663 matches
-
prea târziu. Am dormit groaznic. Un somn chinuit și superficial. Iar când m-am trezit, la șase și jumătate, sentimentul de eșec complet era așa de acut încât am simțit că nu mai pot să rămân acolo nici măcar o secundă. Morocănoasă, am început să mă îmbrac, mi-am luat geanta și m-am îndreptat către ușă. Apoi am avut un moment de ezitare. Mi-am dat seama că nu aveam nimic altceva în viața mea care să îmbrace aspecte pozitive. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
altfel decât cu viteză și viraje luate pe două roți. Acum că văzurăm că mașina nu avu nici o defecțiune la motor, suntem în mare încurcătură. Ce părere aveți, domnule inspector? Și cam ce părere ai vrea tu să am? mormăi morocănos Cristian. N-am nici cea mai vagă idee deocamdată. Suntem în plină anchetă. Până ce nu terminăm investigația nu pot și nici nu vreau să mă pronunț. Am înțeles, dar o ipoteză tot trebuie să avem. Nu-i așa? Și, avem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mai glumesc și eu. Nici nu știi ce tare mă bucur că am reușit să ne întoar cem nevătămați amândoi. Moșul se cam pilise și își dăduse drumul la vorbă. Cristian nu-l văzuse niciodată atât de vesel. Îl știa morocănos și taciturn. În noaptea aceea descoperise un cu totul alt om, glumeț și plin de umor. Nu-i ieșea din cap cum îl păcălise acolo în pădure, când crezuse că-l va pierde pe moșneag. Ia, mai încetează cu glumele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
alătură Mihai a lui Ghiță Toader, cel mai mare fecior al pădurarului, care, bucuros nevoie mare, se aburcă în car, ținându-se mândru de draghină. Bună vreme, bade Vasile, dădu cuviincios binețe fiul pădurarului. Apăi, bună-i pentru alții, răspunse morocănos Vasile. Încalte-ai petrecut aseară, bade! Câte căni ai închinat? Dumnezeu le mai știe, băiete și baba mea, care mă judecă! răspunse bătrânul, îndemnându-și boii. Dar, unde te-a trimis tat-tu? Dar, ce mă mai socoți un băitan
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
dacă-ți mai aduci aminte de mine. - Cred că da... - Suzana sunt. (Suzana, pe caloriferul din sufragerie, vizibilă prin ușile cu geam, se spală prin părțile intime.) Vroiam să văd cum îți este... - S-ar putea și mai bine. - Da’ morocănos ești, parcă te-am sculat din somn... Aseară nu te mai puteam opri să-mi povestești despre nevastă-ta... Ia zi, chiar ți-aduci aminte de mine? - Spune-mi numai atâta, doamnă! M-am angajat cu ceva față de dumneata? - Bănuiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
la baie. La bloc, apa caldă venea rar, caloriferele se încălzeau în același ritm, curentul electric se lua adesea (pe lângă faptul că era raționalizat, încât folosirea unui radiator era improbabilă. Mama procurase o pânză de finet (moale, e adevărat, însă morocănoasă, lipsită de culorile pe care le-am fi vrut) și făcuse, la o prietenă de-a ei, croitoreasă, câteva zeci de scutece. De altfel, majoritatea lucrurilor pentru mica făptură fuseseră nu cumpărată, ci - prin rețele complexe - procurate, cineva aflat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
care ar fi putut ispiti pofta capricioasă de mâncare a lui Strickland. N-am să uit niciodată răbdarea plină de tact cu care îl convingea pe Strickland să-și primească hrana. Nu-l irita niciodată mitocănia acestuia. Dacă era doar morocănoasă, Stroeve părea că nici n-o bagă în seamă, dacă era agresivă, nu făcea decât să râdă. Când Strickland, revenindu-și în oarecare măsură, fu mai bine dispus și începu să se amuze râzând de Stroeve, acesta începu să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
spintecă de sus până jos. Va să zică se mutase Mihaela? Unde s-o fi mutat, cerule? Și mai cu seamă pentru care pricină? Am bătut pe la ușile colegilor. Nu răspundea nici unul. Numai Charlot era acasă, dormea încă la vremea prânzului. Cam morocănos că-i tulburasem bunătate de somn, dădu drumul glasului: ― Mansardiștii noștri sânt plecați toți în păr. Numai eu am rămas să mă prăjesc aici toată vara. ― Dar, încolo, ce noutăți? Am văzut că aveți un chiriaș nou, l-am întrebat
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
care duhoarea de hoit se răspândește prin apăsarea unui buton. Iar când își termină treaba în jurul gospodăriei, toți țăranii din sat lucrează numai pentru el. Familiile instruite se așezau și, la lumina lunii, modelau din lut o mulțime de urși morocănoși ocrotindu-și puii. Aveau cu toții numai de câștigat: țăranii se distrau, partenerul meu a început să aibă tot mai mulți bani, iar turiștii se consolau într-o oarecare măsură pentru tot ceea ce pierduseră din cauza atelierului fotografic închis. De obicei, cumpărau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
