693 matches
-
stau singur cu el. M-am simțit chiar în largul meu. Am vorbit despre o grămadă de lucruri. — Cam ce anume? — Despre Euripide, de exemplu. Midori a izbucnit în râs. — Ce ciudat ești! Cine naiba mai vorbește despre Euripide unui muribund pe care abia l-a cunoscut? — Dar nici eu nu mai cunosc pe nimeni care să stea goală, cu picioarele crăcănate, în fața fotografiei tatălui ei defunct! Midori chicoti și sună clopoțelul altarului. — Noapte bună, tăticule! O să ne distrăm și noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Scarlett, copleșită de loviturile pe care i le dăduse viața, se întreba ce să mai facă. Aveam silă până și de debutul meu. Eu însumi descrisesem cu lux de amănunte uciderea unui cal, violul unei fete pe câmp, isteria unui muribund, țicneala unui băiat care are halucinații pe o colină scăldată în ceață, ețetera, ețetera. Un punct luminos păstram doar pentru o schiță intitulată Salcâmul, apărută în Timpul, dar neinclusă în volumul de debut. De ce? Ce era cu schița asta de o
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
Moașa ținea un scurt discurs funebru în care asistența era asigurată totdeauna de aceleași lucruri: că administrația făcuse tot ce depindea de ea pentru a-l ajuta pe răposat și că la fel va proceda în viitor, veghind lângă- fiecare muribund până în ultima clipă, întrucît nu cunoștea o datorie mai sfântă decât aceea de a ușura viața și moartea bătrânilor de care se ocupa. Și întotdeauna exista o aluzie respectuoasă la mâhnirea cu care Bătrânul urmărea din singurătatea lui suferințele celorlalți
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
rânjește și suge vinul din pahar, sărutându-se cu Chiți, în semnul unui acord tacit, în ceea ce privește împărțirea patului. A doua zi după orgie, clismele pentru dezintoxicarea lui Rudolf sunt administrate de amândouă femeile, venite în grabă ca la căpătâiul unui muribund. Rudolf locuiește în camera numărul patru. Pictează numai câteodată și postește atunci când nu vrea să primească pe nici una dintre ele. Îi place să se înțeleagă că are o profesiune de pe urma căreia trăiește și se recomandă pictor, deși amatorul care e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
numaidecît, căci trupul i se vlăguise de atîta tihneală, iar sufletul Îi era bîntuit de vedenii. Chemă În sinea sa numele Domnului și chemă În sinea sa și dulcele nume al Priskăi, retrăind poate cele petrecute, retrăindu-le cu Înfiorarea muribundului și cu desfătarea Îndrăgostitului. Toate cîte se petrecuseră În sufletul său și În trupul său, nici el nu mai știa cînd, acum Îi apăreau ca-n vis, poate chiar fusese doar un vis, coșmarul vieții și coșmarul morții, coșmarul iubirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
fără speranță era expus la poalele copacului consacrat, fiind dat în grija zeului (sau a daimonului) care se credea că sălășluiește în copac. Sau zeului care se credea că folosește copacul drept „canal de comunicare” cu lumea profană. Altfel spus, muribundul este dat „în plata/grija Domnului”. Un astfel de bolnav expus la poalele copacului consacrat este Doncilă, dintr-o baladă culeasă de Vasile Alecsandri : Sub cel păr mare din sat Zace Donciul pe un pat ; Nouă ani și giumătate De când
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
pământ și își șterse sângele care-i păta obrazul ca o medalie. — Cu toate că se răscoală împotriva noastră, tot de noi vin să se roage atunci când le e greu. Așa sunt indienii. Nu vă mai bateți capul cu ei! — Unde e muribundul? Nu glumesc. Dacă ai să te duci, or să te ia ostatic sau or să te omoare. E un șiretlic de-al lor. Se folosesc adesea de femei și de copii ca să nu bănuim nimic. Apoi se dovedesc mai vicleni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
preoți ortodocși, care concluzionau că este obligatoriu ca o asemenea dorință să nu fie îndeplinită, fiind o condiție și probă fundamentală de credință mai ales pentru cei vii, și nu pentru cel decedat. Spectrul bolii, care poate să-i tulbure muribundului judecata, a fost de pildă invocat ca motivație a neîndeplinirii dorinței de a fi ars după deces 196. Calinic Popp Șerboianu vedea aceeași situație în sens invers: "Ultima dorință nu aparține celor vii, ci celor morți și ei sunt aceia
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
