549 matches
-
și difuzare În mass media. Prevalența criteriului comercial În arhitectură, intitulată ―marchitecture― de către Davey, este un efect al asimilării non critice a globalizării economice. Sociologul Zygmund Bauman citat de arhitectul Vittorio Gregotti (Gregotti 2006: 54) observă lipsa criticii În abordarea mondializării care este mai degrabă un fenomen care ni se Întâmplă tuturor decât unul controlabil. Același Bauman remarcă lichefierea modernității În postmoderitatea contemporană, În sensul fluidizării constrângerilor spațiale. Scara globală și flexibilitatea extremă a noilor procese economice caracterizează și arhitectura care
Polarităţile arhitecturi by Mărgulescu Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92985]
-
societatea în ansamblu. Una dintre agențiile Națiunilor Unite (Programme des Nations Unies pour les Etablissements Humains United Nation Center for Human Settlements 2) se preocupă de "habitat" și constată că oamenii se stabilesc și trăiesc în orașe afectate acum de: mondializare, multiculturalism și afirmare etnică, de probleme ecologice create de efecte (ne)urmărite, (ne)așteptate ale creșterii economice, de tendințe demografice și migratorii noi, de "înfruntarea sexelor", de "disoluția familiei", de proliferarea unor noi comportamente privind sexualitatea și procrearea, de schimbarea
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
marginalizate, prin parteneriate care să pună accent pe gestionarea participativă și pe implicarea cetățenilor, acordând fonduri și alte mijloace comunităților locale și inițiativelor comunitare, întărind capacitățile locale și naționale de reacție rapidă, de intervenție promptă, promovând dezvoltarea durabilă. Globalizarea economiei, mondializarea, centralizarea excesivă sau descentralizarea de formă, toate acestea transformă orașele. Orașele actuale sunt în concurență pe plan național, european, mondial (cel puțin pentru a atrage investiții și turiști). Ele se pot organiza în rețele de cooperare, sau nu. Ele pot
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
să subliniez o ipoteză și să las cititorului grija de a-i aprecia utilitatea pentru înțelegerea schimbărilor din orașele românești. Orașul a devenit un laborator politic în care se experimentează noi maniere de "a face societate", în condițiile în care mondializarea și noile forme de organizare a muncii mai mult separă decât unesc oamenii. A spune: orașul este un laborator politic înseamnă a formula o propoziție situată istoric. La începutul secolului XX, atunci când orașul simboliza în Occident modernitatea și domnia individualismului
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
divergențele de interese dintre diferiții actori urbani. Astăzi, dezorganizarea ilustrată de incivilitățile și violențele urbane nu mai este etapa ineluctabilă, ci aceea tranzitorie a unui proces de dezorganizare/reorganizare inerent creșterii urbane comandate de industrializare. Ea pare imputabilă și impactului mondializării și preponderenței unui nou mod de dezvoltare, informațional, asupra vechiului mod de dezvoltare, industrial. Recompunerea spațială a activităților economice provoacă o înăsprire a competiției dintre orașe, ce duce la respingerea populațiilor puțin competitive, fără ca acestora să li se acorde nici o
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
abundența și diversitatea serviciilor și a mâinii de lucru pe care o oferă, prin cooperările mai mult sau mai puțin informale pe care le suscită, prin flexibilitatea pe care o îngăduie, orașul s-ar prezenta ca o asigurare împotriva riscurilor mondializării 2. Eliberat de sub tutela statului, orașul nu a fost niciodată atât de responsabil de propriul destin. Această conștientizare este însoțită, însă, de constatarea creșterii și întăririi influenței marilor grupuri ale serviciilor urbane în conducerea orașului. Pare incontestabil acum că un
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
orașe nu-și realizează veniturile din competitivitatea economică sau industrială pe piața mondială, ci din venituri care stimulează cererea și, implicit, crearea de locuri de muncă în sectoarele serviciilor. "Pe de o parte, se dezvoltă teritorii metropolitane "dure" adaptate jocului mondializării, în cadrul cărora succesul este asigurat de dispariția permanentă a locurilor de muncă "inutile" și care generează continuu săraci, [...] și pe de altă parte, teritorii umane, atractive din punct de vedere rezidențial și demografic, care se dezvoltă în mod armonios "în jurul
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
În loc să tranșăm în favoarea unor forme juridice posibile de aglomerație, pare mai urgent să identificăm două mari probleme ale societății cărora trebuie să le răspundem acum când construim puterea aglomerației urbane, acestea justificând o astfel de construcție. Prima ține de impactul mondializării orașelor asupra așteptărilor locuitorilor, mai ales prin dereglarea aspirațiilor pe care aceasta le provoacă. Sau, pentru a ne exprima în termeni durkheimieni, ține de existența unei situații anomice în care indivizii nu mai știu ce e legitim să spere, să
