1,744 matches
-
acesta să fi primit o pregătire medicală de specialitate în domeniul bolilor psihice. Această formație îi este absolut indispensabilă, întrucât psihiatria este cea care furnizează psihopatologiei „materialul faptic”. Psihopatologul va fi, în cazul acesta, un teoretician al cunoașterii fenomenului psihic morbid, pe când psihiatrul va fi un practician al diagnosticării și tratării medicale a bolilor psihice. Rezultă de aici că obiectul apropie psihopatologia de psihiatrie, iar cea care le separă este metoda. Este necesar în acest caz să precizăm caracteristicile pentru obiect
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
vieții psihice, în sensul de înțelegere statică sau fenomenologică; b) aspectul longitudinal al vieții psihice, în sensul de înțelegeri genetice sau înțelegere a unei „psihopatologii comprehensive”. Psihopatologia ca domeniu al științelor umane este o „antropologie clinică” ce privește fenomenul psihic morbid. Obiectul ei este ființa umană ca „persoană diferită” în raport cu normalitatea psihică a celorlalte persoane. Nebunia sau starea de alienație mintală este considerată ca un „accident” psihobiologic al persoanei respective, iar din punct de vedere existențial, ca o „posibilitate ontologică”. Din
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
la același obiect reprezentat prin viața psihică a persoanei umane. Acestea sunt următoarele: a) psihiatria reprezentând câmpul medico-biologic, clinico-medical, având în centrul ei bolnavul psihic privit prin intermediul raționamentului diagnostic; b) psihopatologia, reprezentând câmpul antropologic, de înțelegere filozofică a fenomenului psihic morbid, prin intermediul unui act de hermeneutică. Deși distincte între ele, dar legate prin același „obiect” de cunoaștere comun, cele două domenii științifice se diferențiază între ele, în primul rând prin „atitudinea” metodologică față de obiectul cunoașterii, așa cum se vede mai jos: fig
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
între ele, în primul rând prin „atitudinea” metodologică față de obiectul cunoașterii, așa cum se vede mai jos: fig. p. ms. 30 Domeniul psihopatologiei (Științele umane - filozofia) Domeniul psihiatriei (Științele naturii - medicina) Reflecția filozofică Observația clinică PERSOANA UMANĂ Hermeneutica sensului fenomenului psihic morbid Diagnosticul clinic al bolii psihice Delimitarea obiectului în „două părți”, una de competența psihopatologiei, iar cealaltă de competența psihiatriei, este pur metodologică. Linia care „desparte” obiectul delimitează granița dintre cele două atitudini metodologice: atitudinea reflexiv-filozofică specifică psihopatologiei și atitudinea clinico-medicală
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
narativ va fi raportat la un anumit „registru ontologic” al persoanei respective, ceea ce va corespunde, în cazul psihiatriei cu „boala psihică”. Locul diagnosticului din psihiatrie este luat, în cazul psihopatologiei de interpretare hermeneutică a sensului „nebuniei”, respectiv a fenomenului psihic morbid. Prin analiza hermeneutică a contextului narativ al bolnavului se realizează de fapt o descifrare a semnificației alteralității psihice, care este starea de „suferință” de la care s-a plecat inițial. Scopul final este de realizare a unei imagini antropologice a persoanei
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
psihice. În sensul acesta, scopurile urmărite de psihopatologie, după K. Jaspers sunt următoarele: a) analizează viața psihică anormală ca realitate a persoanei; b) reprezintă studiul mijloacelor de expresie ale acesteia; c) urmărește cauzele tulburărilor psihice; d) explică dinamica fenomenului psihic morbid; e) interpretează formele de anomalie psihică. Trebuie însă precizat faptul că în cazul psihopatologiei nu se face o separație între fenomenul psihic morbid și persoana bolnavului psihic. Acestea constituie un ansamblu unic, care, după E. Minkowski, se caracterizează prin următoarele
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
