537 matches
-
protest Împotriva monoteismului”), un protest care Încerca să dea un răspuns satisfăcător problemei răului. Contează mai puțin - bineînțeles, doar din acest punct de vedere - dacă se schimbă complet termenii acestei formulări, interpretând În mod paradoxal ceea ce se definește ipotetic prin „monoteism” gathic ca pe un protest Împotriva dualismului (Kellens 1991a, p. 53): Într-o asemenea răsturnare, chiar și eronată, rămâne valabilă, de fapt, ideea valorii inovatoare a Învățăturii lui Zoroastru. 5. Cele două existențetc "5. Cele două existențe" Una dintre doctrinele
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
materiale. 6. Dualismultc "6. Dualismul" După cum s-a mai spus, trăsătura cea mai caracteristică și originală a gândirii lui Zoroastruxe "Zoroastru" este dualismul - un dualism eminamente etic. Acesta completează, aproape justificând-o În plan logic, viziunea de tendință monoteistă. Un monoteism pur, nedualist, nu ar fi putut da o explicație prezenței răului care afectează În diferite moduri existența. Din acest punct de vedere se explică afirmația lui W.B. Henning, citat mai sus, conform căreia mesajul lui Zoroastru trebuie Înțeles ca
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ar fi putut da o explicație prezenței răului care afectează În diferite moduri existența. Din acest punct de vedere se explică afirmația lui W.B. Henning, citat mai sus, conform căreia mesajul lui Zoroastru trebuie Înțeles ca un protest Împotriva monoteismului. Acesta (1951, p. 49) nu pierde ocazia să explice, Într-o manieră simplă și clară, că Învățătura profetului, prin caracterul ei religios, trebuia să dea credincioșilor siguranța că Binele va triumfa asupra Răului, așa cum, de altfel, se Întâmplă În orice
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Încercat cu fervoare să adune umanitatea În jurul cauzei lor”. Atunci când Învățătura zoroastriană se definește ca monoteistă, trebuie să se țină cont de faptul că astfel se atinge un singur aspect, poate cel mai superficial, fiindcă, dacă este adevărat că, teoretic, monoteismul nu se opune dualismului, ci politeismului (Pettazzoni, 1920, pp. 96, 112, nota 109), atunci este adevărat că nu există simple diteisme. În orice dualism, puterea benefică este doar cea divină: adversarul, ca de altfel și În zoroastrism, este conceput ca
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ca de altfel și În zoroastrism, este conceput ca fiind diabolic, deși este Înzestrat cu o imensă și cumplită putere. În realitate, Învățătura gathică trebuie definită corect ca fiind dualistă În inspirația sa de bază: aceasta se prezintă ca un „monoteism dualist”, În care puterea divină este limitată de prezența Răului pe un plan care Îl precede și transcende pe cel al vieții materiale, la rândul ei puternic și dramatic condiționată. În G³th³, ca de altfel În toată lumea religioasă a Iranului
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
lumea aceasta sau În cealaltă etc., și, mai mult, vorbește Împotriva „zeilor” (da¶va), care sunt, evident, divinități tradiționale, punând o Întrebare retorică: „au fost vreodată zeii, o Stăpâne, protectori buni?” (Yasna 44, 20). Tonul monoteist - un tip aparte de monoteism, despre care s-a vorbit - al acestui text este clar: Domnul Înțelept este creatorul tuturor lucrurilor. Acesta este un concept care revine și În altă parte, În G³th³, ca, de exemplu, În Yasna 45, 4, În care se face aluzie
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
al religiei fondate de Zoroastruxe "Zoroastru". În linii mari, se poate spune că dualismul este mai puternic și mai vital la origini și că acesta tinde apoi să se diminueze, În diverse moduri și sub diferite influențe și condiționări culturale. Monoteismul, evident În G³th³, este o tendință constantă Într-o mare parte a tradiției religioase și a slujit uneori, mai ales În epocile târzii, În urma contactului cu religii ideologic antidualiste, cum ar fi creștinismul și Islamul, la atenuarea forței ideii dualiste
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
mai veche religie fondată și care mai există Încă - reflectă exemplar poziția istorică, dar și geografică, a civilizației iraniene antice Între Orient și Occident: Între politeismul magico-religios ale regiunilor antice indo-ariene și lumea semită din Orientul Apropiat, leagăn al unor monoteisme variate. Această poziție intermediară Între est și vest, tipică pentru Întreaga civilizație iraniană (Bausani, 1971a), se reflectă În „amestecul religios” al zoroastrismului ulterior profetului, În cadrul căruia vechiul politeism de tip indo-iranian reapare sub o Înfățișare nouă Împreună cu ritualismul antic (cultul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
G³th³, el pare a fi și unicul zeu venerat de Darius I și zeul suprem al zoroastrismului În toată istoria sa. Ahura Mazd³xe "Mazda>" este considerat, nu fără motiv, unicul „zeu” adevărat al zoroastrismului (confirmându-i-se În acest fel monoteismul), prin faptul că este și creatorul unor divinități minore, pentru care calificativul divin nu este folosit, În Iranul antic, În sens strict, ci mai degrabă ca baga, „zeu” În Iranul antic (Boyce, 1975a, p. 196). În Avesta târzie, Ahura Mazd³
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
radicali dintre reformiști - precum Dosabhay Framji Karaka, scriitor care a și-a desfășurat activitatea la jumătatea secolului al XIX-lea (Boyce, 1979, pp. 200 sqq., cf. infra) - au ajuns să susțină că zoroastrismul originar, care trebuie recuperat, a fost un monoteism pur de tipul celui imaginat de Th. Hyde la sfârșitul secolului al XVII-lea adică după descoperirea Avestei (Duchesne-Guillemin, 1958, pp. 10 sq.). Acest tip de gândire este În armonie cu motivul recurent al polemicii antidualiste a misionarilor protestanți și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
acuzații de abuzuri capitaliste. Capitaliștilor evrei le păsa numai de bani, fără nici un respect față de frumos. Oferea drept exemplu orașul Iași pentru felul în care populația evreiască modificase caracterul acestuia, și nu în bine! "Evreii erau altfel în țara lor. Monoteismul lor sălbatic, dar nobil, i-au înălțat deasupra celorlalți din jurul lor", încheia Iorga, menționînd Cîntarea cîntărilor a Regelui David. Observa cu tristețe că evreii fuseseră izgoniți de soartă din propria lor țară, două treimi din ei în Europa de răsărit
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
politică, culturală și economică în istoria României", fiind un "pas înainte în desvoltarea societății noastre" (Roller, 1952, p. 60). Creștinismul este creditat cu un rol major în constituirea formațiunilor statale, în maturarea feudalismului și în unirea spirituală a populației (datorită monoteismului) ca preludiu pentru unitatea politică. Biserica și-a continuat misiunea istorică de întărire a statalității românești pe durata întregii orânduiri feudale. În secolul al XIV-lea, spre exemplu, când voievozii români se luptau să consolideze statalitatea, Biserica Ortodoxă a fost
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]