634 matches
-
bolnavi sunt în realitate, sindroamele individuale reprezintă o clasificare nu de indivizi ci de categorii, grupe sau specii clinico-terapeutice. În realitate deci, nu există un singur individ, care să corespundă sindromului Nux vomica sau Chamomilla sau Sulfur etc., ci o multiplicitate de asemenea indivizi, foarte apropiați între ei deși nu identici. Fiecare tip sau sindrom homeopatic nu este deci expresia unui singur individ bolnav, ci a unei multiplicități de indivizi cu sindroame individuale atât de asemănătoare între ele, încât pot fi
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
care să corespundă sindromului Nux vomica sau Chamomilla sau Sulfur etc., ci o multiplicitate de asemenea indivizi, foarte apropiați între ei deși nu identici. Fiecare tip sau sindrom homeopatic nu este deci expresia unui singur individ bolnav, ci a unei multiplicități de indivizi cu sindroame individuale atât de asemănătoare între ele, încât pot fi toți înglobați într-o aceeași categorie tipologică, purtând numele simili - remediului respectiv. CHIRURGIA MODERNĂ A SINDROAMELOR POSTTUBERCULOASE Însăși constatarea acestui fapt înseamnă încă o demonstarție foarte concludentă
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
unic". Epitetul "unic" nu este înțeles într-o măsură suficient de mare, dacă nu vedem în el decît un mijloc destinat exprimării opoziției față de divinitățile multiple. Sintagma "unic" are două semnificații. Una dintre ele este "Unul", din care derivă orice multiplicitate aparentă, iar cealaltă " Unul", care depășește orice comparație reală cu apariția și multiplicitatea sa: Incomparabilul, Cel Fără Nume, Cel care nu poate fi Definit, despre care nu se poate vorbi decît prin intermediul comparației simbolice. Înțeles astfel, "unic" este o expresie
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
nu vedem în el decît un mijloc destinat exprimării opoziției față de divinitățile multiple. Sintagma "unic" are două semnificații. Una dintre ele este "Unul", din care derivă orice multiplicitate aparentă, iar cealaltă " Unul", care depășește orice comparație reală cu apariția și multiplicitatea sa: Incomparabilul, Cel Fără Nume, Cel care nu poate fi Definit, despre care nu se poate vorbi decît prin intermediul comparației simbolice. Înțeles astfel, "unic" este o expresie simbolică care ne permite să vorbim despre esența misterioasă, despre misterul vieții. Totuși
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
inutile și iraționale care au dus la speculații metafizice. Nu se poate explica și există totuși dorința de înțelegere a modului în care acest "Unul" nelimitat și indistinct poate include multiplicilatea distinctă reprezentată de apariție și a modului în care multiplicitatea aceasta a putut ieși, deriva din acest "Unul" etc. Misterul își pierde evidența clară și devine obiect de discuții pseudoprofunde, semn al declinului credinței vii. Greșit înțeleasă în acest mod, imaginea "Dumnezeului unic" nu mai constituie o concepție mitică și
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
Dat fiind acest fapt, esențialul este restabilirea în viața temporală a uniunii dintre cele doua apariții complmentare. Unirea sub formă temporală este armonia. Cerința de armonizare se referă la multiformitatea modalităților existente și a modificărilor lor, armonia fiind unitate în multiplicitate. Dar multi-formitatea fenomenelor aparente inlusiv a fenomenelor psihice este originar fondată pe o dualitate inițială: spirit-materie, dualitate care devine la nivelul vieții intenție-extensie, psihic-lume. Sensul imanent vieții este transformarea evolutivă a dezacordului inițial (spirit-materie) în acord armonios. Legătura dintre psihic
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
între ele în circuite nesfârșite: mașinile dezirante sunt mașinile conectate corpului fără organe. Prin urmare, corpul fără organe înseamnă o procesualitate cu un potențial infinit de actualizare: un corp dezorganizat de fluxul perpetuu al dorinței, o stare de trecere, o multiplicitate latentă ca și intensitățile unui ou traversat de fluxurile devenirii (Deleuze și Guattari, 1972, p. 26Ă. Corpul fără organe este caracterizat printr-o intensitate de gradul zero a fluxului: fluxul nu se manifestă până la apariția unei mașini dezirante care să