era o femeie aparent banală, o femeie pe cât de nebăgată de seamă, pe atât, totuși, de interesantă! La o primă vedere, aceasta părea a fi de o vârstă nedefinită, înaltă și uscățivă, aproape costelivă, cu o înfățișare întrucâtva aspră și morocănoasă chiar, din care se putea lesne intui o tristețe dură, dar ascunsă. Nu era nici prea frumoasă, nici prea urâtă; n avea nicio trăsătură, care s-o scoată în evidență, nici în rău și nici în bine. Avea ochii negri
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
desfășurarea propriilor planuri. Se întoarse pe jumătate pentru a sta cu fața la femeie printre barele care-i separau - atât cât poate sta cu fața ceva care nu are față. Întrebă: - S-a întâmplat la momentul prezis? Femeia ridică din umeri, și, morocănoasă, aprobă. - De atunci este în starea asta? Glasul sonor era acum insistent. De această dată, femeia nu răspunse direct. - Așadar, marele Discipol s-a lovit de cineva care nu este maleabil? zise ea. Substanța din umbră tremură, ca pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
ochi. Gosseyn înghețase. Dar făcuse tot ca să se protejeze, așa că nu-i rămânea decât să se străduie să obțină toate amănuntele. Spuse tăios: - Ai face bine să răspunzi cât mai iute și sincer. Dumneata l-ai contactat pe Discipol? Yanar, morocănos, dădu din umeri și urmă încă o frână. - Evident, zise. - Vrei să spui că aștepta un apel? Gosseyn voia să pună lucrurile la punct. - Ești agentul lui? Omul clătină din cap. - Eu sunt un Prezicător, zise. Era orgoliu în glasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
cu pizza și burgeri, al lui Doner Den și Furter Hut, este echivalentul unei porții de orez nedecorticat și un pahar de vitamina C efervescentă. (Există prin preajmă localuri cu un meniu sănătos, conduse de hippies bătrâni sau de danezi morocănoși. Dar nu vreau să mănânc căcatul ăla. Nu vreau să-l mănânc.) Tocmai așteptam să-mi vină potolul când, prin ușa deschisă, își făcu apariția Martin Amis - știi tu, scriitorul cu care începusem să pălăvrăgesc mai deunăzi. Localul era plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
mai mult de șaisprezece ani, în fusta ei scurtă și roz, și boleroul din material de blugi. Capete de curiști s-au întors curioase. S-a cocoțat pe scaun și a pus pe masă sucul de portocale dat de barmanul morocănos. Mi-am dat seama curând ce trebuie să fac. Sigur, acum totul îmi era clar. O duceam înapoi la casa ei cu fațadă din cărămidă aparentă, aveam o discuție explicativă cu mama ei, primeam o strângere de mână plină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
erau libere. Marie arboră cel mai frumos zîmbet de care era În stare. - Dar, din afecțiune pentru mine, fratele meu Îți va găsi cu siguranță o cameră... Loïc aruncă o privire surprinsă În direcția soră-sii, apoi, cu un aer morocănos, Îi Întinse o cheie polițistului. Fără să mai aștepte vreun răspuns, Fersen se Îndreptă spre lift, lăsînd În urma lui, ca un melc, o dîră umedă și noroioasă. CÎnd ușile cabinei se Închiseră, Marie se aplecă spre Loïc. - Prefer să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Cum altfel Își poate petrece timpul un universitar, fie el asistent doar, adică grad mic, decât citind? Citind Întruna și visând la ziua când, ajuns odată profesor plin, nu va mai citi deloc, mulțumindu-se doar să fie citat. Răspunse morocănos celor trei bătăi În ușă. Crezuse că persoana În cauză se răzgândise și făcuse cale Întoarsă. Apoi Își zise că Întârzierea putea fi pusă pe seama tablourilor și, nu În ultimul rând, a timidității adolescenței. O timiditate pe cale de dispariție totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
des În pumni, apăru Cuceu, agent fiscal. Impresionase pe toată lumea prin hotărârea cu care respinsese băutura. Când ai asemenea funcție și răspundere, nu-ți poți permite, observă un cetățean copleșit de tăria de caracter a lui Cuceu. Și normal, aprobă morocănos un altul. Fiind foarte Înalt, Cuceu ținea hârtia sub becul din fața ușilor batante. Să nu se aprindă, domnu' Cuceu, că rămânem fără Îmbunătățiri. Lumea izbucni În râs. Râdea și Brândușă. Sesizat imediat, amănuntul provocă un ropot de aplauze. Popularitatea sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
