694 matches
-
pădurea din apropiere. După toamna umedă și posomorâtă, acum pădurea este luminoasă și împodobită. Poienele pădurii s-au acoperit cu o mantie groasă de zăpadă albă și pufoasă. Într-un stejar am văzut un stol de pițigoi gălăgioși. Ei ciuguleau mugurii mici. Gândacii stăteau ascunși sub coaja arborilor bătrâni și găunoși. O ghionoaie cenușie ciocănea în coaja unui fag cu ciocul ei lung și puternic. Plopul mlădios își tremura frunzele foșnitoare. Stejarul vânjos își întinse ramurile groase împodobite cu nea imaculată
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
de atunci în care începea să curgă seva bărbăției care îl înfiora și îl neliniștea când simțea urma degetelor tale, așa cum mă înfioară și mă neliniștește și acum. Vreau să îmi dăruiești urma acestor degete pe obraji, pe buze, pe mugurele încă pur al copilului de atunci. Care copii ? Nu uita că anii noștri adunați depășesc vârsta unui secol. Iartă-mă, dar este stupid ce spui. Care ani ? Care vârstă ? Lasă-te în voia începutului... Sentimentul meu nu are vârstă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
încărcată de senzualitate, oprindu-se un lung răstimp pe conturul buzelor care le absorb și sug cu sațietate. Le eliberează cu greu din gura prea flămândă pentru a-și continua cu și mai multă febrilitate drumul spre locul tainic al mugurelui tinereții, înainte ca acesta să se piardă cu voluptoasă delicatețe în intimitatea începutului începuturilor. Se pierd amândoi în umbra protectoare a învelișului cald care îi adăpostește ca pe doi copii care s-au înfruptat pentru prima dată din fructul oprit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
nu salută cu mâna din impracticabilul balcon, nimeni nu flutură batista, nimeni nu se defenestrează. Là tout n’est qu’ordre et beauté. P.S. O dată corectate șpalturile panoramei anterioare, o depeșă telegrafică ne informează că tocmai În Tasmania există un mugure nou. Hotchkis de Estephano, care se menținuse până acum În cadrul curentelor celor mai ortodoxe ale arhitecturii nelocuibile, a lansat un Eu acuz, care nu șovăie să clatine podeaua sub picioarele cândva veneratului Verdussen. El argumentează că, oricât de impracticabili ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
de brazi și în aburul cel dintăi al zorilor. Îndată după dragostele cucoșilor, în luna lui mai, s-au eliberat de zăpezi adâncurile pădurii și au început să se arare, în luminișuri însorite, dedițe și brândușe. Seva a pornit, spărgând mugurii, în pârău au săgetat păstrăvii după cele dintăi gâze. Atunci a venit domnul Ieronim Dragu de la Sibiu, ca să-l caute pe doctorul Aurel Micu și a poftit pe Ursake Nicula să-l ducă în plantații, la țapi roșii. Deși lupii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
nu puteau să tenteze pe nimeni. Fiecare are propria sa singurătate, nu e nevoie s-o ia de la altul. 7 Faptul că era o zi frumoasă, de început de primăvară, mi se părea de bun augur. Lângă baltă am văzut mugurii plesnind pe crengile sălciilor. În jur, iarba se deștepta la viață. Eu însumi aveam sentimentul că reînviam. Mă trezeam dintr-un somn urât, ieșeam la soare dintr-o pivniță umedă, plină de șobolani, purificîndu-mă în lumina dulce a primăverii. Când
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
buze a lui Reiko o prăvălea necruțător în neant, ea devenind, spre deliciul ochilor mei înfometați, tot mai transparentă și mai umilă cu fiecare nouă înfrângere. Și, atunci, se întâmplase. Greșise numărătoarea banilor, poate că la socoteala ei înfrigurată, pierdută, mugurii de pini încremeniți în tăcerea zahărului coagulat se strecuraseră de mai multe ori între albele rotocoale de zăpadă, cu trupul proaspăt strivit al unei căpșuni uriașe în interior, sau poate că biscuiții de orez pufos și pudră de ceai verde
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
a revizuit și completat, astfel că va trebui reașezat pe format, dându-mi peste cap și imaginile aferente. Nu mai vorbesc de corectură, la o primă privire găsind deja destule greșeli de culegere. Azi am dat la tipar antologia Cenaclului „Mugurii“ și volumul Ioanei Cristiana Cernea, propuse de poetul Leonid Iacob, atât Lumea cuvintelor (58 pagini), cât și Tortul copilăriei (56 pagini) trebuind citite cap-coadă, pentru că erau culese cu sute de omisiuni la diacritice și nu numai, iar În cazul celei
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
din Comănești, unde am avut scurte discuții cu profesorii Eugenia Boteanu și Leonid Iacob, plasticiana oferindu-mi lucrarea pentru revista Plumb și dezvăluindu-mi stadiul În care se află cu scrierea romanului, iar poetul m-a prezentat membrilor Cenaclului Literar „Mugurii“ și m-a asigurat că până la sfârșitul lunii Îmi va trimite noul volum de versuri. Cum le voi publica, rămâne de văzut... La Primăria Moinești, poetul Florin Costea m-a ajutat să lămurim enigma nevirării sumei, explicându-mi că adresa