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
interacționeze, ba imaginează tot felul de strategii de a se evita. În ambele cazuri, comportamentul claselor mijlocii apare ca matrice a coeziunii sau disoluției orașului. Problema claselor mijlocii în condițiile guvernării orașului mondializat După Daniel Cohen 513, caracterul dramatic al mondializării nu sancționează presupusa ostilitate a popoarelor după modelul cultural de exprimare și de consum. El rezultă mai curând din frustrările pe care mondializarea le exacerbează în populațiile care se încred în promisiunile ei, atașate unui mod de viață pe care
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
disoluției orașului. Problema claselor mijlocii în condițiile guvernării orașului mondializat După Daniel Cohen 513, caracterul dramatic al mondializării nu sancționează presupusa ostilitate a popoarelor după modelul cultural de exprimare și de consum. El rezultă mai curând din frustrările pe care mondializarea le exacerbează în populațiile care se încred în promisiunile ei, atașate unui mod de viață pe care îl laudă, fascinate de comoditățile tehnologice pe care nu le poate avea. Analogia este frapantă cu analiza propusă de Agnès Villechaise-Dupont514 asupra vieții
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
ca pe acela al claselor înstărite care, de la mijlocul anilor 1990, redescoperă plăcerea de a locui în centrul orașelor. Aceste cartiere istorice dedicate habitatului popular sunt astăzi pe cale de gentrificare 517. "Gentrificații" aparțin claselor mijlocii superioare și elitei branșate la mondializare, care nu-și acceptă situația decât prin referire la cea a omologilor din țările dezvoltate și nu prin comparație cu condițiile de trai ale concetățenilor. Ei se bucură acum de un oraș eliberat progresiv de tradiționala aglomerație (zgomot, mirosuri urâte
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
pot proiecta un viitor decent. Aceste clase mijlocii nu sunt cu adevărat precare, și cu atât mai puțin în situație de excludere, dar vulnerabilitatea le face să creadă că ele suportă esențialul poverii precarității ce afectează societatea. Private de atracțiile mondializării, amenințate cu pierderea statutului lor, în conflict cu gentrificații în privința folosirii orașului fiindcă aceștia vor să interzică circulația mașinilor în cartierele în care stau -, înfuriați pentru că depind de periurban, convinși de faptul că ei contribuie cu cea mai mare parte
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
Île-de-France, în timp ce șomajul este în creștere. Devine din ce în ce mai dificil a prevedea locuri de muncă pentru profesiile intermediare, indispensabile vieții aglomerației (din acest motiv, a trebuit să se facă apel anul acesta la infirmiere spaniole pentru spitalele pariziene!)"536. "Uitate" de mondializare, clasele mijlocii dispun totuși, pentru a se face auzite, de un context în care miza nevralgică este guvernarea orașelor. Dacă locuitorii periferiilor sensibile au putut fi desemnați ca "non-forțe sociale"537, clasele mijlocii par a constitui "o forță politică non-socială
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
cu mai mulți reprezentanți ai tuturor locuitorilor săi, ci și o mai mare transparență a modalităților de guvernare. Asociind temele orașului și ale cetățeniei, numeroase colocvii și-au exprimat încă din anii 1980 neliniștea față de această descompunere a sociabilității urbane. Mondializarea economiei și noile forme de organizare a muncii au destabilizat atât de mult mecanismele de integrare prin salariere, încât nu se mai știe cum să se măsoare funcționalitatea unui oraș. Odinioară, aceasta avea drept finalitate înrolarea populației în eforturile productive
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
formele cele mai inedite, se va dovedi geniul său politic: capacitatea de a pune în scenă conflicte și compromisuri care îi leagă unii de alții pe indivizii care devin cetățeni. Ce învățătură se poate trage din această istorie? La ora mondializării, accederea orașului la statutul de actor colectiv trasează după părerea noastră o cale propice inventării de noi forme de control politic al economiei. Desigur, practica proiectului nu este lipsită de pericole: concurența înverșunată între metropole, acapararea dezvoltării urbane de către marile
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
generalizarea unui mod de consum uniformizat și omogenizat. Patrick Le Galès (Le retour des villes européennes. Sociétés urbaines, mondialisation, gouvernement et gouvernance, Presses de Sciences Po, 2003) face o analiză a ceea ce se întâmplă în orașele europene actuale, supuse presiunilor mondializării. Este deosebit de util volumul La ville durable, du politique au scientifique (INRA, 2005), în care N. Mathieu și Y. Guermond explicitează conceptele de oraș durabil și dezvoltare urbană durabilă. Sunt pline de învățăminte, de asemenea, rapoartele de cercetare pe această
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
