson. Richardson scrie: „de ce s-a răspândit
Masacrul de la Stockholm () [Corola-website/Science/324119_a_325448]
-
țări și fiecare nou rege ales le oferea noi și noi privilegii. Aceste privilegii au devenit fundamentul pentru Libertatea de Aur. În ciuda faptului că țara era condusă de un rege, Polonia era considerată o republică nobiliară (Rzeczpospolita) datorită faptului că monarhul era ales de toți membrii nobilimii, Polonia fiind considerată ca proprietate a nobililor, nu a regelui sau a unei dinastii conducătoare. Această stare de lucruri a devenit posibilă în parte datorită dispariției liniei masculine a vechilor case domnitoare (la început
Șleahtă () [Corola-website/Science/302169_a_303498]
-
apoi cea a Jagiellonilor), și a alegerii regelui dintre urmașii pe linie maternă a regilor. Regii care s-au succedat pe tronul Respospolitei au oferit diferite privilegii nobilimii, privilegii specificate în așa numita pacta conventa, înțelegere convenită în momentul alegerii monarhului, în alte ocazii fiind privilegii oferite la schimb pentru acordarea permisiunii "ad hoc" de înființare a unei taxe extraordinare sau a unei acțiuni războinice ("pospolite ruszenie"). În acest fel, nobilimea poloneză a acumulat numeroase privilegii și imunități: În acele timpuri
Șleahtă () [Corola-website/Science/302169_a_303498]
-
Domeniului Coroanei. Unul dintre cei mai de seamă membri ai acestei mișcări a fost Jan Zamoyski. După dispariția acestuia în 1605, mișcarea și-a pierdut forța politică. Până la moartea lui Zygmunt al II-lea August, ultimul rege din Dinastia Jagielloniană, monarhii puteau fi aleși numai din rândurile membrilor familiei regale. Începând din 1573, orice șleahtic polonez sau nobil străin cu sânge regal în vine putea fi ales rege al Respospolitei. Toți regii aleși trebuiau să semneze două documente: "Pacta conventa" ("pactele
Șleahtă () [Corola-website/Science/302169_a_303498]
-
post de constituție și conțineau legile de bază ale federației: În 1578, regele Ștefan Bathory a creat Tribunalul Coroanei pentru a reduce uriașele sarcini ale Tribunalului Regal. Prin aceasta, regele a plasat cea mai mare parte a puterilor judiciare ale monarhului în mâinile deputaților aleși ai șleahtei, întărind și mai mult puterea nobililor. În 1581, Tribunalul Coroanei a fost unit cu echivalentul lituanian, Tribunalul Lituaniei. De-a lungul secolelor, membrii puternici și bogați ai șleahtei au căutat să câștige privilegii legale
Șleahtă () [Corola-website/Science/302169_a_303498]
-
țării. Magnații primeau deseori daruri din partea regilor, crescându-și astfel averile. De cele mai multe ori, aceste daruri erau de fapt drepturi de folosință temporară a unor moșii, pe care însă magnații au încercat să nu le mai cedeze proprietarului de drept, monarhul. În secolul al XVI-lea, opoziția anti-magnați printre șleahtici era cunoscută ca "ruch egzekucji praw" - mișcarea pentru executarea legilor - și pretindea ca toate aceste moșii să fie returnate proprietarului de drept, regele. Una dintre cele mai importante victorii ale magnaților
Șleahtă () [Corola-website/Science/302169_a_303498]
-
abolite după al doilea război mondial în timpul regimului comunist din Republica Populară Polonia. Nobilimea poloneză diferea în multe aspecte de nobilimea din alte țări. Cea mai importantă diferență era aceea că, în timp ce în cele mai multe țări europene nobilimea pierduse puterea în favoarea monarhului absolutist, în Polonia a apărut un proces invers: nobilimea a căpătat de fapt mai multă putere în defavoarea monarhului, iar sistemul politic a evoluat către o democrație parțială, și până la urmă, către anarhie. Nobilimea poloneză era de asemenea mult mai numeroasă
Șleahtă () [Corola-website/Science/302169_a_303498]
-
aspecte de nobilimea din alte țări. Cea mai importantă diferență era aceea că, în timp ce în cele mai multe țări europene nobilimea pierduse puterea în favoarea monarhului absolutist, în Polonia a apărut un proces invers: nobilimea a căpătat de fapt mai multă putere în defavoarea monarhului, iar sistemul politic a evoluat către o democrație parțială, și până la urmă, către anarhie. Nobilimea poloneză era de asemenea mult mai numeroasă decât nobilimea din alte țări europene, formând 8 -10% din populație, iar în zonele mai sărace ale țării
Șleahtă () [Corola-website/Science/302169_a_303498]
-
politicieni rivali acestuia, precum Salih Jabr In 1953 când regele Feisal al II-lea a ajuns la majorat, Abd al-Ilah a încetat de a mai fi regent. Totuși el a continuat să fie prinț moștenitor, un consilier apropiat al tânărului monarh și să sprijine o politică externă favorabilă Occidentului. În 1955 Irakul a adoptat Pactul de la Bagdad, cunoscut și ca Organizația Tratatului Central CENTO, alături de Iran,Pakistan, Turcia și Marea Britanie. Sediul CENTO se afla la Bagdad. În mai 1957 regele Feisal