fi în stare să transpună și să imprime sensibilității noastre întreaga lume de sentimente ce stăpânesc în ceasul cel din urmă //ființa celui ce pleacă dintre noi pentru totdeauna? Ce proces de gândire se va fi producând în creierul unui muribund? Fi-va gândirea lui logică și unitară, ori numai o puzderie de elemente sufletești disparate și fără nici un raport cauzal între ele? Iată atâtea întrebări la care nimeni nu poate să răspundă cu preciziune! Dar fiecare dintre noi avem ultima
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
mie și una de nopți sau ca în Ivan Turbincă. Doar printr-o viclenie și mai mare (capitolul XX) moartea reușește să-i vină de hac: îi întinde mâna pentru a-i fi sărutată, promițându-i că în felul acesta muribundul își va recăpăta vigoarea fizică și sufletească. Dar sufletul se lipește de mâna înșelătoare, iese din trup și arhanghelul Mihail îl urcă imediat la Domnul. Revenind însă la primul refuz la lui Abraham, el provoacă indirect călătoria cerească și apocalipsa
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Trask; un băiat conștiincios și timid, ale cărui temeri se transformau în idealuri ascunse, care la rândul lor generau o sete puternică de putere. Una din scene era foarte clar conturată. Stătea îngenuncheat lângă un pat pe care zăcea un muribund și avea senzația că totul nu era decât un experiment, îi spunea muribundului: \ TOT CE AI DE FĂCUT ESTE SĂ VORBEȘTI, IAR NOI VOM FACE CE SPUI. CEL ÎNTINS PE PAT ÎI ARUNCĂ O PRIVIRE PLINĂ DE URĂ. ȘTII CE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
ascunse, care la rândul lor generau o sete puternică de putere. Una din scene era foarte clar conturată. Stătea îngenuncheat lângă un pat pe care zăcea un muribund și avea senzația că totul nu era decât un experiment, îi spunea muribundului: \ TOT CE AI DE FĂCUT ESTE SĂ VORBEȘTI, IAR NOI VOM FACE CE SPUI. CEL ÎNTINS PE PAT ÎI ARUNCĂ O PRIVIRE PLINĂ DE URĂ. ȘTII CE TREBUIE FĂCUT! AJUTĂ-MĂ! El, oricine ar fi fost, vorbea din nou: \ Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
PAT ÎI ARUNCĂ O PRIVIRE PLINĂ DE URĂ. ȘTII CE TREBUIE FĂCUT! AJUTĂ-MĂ! El, oricine ar fi fost, vorbea din nou: \ Nu lăsa frica să-ți alunge înțelepciunea. Spune-mi de ce ești bolnav și explică-mi ce să fac. Muribundul gemea: \ DAR PENTRU ASTA EXISTĂ DOCTORI! DE UNDE SĂ ȘTIU DE CE SUNT BOLNAV?! Iar Trask zicea: \ Spune-mi, altfel vei muri. SCENA DISPĂRU CA ÎN CEAȚĂ. NU EXISTA NICI O CONTINUITATE ÎNTRE SCENE \ NUMAI ÎNTÂMPLĂRI SCURTE ȘI LIPSITE DE LEGĂTURĂ. ERA IMPOSIBIL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
-i venea destul de ușor. Acelora pe care-i auzea răsuflând greu, le administra plasmă sanguină. Celor care prezentau răni mai grave, le făcea câte o injecție calmantă, iar arsurile le trata cu niște alifii speciale. Cu ajutorul lui Korita transporta șapte muribunzi în salonul de reanimare, unde izbuti să-i readucă la viață pe patru dintre ei. Rămâneau treizeci și doi de morți, pentru care nu se mai putea face nimic. Grosvenor și Korita continuau să-i îngrijească pe răniți, când, deodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
alcool. De un umor irezistibil (deși neintenționat) este pasajul în care autoarea încearcă să mitologizeze geneza propriei ei cărți: „Sigur, totul a pornit de la punctul zero al stării de îngheț sufletesc, de la o scrisoare tristă și expediată Planetei de un muribund înțelept ca mai toți cei ce reușesc să rămână lucizi și cu lumânarea aprinsă în mână. Atunci cred că am auzit primul pocnet în inimă și-n țeastă. Cordul creștea, creierul împingea, punea în funcțiune zona aceea cu celule în
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
care, în loc să lămurească lucrurile, le încurcă și mai tare: „Sentimentalismele (estompate) se regăsesc într-un registru al seismelor abandonate înaintea pragului moralei din fabulă. «Simulate» complexități, dezavuate senzualisme epidermice ale verbului lamentuos“... etc. Versuri neclare comentate neclar... ProzA lacrimogenA Un muribund, aflat pe un pat de spital, o roagă pe asistenta care are grijă de el să cheme un preot. Preotul sosește însă prea târziu. Bolnavul între timp „murise cu mâna încleștată pe un caiet și cu ochii mari deschiși, de parcă
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
dobrogean și chiar asupra cetăților turcești Nicopole și Vidin. Așa făcuse, cu aproape cincisprezece ani mai devreme, Vlad Dracula. Așa ar putea face, acum, Ștefan. De aceea, nu mai era nici o clipă de pierdut. Cei trei sute de spahii care Însoțeau muribundul se aflau deja la mijlocul fluviului și continuau trecerea pe gheață. Ienicerii rămăseseră pe mal, așteptând Întoarcerea celorlalți spahii angajați În luptele de hărțuială cu micul grup de Apărători. Ali văzuse că luptele se prelungesc și preferase să se retragă. Ciocnirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
