1,121 matches
-
absolută triumfă după tulburările provocate de Frondă 63. În Anglia, monarhia este zguduită de o revoluție care duce la execuția regelui și instaurarea unei republici efemere. În Provinciile Unite izbucnește un conflict între puternica burghezie din provincia Olandei și pretențiile monarhice ale familiei de Orania. Distruse de înfrîngerea în fața Franței, posesiunile Habsbur-gilor nu prezintă același dinamism. Spania cunoaște începutul unei lungi decadențe, iar succesiunea la tronul Spaniei, a cărei dinastie este amenințată de dispariție, devine o miză pentru Europa. Prinși între
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
țină cont de puternica opoziție față de autoritatea regală. Departe de a fi rezolvată de Restaurația din 1660, criza engleză nu este decît amînată. Provinciile Unite sînt și ele afectate, cu toate că se deosebesc printr-o organizare politică federativă și o instituție monarhică mult mai nouă decît cea din Franța sau din Anglia. Departe de a constitui o națiune, Provinciile Unite din secolul al XVII-lea seamănă mai degrabă cu o comunitate de interese. Războaiele duse împotriva Spaniei au determinat nașterea unui sentiment
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
spre monarhie. O evoluție pe care bogata burghezie din provinciile de pe coasă, mai ales cea din Olanda, nu o doresc cu nici un preț. Temîndu-se pentru averile lor, burghezii, al căror purtător de cuvînt este Marele Pensionar al Olandei, opun tendințelor monarhice și unificatoare ale familiei de Orania voința lor republicană și autonomistă. Conflictul durează tot secolul al XVII-lea: în 1619, un conflict cu implicații politice și religioase complexe permite lui Mauriziu de Nassau să-1 judece și să-1 execute pe Marele
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
Mauriziu de Nassau să-1 judece și să-1 execute pe Marele Pensionar al Olandei, Oldenbarneveldt, un bătrîn de 72 de ani. Dar moartea lui Wilhelm al II-lea (1650), care a încercat să impună Provinciilor Unite o guvernare personală de tip monarhic, dă prilej burgheziei olandeze să desființeze stathouderatul. Provinciile Unite se orientează spre o Republică instaurată în avantajul burgheziei olandeze și al cărei adevărat stăpîn este Marele Pensionar al Olandei, Jan de Witt. Crizele prin care trec cele trei state, cele
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
olandeze și al cărei adevărat stăpîn este Marele Pensionar al Olandei, Jan de Witt. Crizele prin care trec cele trei state, cele mai dinamice ale Europei occidentale din secolul al XVII-lea, au deci drept punct comun contestarea unei instituții monarhice care, din secolul al XVI-lea, servea de antipod statelor naționale. Fiecare din cele trei state reacționează în felul său. Franța, după Frondă, se orientează spre o monarhie absolută și centralizatoare, Provinciile Unite se constituie într-o republică federală dominată
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
ÎMPOTRIVA DOMINAȚIEI LUI LUDOVIC AL XIV-LEA (1660-1715) ■ După tratatele de la Westfalia, în Franța se instalează modelul de monarhie absolută. Fondată în același timp pe ierarhia feudală, pe ideea romană de stat personificată de suveran și pe ungerea divină, puterea monarhică se afirmă datorită existenței unei birocrații recrutate din rîndurile burghezilor magistrați. Absolutismul se manifestă în economie; puterea monarhică controlează producția, favorizează comerțul interior și pe cel de peste mări și creează un imperiu colonial. El este strîns legat de dorința de
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
monarhie absolută. Fondată în același timp pe ierarhia feudală, pe ideea romană de stat personificată de suveran și pe ungerea divină, puterea monarhică se afirmă datorită existenței unei birocrații recrutate din rîndurile burghezilor magistrați. Absolutismul se manifestă în economie; puterea monarhică controlează producția, favorizează comerțul interior și pe cel de peste mări și creează un imperiu colonial. El este strîns legat de dorința de a controla viața religioasă: lupta împotriva practicilor considerate disidente (jansenismul 67 si chietismul 68), încercarea de a extirpa
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
Edictului de la Nantes, dar și intrînd în conflict cu papalitatea pentru afirmarea "libertăților Bisericii galicane". În sfirșit, absolutismul se extinde în domeniul artelor, unde regele susține idealul clasic, Versailles devenind astfel simbolul unei estetici care va servi drept model Europei monarhice. Absolutismul regal este inseparabil de o încercare de supremație în Europa. Ludovic al XlV-lea va fi astfel implicat în mai multe războaie împotriva vecinilor săi. Europenii se coalizează împotriva lui pentru a se opune poftei sale nemăsurate de cuceriri
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
poliție și finanțe îl reprezintă pe rege în provincie: ei îi supraveghează pe funcționari, pe președinții tribunalelor, mențin ordinea, se ocupă de problemele de aprovizionare, de poduri și drumuri sau veghează asupra repartizării și perceperii impozitelor. Principali agenți ai centralizării monarhice, ei reprimă fără milă tendințele de independență ale nobilimii, ale suitelor princiare, ale parlamentelor, ale funcționarilor, ale adunărilor provinciale sau ale orașelor. Modelul monarhiei absolute pe care Ludovic al XIV-lea intenționează să-1 impună are totuși limite. Mai întîi în