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
divine, sensul tehnologic al avatarului, configurat cu precădere în spațiul virtual al Internetului, comportă o răsturnare a valorilor și a semnificațiilor. Astfel, avatarul numeric este lipsit de o substanțialitate „absolută” și se ipostaziază, cu fiecare încarnare, în lumea profană a multiplicității și a absenței predeterminării. Chiar dacă entitatea sau imaginea avatarică online cunoaște unele aspecte ale spiritualității (unele avataruri aspiră la condiția ominscienței și a omnipotenței, a nemuririiă, secularizarea avatarului în domeniul iconicității este marca creativității onomastice și identitare. Un avatar poate
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
teoretice sistematice asupra identității online. Aceste studii au devenit repere întemeietoare al disciplinei și au demarat o orientare a cyberculturii sub egida teoriilor postmoderne. Identitatea umană formată la interfața computerului este discutată de către teoreticiană în termeni postmoderni: descentrare, invizibilitate, fragmentare, multiplicitate, joc de roluri, devenind astfel un subiect predilect al studiilor culturale care reunesc trăsăturile postmodernismului și ale culturii virtuale sub aceeași umbrelă. În acest context, spațiul virtual devine un mediu și un prilej pentru construirea și reconstruirea identității umane: utilizatorul
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
noastră înșine, după risipa umană și pierderea Erei Rațiunii, erei certitudinii, determinismului și valorilor absolute” (Ascott, 1995, p. 39Ă. În ultimă instanță, britanicul neglijează să se refere la aspectul ontologic al corpului, făcând speculații doar asupra epistemologiei acestuia, precum percepția multiplicității punctelor de vedere, relativitatea cunoașterii și impermanența percepției. Previzionând arhitectura secolului XXI, Ascott (2000Ă o etichetează drept o arhitectură a minții, desprinsă de arhitectura (anterioară aă corpului: o arhitectură utopică a unei conștiințe conectate, a unei minți distribuite și a
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
imaterialitatea, ci intensitatea și variabilitatea fluxurilor identitare și dinamica contingentă a forțelor și a vibrațiilor corporale care compun ființa umană. În contextul avataric online, rețeaua de conexiuni și de metisaje a identităților umane este o dovadă a devenirii și a multiplicității, o tulburare a unității sau a dualității ființei, o ipostază a transpoziționării și a reinițializării subiectului. Corpurile tehnobiologice, cybersociale sau digital-politice sunt hibridate și interfațate până la contagiune și procreare, astfel încât afirmarea eului cu prețul sacrificării celuilalt nu mai este posibilă
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
informațiile cyberspațiului și intersectează fluxurile digital-corporale în dubla mișcare a unui teritoriu subiectiv: deteritorializare și reteritorializare a identității. Intensificarea proceselor de conectare, de întrerupere și de reconectare este marca identității poziționate permanent la o interfață sau într-o rețea, ca multiplicitate a întretăierilor nomade, hibride și diferențiale. Suportând intruziuni protezice, interfațări ale alterității, incursiuni ale biogeneticii, postumanul, intermediar și evolutiv, amalgamează interiorul și exteriorul, subiectivul și obiectivul, artificialul și naturalul, ficționalul și contingentul. Deopotrivă identitate și dezidentificare, identitatea postumană este o
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
iar Jimroglou (2001Ă scoate la iveală caracterul cyborgic subversiv al subiectivității feminine în cadrul reprezentărilor vizual-digitale de tip webcam. Astfel, o parte a cyberfeminismului se întâlnește cu viziunea postmodernistă care contestă metanarațiunile feminității date și universale și propune în schimb imaginea multiplicității experiențelor femeii. În această direcție, teoria constructivismului social este utilizată pentru a critica discursul științific și filosofic al capitalismului patriarhal, militar și global. Cyberfeminismul se identifică, pe de o parte, cu analiza practicilor (existențiale și culturaleă tehnologice în care sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