riscul unei producții standardizate se întrevede la orizont. Această politică de standardizare a dus deja la folosirea generalizată a mașinii de cules, la utilizarea aproape exclusivă a clonelor vegetale și la răspânirea modei actuale a vinurilor din bucăți de lemn163. Mondializarea producției vinicole este fără îndoială un element de banalizare: "Plictisul se născu într-o zi de uniformizare", vorba poetului 164. Dar trebuie să sperăm că producătorii de vin de pretutindeni vor ști să păstreze originalitatea vinului lor și să o
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
această scriere. Se insistă aici asupra aspectelor creatoare ale medicinei, subliniindu-se semnificația filozofică și metodologică fondatoare a doctrinei hipocratice. Este acordată importanța cuvenită medicinei bizantine, iudaice, arabe, indiene, chineze, japoneze și în mod predilect medicinei europene ca perspectivă de mondializare. De o atenție deosebită beneficiază evoluția de-a lungul secolelor a medicinei românești, cu punerea în lumină a contribuțiilor școlii ieșene, dar nu numai, în cadrul căreia activează autoarea acestui valoros manual. Un merit deosebit al cărții este reproducerea unei abundente
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
neîntreruperea lecturării și reluarea textului la nivelul studiului. Invitați la fascinanta călătorie prin Istoria Medicinei, cartea ne convinge de continuitatea progresivă a cercetărilor medicale, de diversitatea metodologică explorată în epoci, de mobilitatea novatoare a ideilor concretizate în doctrinele medicale până la mondializarea experienței medicale, prin integrarea învățământului medical cu cercetarea și producția de sănătate. Referirile, în final de capitole la medicina poporului român își au rostul lor, autoarea subliniind pertinent capacitatea românilor de a se alinia creator la progresul medicinei în lume
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
greacă, epoca clasică, epoca dramei și epoca contemporană, le corespund patru modele de societate democrația ateniană, monarhia absolută, încă feudală sub multe aspecte, perioada revoluționară 1, apoi perioada modernă care se deschide cu revoluția industrială și care tinde spre o mondializare din ce în ce mai accentuată, ce atinge atât moravurile, cât și artele. Aceste patru perioade se caracterizează prin dramaturgii, dispozitive scenice și raporturi actori/ spectatori specifice. Filosofii, Platon și Aristotel, au vorbit cei dintâi despre teatru. În Antichitate, ei fac referire la toate
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
ceea ce autorii cărții numesc a fi ,,entuziasmul căutărilor identitare". El invadează rapid și chiar spontan lumea, grație Internetului și new media. Mai precis, în condițiile creșterii valului de emigranți (cel puțin în anumite zone ale Occidentului), a globalizării tehnologiei și mondializării stilului de viață occidental, nu mai suntem cei care am fost, dar nici nu avem clare reperele profunde și temeinice ale propriei identități. Viețuim deseori larvar sub semnul destinal al uniformizării și anulării diferențelor. Aproape în orice colț al lumii
[Corola-publishinghouse/Science/84985_a_85770]
-
sau expansiune. Centru-periferie Wallerstein explică dezvoltarea ca proces corelativ al nașterii și expansiunii sistemului mondial modern, astfel încât dezvoltarea și subdezvoltarea par a fi fețele unuia și aceluiași proces: expansiunea sistemului capitalist modern. Acesta se naște și se mondializează, doar că mondializarea sistemului nu înseamnă și mondializarea dezvoltării. Din contră, expansiunea sistemului aduce după sine o stratificare a lumii în centre, semiperiferii și periferii, astfel că același proces care aduce dezvoltarea unora determină subdezvoltarea altora. Teoria a urmat o deplasare a accentului
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
dezvoltarea ca proces corelativ al nașterii și expansiunii sistemului mondial modern, astfel încât dezvoltarea și subdezvoltarea par a fi fețele unuia și aceluiași proces: expansiunea sistemului capitalist modern. Acesta se naște și se mondializează, doar că mondializarea sistemului nu înseamnă și mondializarea dezvoltării. Din contră, expansiunea sistemului aduce după sine o stratificare a lumii în centre, semiperiferii și periferii, astfel că același proces care aduce dezvoltarea unora determină subdezvoltarea altora. Teoria a urmat o deplasare a accentului de pe preocuparea pentru cercetarea nașterii
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
cererea. Expansiunea externă diminuează; și, întrucât sunt importate tot mai puține materii prime, producția în „centru” stagnează. Dinamica de tip marxist predomină acum pe plan intern. (Randall, 1988, p. 96) Întreprinderile mai slabe dau faliment sau sunt preluate de competitori; mondializarea crește și capitalizarea este centralizată, pregătind calea pentru o nouă expansiune. În plus, stagnarea producției în „centru” diminuează condițiile favorabile de care s-au bucurat altădată muncitorii din „metropolă”. Cum șomajul crește și veniturile scad, izbucnește conflictul de clasă. Guvernanții
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]