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
-și afirma atotputernicia îl face pe Ludovic al XIV-lea să intervină în lomeniul economic și să lupte în dommiul religios. Aceasta l împinge, de asemenea, să favorizeze o estetică care va asigura triumful idealului clasic. Clasicismul, exprese a idealului monarhic al lui Ludovic al XIV-lea În timp ce în statele ciolice din Europa de sud sau de pe dommiile Habsburgilor se dezvoltă barocul, Franța de după 1660vede, dimpotrivă, triunfind clasicismul. Întemeiat în cursul secoiilui al XVI-lea pe imtarea anticilor, moștenitor al artei
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
instaurat în societăți încă narcate de moștenirea medievală, în care particularismele sînt puternice și unde nu există acea burghezie evoluată care serveșe de fundament social tentativei lui Ludovic al XIV-lea. Imitarea aparențelor este mult mai ușoară, începînd cu ceremonialul monarhic pînă la "bunul gust" pe care se sprijină construcția reședințelor regale. Pentru toți suveranii din Europa, Versailles devine un model de imitat, ca și piețele din Paris, aranjate în jurul statuii Regelui-Soare, sau portretele maiestuoase ale lui Hyacinthe Rigad. Încă de la
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
mai importantă, Spiritul legilor (1748) face din el precursorul științelor politice. Autorul studiază în această lucrare diferitele forme de guvernare și principiile pe care acestea se sprijină: guvernarea republicană bazată pe virtute, guvernarea despotică, al cărei resort este frica, guvernarea monarhică reglementată de legi și care se sprijină pe onoare. Montesquieu preferă această ultimă formă de guvernare. Luînd sistemul britanic drept model, el teoretizează funcționarea, scoțînd în evidență faptul că libertatea este asigurată prin separarea puterilor în stat: executivul, legislativul și
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
afirmă Montesquieu. Europa este "... un stat format din mai multe provincii", declara Rousseau, în timp ce Voltaire, insistînd asupra aspectelor de civilizație care pot să pună bazele unității, descrie Europa "ca un fel de Republică imensă, împărțită între mai multe state, unele monarhice, altele mixte, altele aristocratice, altele populare, dar toate în strînsă legătură unele cu altele, toate avînd același fond religios, toate avînd aceleași principii de drept public și politice, necunoscute în alte părți ale lumii". În acest context iau naștere proiectele
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
din secolul al XVIII-lea, nu-și poate rezolva atît de ușor problema socială. Principalul clivaj social al Franței din 1789 și care va dura încă mai mult în restul Europei este cel ce separă aristocrații, beneficiari tradiționali ai statului monarhic, de burghezia formată de noii îmbogățiți care intenționează să ajungă în vîrful piramidei sociale. Această opoziție are caracteristici diferite în funcție de participarea aristocrației la dezvoltarea economică. Într-o țară ca Marea Britanie, nobimilea care participă la îmbogățirea provocată de dezvoltarea comercială, are
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
face din el împăratul ereditar al Republicii Franceze, sub numele de Napoleon I. Revoluția ia sfirșit odată cu abandonarea cuceririi sale esențiale: libertatea politică. În sfirșit, Consulatul reprezintă un început de sinteză între principiile noi, proclamate în 1789, și vechile principii monarhice, bazate pe autoritate și centralizare. Or, Europa va cunoaște, cu ocazia războaielor imperiale, inovațiile Franței revoluționare tocmai sub această formă a sintezei napoleoniene. Napoleon modifică relația dintre Franța și Europa. Nu mai este vorba de înfruntarea dintre două concepții ale
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
imperiale, inovațiile Franței revoluționare tocmai sub această formă a sintezei napoleoniene. Napoleon modifică relația dintre Franța și Europa. Nu mai este vorba de înfruntarea dintre două concepții ale societății europene, ci de un imperialism care se lovește de o Europă monarhică. Armatele imperiale vor constitui totuși mijlocul de modernizare a unei mari părți a continentului. Capitolul 16 EUROPA NAPOLEONIANĂ (1804-1815) ■ Din 1803, Bonaparte reia războiul împotriva Angliei. Avîndu-și originea în dorința de dominație a lui Napoleon, pînă în 1815 războiul nu
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
Piemontul, teritoriul genovez, Toscana și o parte din statele papale, între care și Roma. Chiar în afara teritoriilor franceze, Napoleon domnește asupra regatului Italiei, unde îl reprezintă pe fiul său vitreg, Eugene de Beauharnais, și asupra Provinciilor Illyrice. Împăratul acordă titlurilor monarhice o importanță atît de mare încît nici o hotărîre nu poate fi luată fără girul său. În celelalte state din care suveranii au fost alungați, membrii familiei Bonaparte poartă pe cap coroane, ajutați și supravegheați de înalți funcționari veniți din Franța
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