Abd al-Ilah () [Corola-website/Science/330014_a_331343]
-
Al Saud, numele complet Salman Bin Abdulaziz Bin Abdulrahman Bin Faisal Bin Turki Bin Abdullah Bin Mohammed Bin Saud, (în arabă سلمان بن عبد العزيز آل سعود, născut la 31 decembrie 1935 la Nayef) este regele Arabiei Saudite, al șaptelea monarh de la întemeierea acestui regat, prim ministru al regatului și custode al locurilor sfinte ale islamului de la Mecca și Medina. S-a urcat pe tron la 23 ianuarie 2015, în urma decesului fratelui său,în vârstă de 90 ani, regele Abdullah bin
Salman bin Abdulaziz al Saud () [Corola-website/Science/333657_a_334986]
-
Șutam bin Abd al-Aziz a a fost numit guvernator al capitalei. La 18 iunie 2002 Salman a fost numit prinț moștenitor în locul lui Nayef, în paralel fiind numit și viceprim-ministru. Numirea să a fost interpretată că un semn dat de monarhul saudit cu privire la continuarea reformelor prudente. Salman este și proprietarul ziarului "Asharq al-Awsat" (arabă: الشرق الاوسط, Orientul Apropiat‘). Prin intermediul fiului său, Faissal, controlează și „The Saudi Research and Marketing Group” SRMG, cea mai mare firma de media din Orientul Apropiat.
Salman bin Abdulaziz al Saud () [Corola-website/Science/333657_a_334986]
-
Wales și al Alexandrei, Prințesă de Wales. Conform dorinței reginei Victoria, a fost numit Albert Victor după bunicul lui însă în familie i se spunea "Eddy" și mulți biografi se referă la el sub acest nume. Fiind nepot al unui monarh britanic pe linie masculină era numit de la naștere "Alteța Sa Regală" Prințul Albert Victor de Wales. Albert Victor a fost botezat la Palatul Buckingham la 10 martie 1864 de arhiepiscopul de Canterbury, Charles Thomas Longley. Nașii săi au fost regina Victoria
Albert Victor, Duce de Clarence () [Corola-website/Science/315406_a_316735]
-
reformei agricole, Societatea Nordică se limita la dorința de stabilire a unei monarhii constituționale și introducerea limitată a dreptului de vot. Când țarul Alexandru I a murit pe 1 decembrie 1825, soldații gărzii imperiale au jurat credință moștenitorului prezumtiv, fratele monarhului mort, Constantin. Când Constantin a renunțat în mod public la dreptul la succesiune, iar Marele duce Nicolae, fratele său mai mic, și-a asumat titlul de împărat, Societatea Nordică a reacționat. În vreme ce în capitala imperială nu era încă restabilită ordinea
Revolta decembriștilor () [Corola-website/Science/309751_a_311080]
-
la dreptul la succesiune, iar Marele duce Nicolae, fratele său mai mic, și-a asumat titlul de împărat, Societatea Nordică a reacționat. În vreme ce în capitala imperială nu era încă restabilită ordinea și frâiele puterii nu fuseseră preluate ferm de noul monarh, Societatea Nordică, ai cărei membri juraseră credință lui Constantin, a început o activitate febrilă pentru convingerea diferiților comandanți de regimente să refuze depunerea jurământului de credință către Nicolae. Aceste eforturi aveau să culmineze cu evenimentele din 14 decembrie. Liderii societății
Revolta decembriștilor () [Corola-website/Science/309751_a_311080]
-
este o familie care a cuprins mai mulți monarhi germani începând din secolul al XI-lea. Casa de Welf constituie ramura mai veche Casei de Este, o dinastie ai cărei primi membri cunoscuți au trăit în Lombardia secolului al IX-lea. Din acest motiv, familia este numită uneori Welf-Este
Dinastia Welfilor () [Corola-website/Science/325183_a_326512]
-
fost regentă pentru fiul ei în 1752 și a jucat un rol important în lupta pentru tron. Ei au avut zece copii dintre care doar șase au atins vârsta adultă: Prin fiica lor Charlotte, Carl Ludwig Frederick este strămoșul tuturor monarhilor britanici începând cu George al IV-lea, care a urcat pe tronul Marii Britanii în 1820.
Carl I Ludwig Frederick, Duce de Mecklenburg-Strelitz () [Corola-website/Science/334573_a_335902]
-
reformele inițiate de Presedintele Mihail Gorbaciov. În timpul primului război mondial, Rusia țaristă a suferit datorită crizei economice și foametei. Armata țaristă, condusă, echipată și aprovizionată prost și demoralizată a suferit o serie de înfrângeri. Mulți soldați au dezertat. Insatisfacția față de monarh și de politica de continuare a războiului a guvernului său a crescut în continuu. Țarul Nicoleae al II-lea a abdicat în februarie 1917. A fost instalat în fruntea țării un guvern provizoriu condus mai întâi de Prințul Gheorghi Evghenievici
Istoria Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/302281_a_303610]