2,389 matches
-
Înconjurat de o patrulă de ieniceri, dar reușise să-i convingă că nu era decât un pictor genovez care voia să facă cunoscute În Europa minunile de arhitectură ale Istanbulului. Și, Într-adevăr, desenele de pe șevalet erau doar peisaje ale moscheilor, palatelor și superbelor grădini de pe malul Mării Marmara. Unul din membrii patrulei, ce părea cel mai respectat, studiase cu atenție desenele, bănuind că pictorul e doar un impostor. Dar lucrările erau mult prea bine realizate. Tânărul genovez fusese lăsat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
mergem. 27 decembrie 1475, ora 11.00, Istanbul. Catedrala Aya Sofia se vedea prin ceață doar ca o nălucire a iernii. Din locul În care se afla Alexandru, nu se distingeau decât fragmente de clădiri și umbrele oamenilor, grăbind spre moschei sau spre bazar. Se obișnuise să se trezească odată cu prima cântare a muezinului și să iasă pe străzile pestrițe ale capitalei. Nu se Îndepărta niciodată de traseul stabilit de Gabriel, dar găsea mereu câte un colț pe care nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
așa-zise cruciade musulmane. Numai că nu era vorba de o luptă pentru Coran, ci de o invazie a Europei menită să reducă Întreaga civilizație la praful de dinainte de Gingis han. Era, În aceeași măsură, o năruire a civilizației islamice. Moscheile și palatele construite de tine și de strămoșii tăi aveau să fie demolate În cursul primăverii. Turcii trebuiau să redevină ceea ce fuseseră cu secole În urmă, anume un popor nomad. Cuceritorii nu au fost decât o structură teroristă, bine antrenată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
și o voi face eu Însumi. Cere-mi orice. Ștefănel se plimbă prin vasta sală de consiliu a palatului. Afară se zărea golful Cornul de Aur, cu zecile lui de corăbii ancorate. Era o zi senină de iarnă, iar minaretele moscheilor străluceau În soare. Brusc se opri și Întrebă: - S-au Întors toate patrulele? - Toate, În afară de una. Cea trimisă În Balcani după Ali beg. - Cât putea dura drumul, În condiții de iarnă? - Oricât ar fi trebuit să dureze, dacă erau În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
nori. Imamii fuseseră rupți de pământ, ca și cum ar fi fost rupți de prezent. Dispăruseră, Învăluiți de aripa cenușie, aproape neagră, a norilor. Odată cu ei, dispăruseră liniile verticale. Nici o clădire nu se Înălța la mai mult de un stat de om. Moscheile Își pierduseră cupolele poleite. Corăbiile din larg Își pierduseră catargele. Paznicii care străjuiau intrările În palatul sultanului Mahomed Își pierduseră vârfurile halebardelor. Totul rămânea neterminat, aplatizat, redus la o viermuială joasă și nedeslușită. Marele Maestru al Ordinului Cuceritorilor coborî fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
abia Începând să Înțeleagă ce se Întâmplase. Iar ceea ce se Întâmplase nu putea fi adevărat. Moldova nu mai exista. Exista un nou teritoriu al Imperiului Otoman. Un pașalâc, unde sultanul avea să numeasă un guvernator, inginerii arabi aveau să construiască moschei, iar muezinii aveau să cânte la fiecare răsărit și la fiecare apus al soarelui. Europa Începea abia la vest de munții Carpați. La est, Începea infernul. 27 iulie 1476, ora 17.00, munții Dornei, Valea Bistriței Aurii - Nu se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
timpul, pe măsură ce rânduielile mai vechi se ofileau discret sub căldura soarelui indian. În centrul orașului este Fortul, un circuit lung de o milă, cu pereții din pietriș de un roșu brutal, împrejmuind cu zidurile sale un amestec confuz de palate, moschei, rezervoare de apă și săli de întâlnire. Un pod de cale ferată trece pe lângă oraș aducând aici pasagerii din toate părțile Indiei. Mulțimea zgomotoasă din gara Fortului nu se rărește niciodată, nici măcar la primele ore ale dimineții. Mulțimea, face parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
mare parte din vina Mugalilor, care, spre deosebire de conducătorii cu minți atât de tehnice, s-au gândit mai mult la viața de apoi și la lucrurile pe care le-au pierdut în drum spre ea. Au lăsat peste tot în urma lor moschei cavernoase, monumente reci, acum dovezi insensibile ale trecerii lor. După curba pe care o face râul în dreptul Fortului, se află Taj Mahal. Cu toată frumusețea masivă a marmorei, cu toată răcoarea pe care o oferă interioarele întunecate într-o zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