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
două dintre cele mai frumoase, pe Mihai Horodnic și Ion Roșca, le-a chemat pământul nesățios. Ceilalți: Iulian Vesper, Ghedeon Coca, Em. Giurgiuca, Arcadie Cerneanu, Aurel Prelipceanu, Const. Rotariu și Victor Neculce continuă în altă parte ceea ce au început la Mugurii școlari. Iar noi? Muguri noi! Pornim pe urma celor vechi în crepusculul unei primăveri. Ne mână dragostea după frumos și adevăr. Cântecul nostru e slab și n-are glas, dar îl vom potrivi după cavalul doinei și-l vom hrăni
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Vasile I. Schipor () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93275]
-
George Putneanu, Victor Neculce, Ștefan Cuciureanu, Dragoș Vicol ș.a. Literatura acestei reviste „exprimă dragostea curată pentru folclor și tradiții, pentru istoria glorioasă a Moldovei, pentru frumusețea peisajului din valea Sucevei, din pădurile bucovinene... Ea a constituit și seva vitalității revistei... „Mugurii” au însemnat o tribună de afirmare a tinerelor talente, o școală a exprimării românești limpezi și muzicale, o emblemă de mândrie și demnitate în modestul Rădăuți” (I. Negură, în Tudor Opriș, op. cit.). Revista „Muguri” publică versuri și proză, traduceri din
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Vasile I. Schipor () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93275]
-
II, 10, 1937, p. 4 și Elemente gotice în cultura Bucovinei, ibidem, 11, 1937, p. 3). Despre munca de redacție și semnificația tipăriturii, Dragoș Vicol unul dintre adolescenții ademeniți acum de „muntele vrăjit” al Poeziei va nota peste mulți ani: „Mugurii” au fost poate cea mai mare bucurie a noastră, a fost puntea pe care o întindeam spre poezie, spre un destin anume, cu toată exuberanța vârstei noastre de liceeni. „Mugurii” au însemnat atât de mult în viața mea, încât mi-
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Vasile I. Schipor () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93275]
-
de „muntele vrăjit” al Poeziei va nota peste mulți ani: „Mugurii” au fost poate cea mai mare bucurie a noastră, a fost puntea pe care o întindeam spre poezie, spre un destin anume, cu toată exuberanța vârstei noastre de liceeni. „Mugurii” au însemnat atât de mult în viața mea, încât mi-am intitulat prima mea plachetă de versuri, apărută la Rădăuți în anul 1940, tot... Muguri. Au trecut aproape 30 de ani de atunci, de când într-o cameră modestă se desfășura
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Vasile I. Schipor () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93275]
-
în istoria culturală a Bucovinei, „avântul de tinerețe, de sacrificiu și de poezie” al acesteia, care nu a putut fi niciodată ucis, ci doar zăgăzuit o vreme. Din acest an, revista este imprimată la Întreprinderea Poligrafică / Tipografia Suceava. În 1980, „Mugurii” apar sub îndrumarea profesoarelor Petruța Bejan și Elisaveta Teleagă. În colectivul de redacție al acestei serii postbelice se află elevii Ioan Cerneschi, Viorel Dârja, Brândușa Dârja, Alina Buculei, Camelia Drăgușanu, Carmen Nicoleta Holubaș, Luminița Vizitiu. În pofida tributului plătit ideologiei timpului
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Vasile I. Schipor () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93275]
-
și proză. În peisajul provincial din perioada 1992-2002, revista școlară „Muguri” rămâne, din păcate, o tipăritură insolită, circulând, prin tirajul său mic (300 de exemplare), într-un cerc restrâns. În mediile elevate din Suceava, Iași, București, München, Augsburg și Tübingen, „Mugurii” rădăuțeni se bucură, însă, cu fiecare număr, de o primire elogioasă, situându-se într-o tradiție de prestigiu a presei școlare din România. Articolele Epilog, din anul V, nr. 5, 1998, p. 5456 și De ce mai există „Muguri”, din anul
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Vasile I. Schipor () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93275]
-
meniuri atât de complicate, că erau gătite uneori și cu o sută de ingrediente, precar echilibrate cu un amestec complicat și delicat de mirodenii - triumfuri minunate ale artei celei complexe și delicate a asezonării. O singură grăunță din ceva, un mugure de altceva, un vârf umed de deget muiat ușor într-un flacon și apoi în ceaunul bolborosind, un degetar ras, o cutie de chibrituri rasă, o coajă de nucă de cocos plină, colorată în roșu închis și violet intens, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