imperiale se îndepărtează din ce în ce mai mult de aspirația revoluționară. Chiar dacă "Marea națiune" continuă să apară ca pionier al modernității, acest aspect ia mai mult forma despotismului luminat decît aceea a unei țări care, în 1793, declanșa războiul popoarelor împotriva regilor. Tendința monarhică a Imperiului se accentuează începînd din 1807. Din ce în ce mai infatuat și mai sigur pe el, Napoleon nu mai crede decît în forță și în frica pe care o inspiră. Concesiile pe care a trebuit să le facă moștenirii democratice a Revoluției
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
numele de Universitate și care se află sub autoritatea directă a unui mare Maestru depinzînd direct de împărat. Franța imperială este dotată cu un regim despotic care amintește mai mult monarhia absolută decît practica adunărilor revoluționare. Pînă la urmă, cursul monarhic al regimului imperial devine din ce în ce mai evident. După ce și-a repudiat soția, pe Josephine, care nu i-a dăruit un urmaș, împăratul se căsătorește în 1810 cu arhiducesa de Austria, Maria-Luiza. Născut în 1811, fiul lor, regele Romei, pare să asigure
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
modernizarea economică, beneficiază de reformele sociale care stabilesc egalitatea în fața legii și face cariere prestigioase în armată sau în domeniul funcțiilor publice. Cît despre țărănime, aceasta devine proprietara pămînturilor pe care le cultivă și beneficiază de desființarea iobăgiei. În ciuda tendinței monarhice a regimului imperial, Napoleon apare deci în ochii vechii aristocrații europene ca un revoluționar gata să zdruncine din temelii întreg continentul. Moștenitor al spiritului universalist din secolul al XVIII-lea, la început, Napoleon consideră că oamenii sînt asemănători în orice
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
al XVII-lea și în secolul al XVIII-lea și-a găsit naționalismul primii săi susținători reali în rîndurile burgheziei. La începuturile sale, statismul putea fi considerat aproape naționalist, întrucît marginile sentimentului "naționalist" erau adesea mai strîmte decît hotarele statului monarhic; naționalismul prematur riscă să se cristalizeze în jurul unei entități etno-teritoriale prea mici. (Immanuel Wallerstein, Sistemul mondial modern, Ed. Meridiane, București, 1992, Vol. I, pp. 203-229; Fernand Braudel, Timpul lumii, Ed. Meridiane, București, 1989, vol. I, pp. 52-56). 3 Cuvîntul "cultura
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
229 La est: Rusia și Polonia prevestesc noi dezechilibre europene............................................230 Capitolul 11 Europa coalizată împotriva dominației lui Ludovic al XIV-lea (1660-1715)...............................235 Instalarea tipului de monarhie absolută............................236 Absolutismul economic....................................................240 Absolutismul religios........................................................242 Clasicismul, expresie a idealului monarhic al lui Ludovic al XIV-lea.............................................245 Politica europeană a lui Ludovic al XIV-lea și războiul de succesiune..............................................248 Războiul cu Olanda...........................................................250 Ludovic al XIV-lea față în față cu Liga din Augsburg..................................................251 Succesiunea spaniolă........................................................255 Sfîrșitul
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
al Târnovei, menită, atunci când a fost alcătuită, să insufle curaj în circumstanțe dificile, venea să sprijine un efort combatant. Ea va intra în cuprinsul Învățăturilor lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie, căci și voievodul de la Argeș edifica un „model monarhic”, și va reapărea (cu rosturi nu prea greu de deslușit), împreună cu Învățăturile... traduse în românește, în vremea lui Matei Basarab și în ambițioasele decenii brâncovenești. Ar fi greșit să se considere că „mijlocitorii” slavi au monopolizat absolut toate căile de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285753_a_287082]
-
ce corespundea propriilor concepții de guvernare"94. Aș face o simplă adăugire ce ține de nuanță: prin "personală" nu trebuie înțeleasă o motivație măruntă, cât mai ales o opțiune ideologică întemeiată pe o teorie politică ce încerca să legitimeze autoritarismul monarhic. Dar un asemenea punct de vedere nu dezaprobă cele susținute mai sus: Descrierea Moldovei rămâne prima încercare sistematică de definire a unui specific național, politic, cultural din spațiul cultural românesc. Concluzia nu are cum fi alta decât că, deși dă
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
Matei, 24, 28. 7 Vezi pentru un comentariu corect Dragos Cojocaru, capitolul Despre supremația heraldică a acvilei, în vol. Natura în Divina comedie. Studiu istoric și comparativ, Editura Universității "Alexandru Ioan Cuza", Iași, 2005, p. 177: "Mai mult, spre deosebire de simbolul monarhic concurent (leul), acvila dantescă (aquila, ce nu are a se confunda cu vulturul vulturius devorator nu doar, mitologic, de prometeici ficați, ci mai ales, în viața de zi cu zi, de putrefacte hoituri și legat, ca atare, de simbologia morții
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]