reprezintă studiul mijloacelor de expresie ale acesteia; c) urmărește cauzele tulburărilor psihice; d) explică dinamica fenomenului psihic morbid; e) interpretează formele de anomalie psihică. Trebuie însă precizat faptul că în cazul psihopatologiei nu se face o separație între fenomenul psihic morbid și persoana bolnavului psihic. Acestea constituie un ansamblu unic, care, după E. Minkowski, se caracterizează prin următoarele aspecte: a) ruperea dialogului uman; b) ruperea contactului vital cu realitatea; c) aspectul dramatic al suferinței psihice; d) ruptura existenței cu schimbarea cursului
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
existenței cu schimbarea cursului vieții și a sensului destinului persoanei bolnavului; e) infirmarea caracterului afirmativ al vieții; f) schimbarea naturii umane, în sensul că „a fi bolnav” înseamnă „a fi diferit”; g) modificarea calitativă a personalității prin prezența fenomenelor psihice morbide în componența acesteia. Din cele expuse mai sus se poate vedea că în sfera obiectului psihopatologiei se diferențiază câteva aspecte particulare, diferite de cele ale psihiatriei clinice. Referindu-se la aceste particularități care interesează obiectul psihopatologiei, K. Jaspers a preferat
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
și personalitatea. Ulterior, reluând problema, și sintetizând „temele” de mai sus, K. Jaspers preferă să vorbească în sfera psihopatologiei despre „fenomenele psihice individuale” care concentrează „tematica obiectului psihopatologiei”. Acestea sunt următoarele: 1) Experiențele vieții trăite. Fenomenele subiective ale vieții psihice morbide, reprezentând „psihopatologia fenomenologică” (tulburări de conștiință, halucinații, afecte, tulburări de gândire). 2) Performanțele psihice ca performanțe obiective ale vieții psihice (apercepția, memoria, activitatea, inteligența). Acestea sunt în raport cu „psihologia formei” (Gestaltpsychologie). 3) Componenta somatică a evenimentelor psihice, în care sunt incluse
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
rând experiențele umane, fie că este vorba de „experiențele vieții trăite”, ca manifestări exterioare, fie că este vorba de „experiențele sufletești”, ca manifestări interioare. În sensul acesta, psihopatologia este chemată să explice și înțeleagă aceste experiențe umane, în raport cu fenomenele psihice morbide. E. Minkowski afirmă că scopul psihopatologiei este de a înțelege diversele modalități de „a-fi-altfel” ale persoanei umane. Din acest motiv pentru E. Minkowski, o importanță deosebită o au nu „temele” ci „mecanismele” care stau la baza fenomenului psihic morbid și
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
psihice morbide. E. Minkowski afirmă că scopul psihopatologiei este de a înțelege diversele modalități de „a-fi-altfel” ale persoanei umane. Din acest motiv pentru E. Minkowski, o importanță deosebită o au nu „temele” ci „mecanismele” care stau la baza fenomenului psihic morbid și care sunt reprezentate prin următoarele: a) legătura și disjuncția; b) fuziunea și denudarea; c) vagul și confuzul (ordinea, precizia, vidul, unitatea); d) reificarea și pierderea contactului vital cu realitatea (integrare, adaptare, dezadaptare, alienare). O precizare interesantă este făcută de
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
nu este un corp străin, ci ea depinde de organizarea ființei vii, apărând esențialmente ca un efect al dezorganizării sale”. Toate aspectele prezentate mai sus demonstrează că psihopatologia se constituie ca disciplină bine conturată, având ca obiect studiul „fenomenului psihic morbid” din perspectiva științelor umane, realizând prin aceasta conexiunea, atât de necesară între psihiatria clinică și psihologia generală. 3. Antropologia medico-psihologică Aspectele antropologice ale psihologiei și psihopatologiei Medicina este știința cauzelor, consecințelor și terapiei bolilor. Din acest motiv, domeniul antropologiei medicale
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