este acum făcut fărâme, strivit de viață. Un morman de Pran sub formă de moloz, așteaptă ocazia să se reinventeze, într-o ordine nouă. Se aude zgomotul făcut de zăvorul tras; îi este la fel de familiar ca și chemarea muezinului de la moscheea învecinată, la fel de familiar ca și crăpătura din zid, ca oala de noapte sau ca șirul de furnici care de așa mult timp folosește peretele stâng al încăperii sale ca pasaj între o metropolă de furnici și alta. Nu mai ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
soldați posaci, îmbrăcați în uniforme kaki. Opresc la pontoanele unde se face comerț cu băștinașii, unde ciorchini de colibe s-a ridicat în jurul depozitelor și magazinelor companiei, cândva un oraș, unde străzile înguste, cu case, s-au răsucit în jurul unei moschei din cărămizi de noroi. Treptat, traficul de pe râu se diminuează și călătoria devine monotonă, o cotitură a râului semănând prea mult cu următoarea, copacii verzi dezvoltându-se constant pe fiecare mal. Buruienile încurcă elicea vasului. Nelly se împotmolește într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
cealaltă, era suportabilă până la un punct, iar uneori, în amurgurile când soarele părea că se oprește să se odihnească puțin în așternutul de coroane ale palmierilor ce alcătuiau unicul orizont în El-Akab, înainte de a se ascunde de tot în spatele minaretului moscheii, putea fi considerată un adevărat paradis. Jos, sub balcoane, în singuratica grădină care, după cum spuneau legendele, fusese proiectată chiar de colonelul Duperay când ordonase să se construiască palatul, straturile de trandafiri și garoafe își disputau solul cu meri și lămâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
grădină, în straturile de flori. Unul dintre funcționari trecu în tăcere prin spatele lui, bătu de trei ori în ușa biroului și intră, închizând-o în urma lui. Guvernatorul, care nu se mai prefăcea că studiază raportul și acum contempla minaretul moscheii prin fereastră, fără să se miște din fotoliu, înclină ușor capul spre noul-sosit, ce se oprise respectuos la marginea covorului, și-l întrebă: — Care-i situația, Anuhar? Nici o veste despre targuí, Excelență. A dispărut. — Nu mă mir, zise. Un „Fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
și sunt convins că, chiar dacă unii dintre ei o vor face, cei mai mulți vor continua să se cramponeze de nisipurile și obiceiurile lor - arătă spre exterior, spre îndepărtatul turn de unde un muezin chema la rugăciune... E ora de rugăciune... Veniți la moschee? Guvernatorul încuviință în tăcere, se apropie de masă, stinse havana într-o scrumieră masivă de cristal și răsfoi hârtiile pe care le studiase: — Pe urmă ne întoarcem, spuse. Să rămână o secretară; astea trebuie să plece mâine. — O să vă duceți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
se izbise cu nasul de ușa masivă. Cu o barbă de zece zile, murdar, slăbit și încercănat, guvernatorul Hassan-ben-Koufra era o umbră a bărbatului orgolios, semeț și sigur pe el ce părăsise într-o seară același birou, îndreptându-se spre moschee. Prăvălit într-unul din fotoliile greoaie, privea fără să vadă pădurea de palmieri prin perdelele groase și s-ar fi zis că mintea lui era foarte departe, probabil în peștera unde suferise cea mai traumatizantă experiență din viața sa. Nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Bineînțeles, recunoscu Ali Madani fără să se scandalizeze. Dar în momentul de față tu ești cel pus sub semnul îndoielii, nu eu... Se îndreptă spre fereastră să se uite la muezinul care-i chema la rugăciune pe credincioși din minaretul moscheei și comentă, fără să se întoarcă să-l privească: — Roagă-te să pot repara ce-ai stricat, sau o să pierzi ceva mai mult decât slujba de guvernator. — Vrei să spui că m-ai destituit? — Firește! răspunse. Și-ți garantez că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Niciodată, Dumnezeu mi-e martor. Pentru mine, e de-ajuns. Și pentru Creator, cred. Dar nu pentru mulțime. Îți sunt pândite cuvintele, gesturile mărunte, ale mele de asemenea, ca acelea ale principilor. Ai fost auzit rostind: „Mă duc câteodată prin moschei, unde umbra e prielnică somnului“. — Doar un om aflat În armonie cu Creatorul său ar putea să-și afle somnul Într-un loc de Închunăciune. În ciuda figurii exprimând Îndoiala a lui Abu Taher, Omar se Înflăcărează și adaugă: — Nu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Pe drum, Abu Taher Își făcuse o datorie din a-l lămuri pe Khayyam În legătură cu ceea ce tocmai se Întâmplase: oficialitățile religioase ale orașului hotărâseră să un participe la ceremonia de primire, reproșându-i hanului că a incendiat până În temelii Marea Moschee din Buhara, unde se retrăseseră adversarii săi Înarmați. — Între suveran și oamenii Bisericii, rostește cadiul, războiul este neîntrerupt, uneori pe față, sângeros, dar cel mai adesea surd și perfid. Se zvonea chiar că ulema ar fi Înnodat contacte cu numeroși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