să facă zgomot, dar nu reuși. Nu doar pentru că scaunul scârțâia oricum, ci și pentru că, distrat cum era, se așezase pe pisică. Mieunatul prelung și dureros al Linei Îl trezi pe Coriolan, care deschise mai Întâi un ochi nedumerit și morocănos, apoi Încă un ochi, ultimul de altfel, vigilent, războinic, amenințător. Cu acest ochi Își privea fiul În timp ce celălalt ochi, ghidat de un CAF emoțional, alerga sub pleoapa coborâtă din nou, după expresia dominatoare a ochiului vigilent, războinic și amenințător. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
am întâlnit-o pe Madeleine Sprague Kay i-a strigat lui Lee: „După toate câte s-ar mai putea întâmpla!“ - o replică rău prevestitoare. Probabil presimțise că dezastrul cu Bobby De Witt. În timpul investigațiilor la cazul Dalia ea fusese nervoasă, morocănoasă, preocupată de sănătatea lui Lee - și totuși, în chip cu totul bizar, acceptase purtarea lui nebunească. Eu credeam că o necăjea obsesia lui Lee legată de uciderea lui Betty Short. În realitate ea fugea spre și de finalul poveștii cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
misiuni de durată: tranzistoare, circuite integrate, diode, șuruburi, stabilizatoare, blugi pentru schimb, capacimetre, „Dero”, transcevere, „Boicil” pentru saturnieni, uleiuri, uniforme, Istoria religiilor, mixere, salam mineral de Sirius, vederi, bujii, table, bobine, kitsch-uri pentru marțieni, „Gerovital”, șlapi etc. — Salut, răspunse morocănos nea Gică. Nea Gică era un robot uriaș, bătrân, poreclit „Dulapul”, deoarece proiectanții uitaseră să-l prevadă cu picioare și din pricina asta nu se putea mișca singur, ci numai cu ajutorul unor macarale-gigant. Pe vremuri, nea Gică îndeplinise funcții de mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
se trezește. Într-adevăr, după 4-5 secunde, Felix S 23 deschise ochii, duse o mână la spate, scoase de acolo o sticluță concavă pe care scria „Shell”, trase o dușcă bună și-și aprinse luminile de poziție. — Bună dimineața, spuse morocănos Felix S 23. — Da’ văd că vă respectați de cum se crapă de ziuă, zise roboata uitându-se cu înțeles la sticluță. — Sufăr cu bujiile, mormăi Felix S 23. Eu am fost construit inițial pe bază mecanică și, ulterior, când am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
jupiterienilor, sornak-ul, patru cotețe cu iepuri de câmp pentru pasiunea nr. 1 a marțienilor, lepurul, un fel de oină fără minge, cu iepuri, plus alte câteva spații marcate mai ciudat, probabil pentru întrecerile neptunienilor, saturnienilor și chiar ale celor doi morocănoși elevi plutonieni, singurii pe care - după cum le spusese pedagogul - îi posedă școala. În mijlocul curții stătea înfipt un catarg în jurul căruia erau strânși vreo treizeci de elevi uitându-se în sus. Priviră și roboții tereștri într-acolo și văzură trei indivizi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
nu sunt din partea locului. În special femeile și fetele mediocre îi urmăreau cu coada ochiului și șușoteau între ele, ba chiar una mai îndrăzneață, pistruiată, strigă în urma lor „Găliganii!”, atrăgându-și însă o palmă zdravănă după ceafă din partea unui mediocru morocănos, îndesat, probabil soțul sau vreun responsabil. În hangarul uriaș, comandantul Aciobăniței văzu în treacăt numeroase mese și lavițe din scânduri acoperite cu hârtie albă, curată, farfurii și tacâmuri de aluminiu și gândul îi fugi înduioșat spre nunta lui întâmplată cu-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
spre uriașul hangar unde așteptau, frumos așezate la mese și jucându-se nerăbdător cu lingurile de aluminiu, ființe mediocre. La apariția lui, clinchetul vesel încetă și se așternu o respectuoasă liniște. — Aveți aici doi extramediocri - spuse cu același glas jos, morocănos, responsabilul. Până se va vedea ce e cu ei, vă rog să-i primiți în colectiv, să-i ajutați să se integreze rapid modului nostru de viață, să-și depășească tracul inerent ajungerii pe o planetă și așa mai departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
în zvonul care făcuse cătunul să fiarbă. A rămas doar vechea și inexplicabila (Marta nu și-o lămurea nici ea) dușmănie tăcută împotriva celor care veneau de la azil. Dușmănie de care mă loveam și eu. Cum mă zăreau, pescarii deveneau morocănoși, ostili și își coborau privirile în fundul ceștilor de cafea. Nu știau nimic despre mine, dar era de ajuns că veneam de dincolo de baltă ca să-și arate fără ocolișuri neplăcerea de a mă vedea. Mă simțeam printre ei însemnat, ca Marta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]