ca obiect de studiu transformările survenite în existența bolnavului. De aici rezultă faptul că, dincolo de aspectele sale pur și exclusiv pragmatice, medicina oferă perspectiva unui model de înțelegere a omului bolnav, considerat ca „ființă umană în suferință”, precum și a „fenomenului morbid”. Această cunoaștere se obiectivează prin următoarele: a) cunoașterea discursivă și cea intuitivă a stării de boală prin obiectivare, explicare și experiment, în spiritul științelor naturii; b) înțelegerea existenței sufletești anormale sau patologice și a contextelor relațiilor și corelațiilor sufletești rezultate
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
vom centra observația numai asupra învelișului exterior, aparent obiectiv, al ființei umane. Pe aceste considerente se poate conchide că orice contact psihiatric cu omul poate fi posibil numai ca o „înțelegere” însoțită de impresia pe care o avem asupra fenomenelor morbide, atât ca înțelegere directă, cât și ca atitudine reflexivă asupra actelor sufletești ale bolnavului. Dar prin aceasta ieșim din aria psihiatriei clinice și intrăm în sfera psihopatologiei. Răspunsul la aceste dezbateri privind OMUL, considerat ca „ființă-în-sine” dar și ca „temă
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Jaspers reprezintă un prețios reper atât pentru psihologie cât și pentru psihopatologie în înțelegerea dinamicii proceselor psihice normale cât și a modificărilor psihologice, anormale, ale acestora. Dimensiunile ontologice ale umanului Antropologia psihiatrică se referă la aspectele descriptive ale fenomenelor psihice morbide având un caracter constatativ de natură analist-fenomenologică. Analiza existențială (Daseinsanalyse) face o prezentare dinamică a ființei umane bolnavă psihic, în perspectiva dinamicii generale a vieții psihice. În primul caz este vorba de o analiză fenomenologică de tip „transversal”, pe când în
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
pe baza celor de mai sus prezentate, să schițăm cadrul unei antropologii psihopatologice. Dacă psihiatria clinică este structurată, ca specialitate medicală, după modelul științelor biologice, psihopatologia este structurată după modelul științelor umane, înfățișându-se ca o „antropologie a fenomenului psihic morbid”. Elementul la care face cel mai mult referință psihopatologia antropologică este „timpul trăit” de persoana umană, asupra căreia a insistat în mod deosebit E. Minkowski, preluând teze din filozofia duratei a lui H. Bergson. Psihiatria clinică se interesează de cauzele
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
antropologică este „timpul trăit” de persoana umană, asupra căreia a insistat în mod deosebit E. Minkowski, preluând teze din filozofia duratei a lui H. Bergson. Psihiatria clinică se interesează de cauzele bolii, pe când psihopatologia caută să descifreze semnificația fenomenului clinic morbid (V.E. von Gebsattel, J. de Ajuriaguerra, A. Weitzsäcker). Răspunsul la întrebările pe care le pune psihopatologia în legătură cu semnificația bolii psihice este dată de metoda fenomenologică (Ed. Husserl) și de analiza existențială (L. Binswanger). Acestea nu urmăresc descrierea tablourilor clinice ale
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
nefiind „obiectivabilă”, se supune unei analize comprehensive de tip fenomenologic. În felul acesta „cunoașterea în psihopatologie” se va realiza în cadrul „contactului”, al comunicării cu bolnavul, în cursul căreia, înțelegerea acestuia decurge din impresia pe care o produce prezența „fenomenului psihic morbid” și rezultatul reflectării acestuia asupra fennomenelor sufletești ale bolnavului. Din această perspectivă „nevroza” încetează de a mai fi o simplă și exclusivă boală psihică. Ea capătă semnificația ontologică a unei „crize existențiale” sau, așa cum o numește V.E. Gebsattel, o „nevroză
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
umane a bolnavului psihic, ele constituind „motivele” și „mobilurile” care o proiectează către forme de manifestare dintre cele mai variate: toxicomanie, perversiuni sexuale, crize anxioase, stări obsesive, fobii, impulsiuni suicidare, cleptomanie, mitomanie, depresii, sentimente de culpabilitate etc. În spatele acestor „manifestări morbide” trebuie să descifrăm, să recunoaștem „criza existențială” a individului respectiv, veritabil „impas nevrotic” al persoanei bolnave. Dincolo de aspectele pur medicale, clinico-psihiatrice, ne aflăm în fața unei dezvoltări eșuate de factură patologică, a unei personalități care transformă ceea ce îi este personal și