se gândi să taie beregata unui miel, Întreaga cetate părea să fie un miel gigantic, Îngrășat pentru jertfă. Noaptea care precede sărbătoarea, acea noapte a Hotărârii În care este Împlinită fiecare făgăduială, mii de familii și-au petrecut-o În moschei, În mausoleele sfinților - adăposturi precare, noapte de agonie, de lacrimi și de rugăciuni. În fortăreață, În acest timp, se stârnise o discuție furtunoasă Între frații selgiucizi. Ceagrî striga că oamenii săi nu fuseseră plătiți de luni de zile, că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
bărbatul de stat cel mai iscusit al timpului său, Nizam al-Mulk. Mai cu seamă, Alp Arslan tocmai obținuse, În sătucul Malazgirt, din Anatolia, o răsunătoare victorie asupra Imperiului Bizantin, a cărui armată a fost decimată, iar Împăratul, capturat. În toate moscheile, predicatorii Îi laudă faptele de vitejie, istorisesc cum, la ceasul bătăliei, el s-a schimbat Într-un lințoliu alb și s-a parfumat cu aromele Îmbălsămătorilor, cum a Înnodat cu propria-i mână coada calului, cum a reușit să surprindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
se Înalță focuri de lemne. Suntem În decembrie. Nopțile sunt deja aspre. La palat, ulcioarele cu vin se golesc, se sparg, hanul este stăpânit de o beție jovială, zgomotoasă și cuceritoare. În ziua următoare, pune să se rostească, În marea moschee, rugăciunea pentru răposați, apoi primește condoleanțe pentru moartea socrului său. Chiar cei care veniseră În goana mare, În ajun, ca să-l felicite pentru victorie au revenit, cu fața Îndoliată, ca să-și arate durerea. Cadiul, care a recitat câteva versete de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
tâlharilor care pradă Împrejurimile Isfahanului. Kashan, construit din argilă și noroi. Vizitatorul caută În zadar un zid sărbătoresc, o fațadă Împodobită. Și totuși, acolo se fac cele mai vestite cărămizi smălțuite, care vor Înfrumuseța cu verde și auriu miile de moschei, de palate sau de Înalte școli musulmane, de la Samarkand la Bagdad. În Întregul Orient islamic, faianța se numește pur și simplu kashi sau kashani, oarecum la fel cum porțelanul poartă, În persană, ca și În engleză, numele de „chinezesc”. În afara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
festivități, dar, Începând din adolescență, le-am privit cu alți ochi, am Înțeles că asemenea excese nu sunt demne de un om de știință. Nici conforme Învățăturii Profetului. Acestea fiind zise, când te minunezi, la Samarkand sau altundeva, În fața unei moschei admirabil Înveșmântate În cărămizi smălțuite de meșterii șiiți din Kashan, și când propovăduitorul aceleiași moschei aruncă, de la Înălțimea amvonului său, invective și imprecații Împotriva „blestemaților de eretici din secta lui Ali”, faptul nu e deloc mai potrivit Învățăturii Profetului. Omar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
excese nu sunt demne de un om de știință. Nici conforme Învățăturii Profetului. Acestea fiind zise, când te minunezi, la Samarkand sau altundeva, În fața unei moschei admirabil Înveșmântate În cărămizi smălțuite de meșterii șiiți din Kashan, și când propovăduitorul aceleiași moschei aruncă, de la Înălțimea amvonului său, invective și imprecații Împotriva „blestemaților de eretici din secta lui Ali”, faptul nu e deloc mai potrivit Învățăturii Profetului. Omar Își revine ușor: — Iată vorbele unui om cu judecată. — Știu să fiu cu judecată, așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
mielul să bea laolaltă, În toată liniștea, apa aceluiași pârâu. Dar nu mă mulțumesc să visez, eu construiesc. Plimbă-te mâine prin cartierele din Isfahan, vei vedea cohorte de lucrători care sapă și clădesc, meșteri care forfotesc. Pretutindeni răsar aziluri, moschei, caravanseraiuri, fortărețe, palate ale stăpânirii. În curând, fiecare oraș important Își va avea marea sa școală, ea Îmi va purta numele, „medersa Nizamiya”. Cea din Bagdad funcționează deja, am desenat cu mâna mea planul locurilor, i-am stabilit programul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
de populat, oricât de bogat ar fi, există Întotdeauna o lipsă de oameni. În aparență, câte creaturi, câte piețe viermuind de lume, câte mulțimi! Și, cu toate acestea, mi se Întâmplă să-mi privesc armata desfășurată În linie bătaie, o moschee la ceasul rugăciunii, un bazar sau chiar divanul meu, și să mă Întreb: dacă le-aș cere acestor oameni Înțelepciune, cunoștințe, credință, cinste, nu aș vedea, la fiecare Însușire pe care o enumăr, gloata Înseninându-se, apoi scufundându-se și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]