luminați oameni din Moldova, răspundeți-mi la o Întrebare simplă: unde se află căpitanul Oană acum?! 28 decembrie 1475, ora 17.00. Cetatea Vidin, malul sudic al Dunării - Trăiește? Întrebă Ali beg, după ce medicul garnizoanei din cetate termină de consultat muribundul. - Da... răspunse cu Îndoială medicul. Dar nu pentru mult timp. E de mirare că inima bate și că plâmânii funcționează. Rănile de la umăr sunt vindecabile. Cele din piept au străpuns plămânii În două locuri. Nu s-a produs, Însă, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
gândurile n-o ascultau. Nu exista nimic În afară de o singură imagine. Tatăl ei, Întins pe catafalc, dincolo de viața pământească, așteptând-o. Urcă În șaua lui Murguleț fără un cuvânt. Departe, dincolo de Nistru, vacarmul unei lupte neînțelese Încetă, ca respirația unui muribund care ar vrea să spună că pleacă, dar știe că e deja plecat. 18 iulie 1476, Murgeni. Apusul soarelui. Din marginea pădurii, casa familiei Litovoi se vedea Într-o lumină roșiatică, ce aluneca Încet spre violet. Erau ultimele raze ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
supraviețuit și fără Ștefan. Ștefan nu conta. Ștefan putea fi șters din istorie. Calul porni, parcă dintr-o dorință a lui, fără nici un semn al stăpânului său. Porni spre nord. Mergea Încet, ca și cum ar fi dus un bolnav. Sau un muribund. Voievodul era, Însă, senin. Se bucura că cineva luase o hotărâre fără ca el să fi dat un ordin. Calul său pornise spre nord fiindcă voia, poate, să ajungă undeva. Abia acum voievodul putea privi, În voie, Valea Bistriței. Nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Mongolul gemu ușor și deschise ochii. Sub el, balta de sânge se lățea. Achingiii Îl smulseră pe Alexandru. - Stați! se auzi o poruncă În limba turcă. Îl cunosc pe acest războinic! E Amir Baian! Achingiul care vorbise se apropie de muribund. - Da... spuse, parcă cu regret. E el. Nu Înțeleg ce se Întâmplă aici... Lăsați prizonierul lângă rănit. Sunt ultimele clipe de viață. Achingii Îl lăsară pe Alexandru să revină lângă trupul mongolului. Învățaseră, de-a lungul unei vieți de războaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Indonezia și vrea să plece, Îi spunem drum bun! — E limpede că pe-aici n-ați auzit de jurământul lui Hipocrat! Margaret a simțit cum mâna lui Mick Îi apăsa discret umărul. Cum ați putut să lăsați În drum un muribund? Ați spus că avea septicemie, cum de-ați putut sta fără să faceți nimic? Tânărul doctor a zâmbit. — V-aș pune și eu o ntrebare. Ați văzut vreodată o fetiță de trei sprezece ani care să moară la naștere pentru că
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Voia să fie sărutată de fiu. Iar eu am sărutat buzele ei strânse de durere, fruntea, mâinile ei neliniștite. Patul ei pe rotile fusese mutat din salonul cu mai multe locuri într-o debara care era folosită drept cameră pentru muribunzi: o văgăună fără ferestre, în care nici măcar nu era atârnat crucifixul pe perete obligatoriu. Sus de tot, sub tavan, ardea, după aprecierea mea, un bec de patruzeci de wați. De vorbit, mama nu mai era în stare să vorbească, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
trecerea unei neliniști ce-mi sună-n fiece secundă Ca un van descompus de iluzii... Prin trupul înghețat de trecerea în neființa luminată de patima firescului, țărâna cu moliciunea întunecată apasă ca un răcnet agățat în clopotele destinului. UN VISĂTOR MURIBUND DE IUBIRE d-lui actor Ovidiu Cuncea Ne sfâșia pe amândoi tăcerea în aerul descompus al distanței. Dintr-o dată cutremurul sufletului se prefăcuse în dorinința de a auzi glasul tău - zeul neliniștii în arderea nevinovată a gândurilor Să fiu cuminte
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
lumini în care uneori rămâi o secundă să-mi înțelegi firea în ispită și viațăo luptă dintre mine și Eu ... Și pentru prima dată soarta mi s-a decis că sunt până în cea din urmă clepsidră a timpului un visător muribund de iubire. 6 oct. 2008 BRAȚELE DURUTE DE TIMP d-lui actor Ovidiu Cuncea Mi-e dor de un aer ploios și plin cu zgomotele aglomerate ale retinei; Mi-e dor de ochii tăi răvășiți peste nesiguranța ferestrelor albe unde
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]