evoluției tehnoculturale (amintim că termenul web din limbajul Internetului - world wide web - provine din cobweb care, în engleză, înseamnă „pânză de păianjen”Ă. După cum am observat deja, cyberfeminismul continuă și aprofundează teorii postmoderniste sau poststructuraliste și unele teorii ciberculturale precum multiplicitatea identităților virtuale, subiectivitățile alternative la practica puterii, parodia și ironia subversivă sau trecerea de la umanism la postumanism. Astfel, direcțiile ciberfeministe se înscriu în direcția demontării distincției minte-corp și proliferează discursuri despre trup și încorporare în conformitate cu paradoxul hipervizibilității corporale. În ciuda reprezentării
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
virtual, una care recunoaște interrelaționarea dintre retorica tehnologismului și acțiunea socială, inclusiv politic-democratică, comercială și culturală. Fie că urmărește celebrarea activității subversive a femeilor online, fie că se angajează să conteste practicile de excludere, violență și hărțuire, cyberfeminismul este o multiplicitate de voci, care se întind de la utopism la distopism. Dacă perspectivele cyberfeministe optimiste descoperă noi posibilități pentru conexiune rizomatică și pentru democrație și noi spații publice în rețea doar pentru femei, această descoperire înseamnă cel mai adesea neglijarea problemelor realității
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
o practică Deleuze și Guattari pleacă de la premisa că ființa umană este scindată între exterior și interior: se află în relație cu lumea și în relație cu propria subiectivitate, ca trupuri și minți interdependente, ca euri multiple. Schizo-analiza este mărturia multiplicității dinamice a umanului și a creațiilor dorinței ca rezultat al inconștientului productivezi Acest tip de analiză este opus de teoreticieni psihoanalizei, adică teoriei psihanalitice monolitice și totalizatoare care nu ia în considerare raportul dinamic, multiplu și fluctuant al subiectului cu
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
În termeni schizo-analitici, dorința nu mai apare drept o activitate asociativă ca la Freud, ci drept una conectivă, garantând caracterul productiv al libidoului. Prin urmare, Deleuze și Guattari critică psihanaliza care a redus subiectivitatea omului la „complexul lui Oedip”, nerecunoscând multiplicitatea identității și transformând întreg limbajul subiectiv în discursul refulării și al incriminării dorinței (dorința oedipiană este un simplu cod universal: spre exemplu, fiecare copil își iubește un părinte și îl urăște pe celălaltă. Pentru Deleuze și Guattari, complexul lui Oedip
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
serviciul reprimării vieții interioare în cadrul mitului familiei. În loc să privească inconștientul ca pe un teatru (hamletian sau oedipiană, cei doi teoreticieni consideră inconștientul o industrie care produce și, în loc de a înțelege prin psihanaliză primatul unui factor (tatăl, mama, falusulă, acordă prioritate multiplicității dorinței. 8. Studierea Internetului din perspectivă psihologică îi aparține, spre exemplu, teoreticienei Patricia Walace (1999Ă. Aceasta urmărește impactul psihologic al activității online asupra comportamentului uman: comunicare socioemoțională prin indicii verbale și nonverbale (denumite emoticonsă, înclinare autobiografică prin accentuarea identității în
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
Media MOO” (un software orientat academic, creat de Amy Bruckmană etc. 17. Teoreticiana Sherry Turkle nu se referă la noțiunea psihologică de „personalitate multiplă” în sensul patologic al sintagmei. În postmodernism, este de remarcat disputa insolvabilă dinntre teorie (descentrarea și multiplicitatea euluiă și experiența trăită (unitatea și coerența ca și realitate subiectivăă. Postmodernismul nu poate depăși capcana corporealității; oricând se poate aduce contraargumentul identității psihice stabile care caracterizează normalitatea subiectului uman în pofida descentrării identitare: subiectul uman nu poate evada din fixitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