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
locul de referință al Eului în raporturile acestuia cu lumea. Eul se afirmă prin trup, dar tot prin trup, Eul „intră” și „există” în lume ca prezență activă. În cazul bolilor psihice, Eul își resimte și raportează propriile sale „schimbări” morbide „în” și „prin” trup. Sentimentul subiectiv al schimbărilor care este interpretat ca „venind din exterior” sau ca „venind din interior” are tot o adresă sau determinare corporală ca spațialitate a persoanei. Suferința psihică este interioară, prin urmare raportată proiectiv la
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
sau ca „venind din interior” are tot o adresă sau determinare corporală ca spațialitate a persoanei. Suferința psihică este interioară, prin urmare raportată proiectiv la „corpul intern” așa cum apare el în sfera conștiinței de sine a propriului Eu. Fenomenele psihice morbide, deși sunt tulburări psihice, sunt „trăite” prin intermediul trupului, iar suferința și drama acestuia sunt cantonate în sfera corporalității bolnavului. Chiar și în cazul derealizării sau al influențelor xenopatice, a stărilor delirant-halucinatorii, deși acestea au, aparent, o „origine exterioară” ele sunt
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
pusă în discuție numai în condiții psihopatologice, atunci când se produce „clivajul trup/suflet”, fapt care ne permite să tragem concluzia că starea de normalitate reprezintă un echilibru de complementaritate reciprocă între trup și suflet, pe când în cazul psihopatologiei, fenomenul psihic morbid operează o separare a acestei conexiuni, care poate merge până la situația dramatică a unui conflict între trupul și sufletul bolnavului. 4. Sănătatea, suferința, boala Aspectele antropo-culturale ale sănătății și bolii Sănătatea și boala au un caracter mult mai larg decât
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
rezultatul unui proces de disoluție funcțională trebuie privită sub două aspecte diferite: a) aspectul negativ reprezentat de nivelul de atingere al sistemului personalității; b) aspectul pozitiv sau cel al simptomelor, reprezentat de nivelul de eliberare al inhibiției pe care procesul morbid îl exercită asupra stării de normalitate funcțională sau de integritate anatomo-fiziologică al sistemului personalității umane. J. de Ajuriaguerra stabilește existențe a trei grupe principale de dezorganizări psihopatologice ale sistemului personalității: lezionale, de imaturitate și funcționale. Să le analizăm în continuare
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
medicale. În felul acesta clinica medicală se constituie ca o știință bazată pe analiza câmpului perceptiv (spațiul corporal al bolnavului) și pe acțiunea practică exercitată asupra acestuia (tratamentul medical). Corpul bolnavului este acel spațiu vizibil în care sunt situate fenomenele morbide, pe care clinica le aduce la suprafață, în exterior, „vizualizându-le” (observația medicală) și „verbalizându-le” (denumindu-le) ca „specii morbide”, adevărate „coduri medicale” reprezentate prin simptomele bolii. Simptomul este forma sub care se prezintă boala; elementul esențial al „vizibilului
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
pe acțiunea practică exercitată asupra acestuia (tratamentul medical). Corpul bolnavului este acel spațiu vizibil în care sunt situate fenomenele morbide, pe care clinica le aduce la suprafață, în exterior, „vizualizându-le” (observația medicală) și „verbalizându-le” (denumindu-le) ca „specii morbide”, adevărate „coduri medicale” reprezentate prin simptomele bolii. Simptomul este forma sub care se prezintă boala; elementul esențial al „vizibilului” suferinței. El desemnează o stare modificată a persoanei bolnavului în raport cu starea normală. În raport cu simptomele clinice vor fi stabilite următoarele elemente din
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]