îi străluceau pe chip bucuria, sentimentul de plin. Își aminti, privind resturile colecției sale, cum petrecuse ore întregi înșirând coliere de păstăi în jurul său. Cum își pusese flori în spatele urechilor, cum le sorbise nectarul. Desfăcuse păstăile cu dinții și deschisese mugurii ca să le descopere umbreluțele roz. Cu cât petrecuse mai mult timp cu astfel de activități, cu atât fusese mai absorbit. Își gâdilase călcâiele cu marginea tăioasă ca o lamă a ierburilor sălbatice, își frecase picioarele de o bucată de scoarță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
unei asemenea frumuseți. La picioarele lui se Întâmplase În dimineața asta o minune: un migdal nonconformist, nerăbdător, hotărâse brusc să Înflorească, de parcă Încurcase anotimpurile. Se acoperise În Întregime cu licurici minusculi, care uitaseră să se stingă la ivirea zorilor. Pe mugurii roz sclipea mulțimea stropilor de ploaie. Migdalul strălucitor Îi amintea lui Fima de o femeie fină și frumoasă, care plânsese toată noaptea și nu-și ștersese lacrimile. Imaginea asta Îi trezi o bucurie copilărească, dragoste și un dor Înăbușit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
pare opera lui Vasile Alecsandri: „Colo-n zare / Pe cărare, / Raiul munților răsare, / Bat vânturile grele / Frumoasă toamnă unde te duci?“; „Spre zori / O căprioară rătăcită / Culege-un fir de iarbă / Din marile zăpezi, // Un stol de păsărele ciripesc / Spre mugurii noi“ etc. Din când în când se face auzit și sunetul poeziei lui Eminescu: „ți-am șoptit / Codrule ție, / Lasă zorile-n pustie / Dorul nostru / Cine-l știe. // Plânge-mă codru cu dor, / Doina frunzelor în zbor / Răsăritul munților / Curgerea
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
atunci se întâmplă altceva dezagreabil și anume devine vizibilă educația lui estetică precară. Imagistica la care recurge aparține poeziei minore de acum un secol: „Sunetul vocii tale / A fisurat / Marea de licurici a nopții.“ „Umbrele și penumbrele / ochilor tăi - / Fiorul mugurelui de magnolie în martie“ etc. Poate să se supere spiritul lui Bodhidharma, dar trebuie spus că adeptul lui din România nu are talent. Banal itat ´ i A trecut vremea când un autor se simțea dator să transmită cititorilor ceva nemaiauzit
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
fotografii, acte cu literele dezlânate, gata să dau tiparului această Carte a părinților. Tata vorbește în Cer cu fratele, Constantin sin Constantin, și trec săptămânile și nu știu ce să așez pe copertă. Poate coroana de spini a lui Cristos, cu un mugure de speranță și o lacrimă de roșu... Vocea mamei mereu singură în crisalida casei pe care nu vrea s-o părăsească, poate și din teama unui alt fel de nou refugiu parcă mă imploră să redau obiectele dragi sub lumina
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
par noi. Deodată i se pare că descoperă copacii. Rămâne cu ochii ațintiți spre ei. Frunze, frunze verzi, muguri plesnind. Are douăzeci de ani, a crescut la țară, sub ochii ei se năștea și murea natura, și doar acum descoperă mugurii plesnind în frunze. Mișcare, taină, viața năvălind nestăvilită. Se oprește fascinată și se uită la tulpinile teilor, la coroanele umbrind amurgul. Mângâie copacii cu senzația că sevele curg prin mâinile ei. Ochii i se dilată în lumini verzi întunecate, nările
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
șarpele prin măduvă precum trenul slobod de pe șine peste stepele caucaziene; urca șarpele în tâmpla stângă, în tâmpla dreaptă munții îl gâdilau pe Dumnezeu la tălpi; cobora șarpele la rădăcina fântânii, secau izvoarele, se stafideau norii. Adormea șarpele într-un mugure de floare, mormânt în tulpina mușcatelor. Este Dragoste! Șarpele încălzit la piept, perpetuu destin biblic. Lași o fereastră deschisă și Adam se va întoarce în propria coastă; bați în cuie fereastra, Adam va putrezi în intenții; însemnat cu pecetea mușcăturii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
fiecare nepot câte o trecere. ,,Eu când o să mor să nu bateți drumul până la cimitir, puneți sub cireș o lumânare aprinsă și mămuța o să vă vadă din cer. Pentru fiecare lumină aprinsă o să-l rog pe Dumnezeu să desfacă un mugure. Dragii mămuței, numai voi o să aveți un copac plin cu flori în grădină." ,,Lențucă, ce dar să-ți fac de Sfinții Împărați? Mâine este 21 aprilie?" ,,Iacove, mai fă o fereastră la odaie, spre drum, să văd primăvara cum urcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
se exfoliază lumina cu tot cu felinar. Copoul, râul pe care pluteau ca niște naufragii tramvaiele: Să fii plantă și să fii om nu-i tot una. Se îngroapă frunza cu tot cu vânt și crește cu tot cu vânt prin tulpinile pomului. Coboară omul, coboară mugure de cruce. Doamne, în cine te-ai înălțat, să te cred? Nu i-a spus niciodată cât îi este de dragă, că o iubește, că ține la ea... că visul său este un fir luuuung, ce se deșiră tocmai din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]