mai multor grupuri sau categorii sociale, prin urmare el este purtătorul unor elemente culturale caracteristice diferitelor niveluri culturale: nivelul național corespunzător țării de origine, nivelul de clasă socială, nivelul regional, etnic sau religios, nivelul de gen, nivelul de generație etc. Multiplicitatea culturală se poate constata la una și aceeași persoană ca rezultat al apartenențelor sale diverse. C. Camilleri identifică influențe culturale la nivelul proceselor psihice, cognitive și afective, la nivelul comportamentelor, obiceiurilor, la nivelul activităților umane și al produselor acestora, la
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
practica industrială, cunoștința legii de echivalență între diferitele forme de energie fizică"147. În Elemente de metafizică însă, încrederea în posibilitatea de a cunoaște unitatea existenței umane capătă un accent de prudență: "Dar omul este ceva mai mult decât o multiplicitate de fețe bine ordonate. El este o ființă unitară, în manifestările căruia intră și multe neprevăzute de ordinea științei speciale. Legile dezvoltării lui sunt mai adânci decât legile dezvoltării științei. Aceea ce specialistul de știință studiază din om este numai
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
însoțesc alte trăiri. Prima, ca întrepătrundere a stărilor de conștiință, numai prin negare, prin spațializare, prin trecere în altceva își pierde calitatea (și trece, spune Bergson, în timp, mai bine-zis, în timpul spațializat). A doua, fiind determinată bio-psihic, nu semnifică o multiplicitate sau o identitate a stărilor psihice, ci o realitate psihică cu o evoluție ireversibilă, presupunând, neîncetat, o nouă "calitate". Potrivit personalismului energetic, timpul se modalizează în funcție de ritmurile pe care le măsoară: timpul biologic măsoară ritmul vieții organice, cel psihologic, ritmul
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
constituția personalității energetice în deosebire de celelalte forme (momente) ale personalizării energiei se lasă mai greu distinse, până la a fi total discernabile, fondul psihofizic și idealul. Pentru că acestea sunt contopite într-o structură personalizată omogenă, a cărei unitate trece în fața multiplicității constituenților săi. Sunt evidente însă operațiile logice pe care le presupune conceptul personalității energetice, așa încât numai pornind de la acesta putem recunoaște, în structura formei finale a energiei, și conținutul aptitudinal ca modelare a fondului psihofizic înnăscut și principiul ordonator al
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
sinaeretică. Într-un cuvânt, el discuta universalitatea relației materiale și dezvăluie ochiului Filozofiei toate inferențele care, până atunci, au zăcut ascunse în spatele acestei universalități. Dar oricât de admirabila ar fi concizia cu care el tratează fiecare aspect al subiectului, simpla multiplicitate a acestor puncte generează o mare cantitate de detalii și, astfel, o involuție a ideii, ce distruge orice individualitate a impresiei [s.n.]12. Eureka da expresie năzuinței lui Poe de a construi "un poem al universului", o operă completă, care
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
tendons instinctivement a solidifier nos impressions, pour leș exprimer par le langage" [solidificam impresiile noastre pentru a le exprimă apoi prin limbaj]4. În felul acesta, "leur primitive et vivante individualite" [individualitatea primitivă și vie a lucrurilor], substituita printr-o multiplicitate de detalii impersonale, generale, ne scăpa 5. În schimb, continuă Bergson, percepția artistului este activă. Ea sporește precizia, clarifica și intensifica datele percepției comune, printr-un energic proces de proiecție, ce implică, deopotrivă, jocul imaginației și al memoriei: Care este
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]