620 matches
-
-și spun în tunet durerea lor mugindă, Gândirile de foc. Eu singur n-am cui spune cumplita mea durere, Eu singur n-am cui spune nebunul meu amor, Căci mie mi-a dat soarta amara mângâiere O piatră să ador. Murindului speranța, turbării răzbunarea, Profetului blestemul, credinței Dumnezeu, La sinucid o umbră ce-i sperie desperarea, Nimic, nimica eu. Nimica, doar icoana-ți care mă învenină, Nimic, doar suvenirea surâsului tău lin Nimic decât o rază din fața ta senină, Din ochiul
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
chiamă, În prezent vrăjește umbre dintr-al secolilor plan; Și ca Byron, treaz de vântul cel sălbatic al durerii, Palid stinge-Alecsandrescu sânta candel-a sperării, Descifrând eternitatea din ruina unui an. Pe-un pat alb ca un lințoliu zace lebăda murindă, Zace palida vergină cu lungi gene, voce blândă - Vieața-i fu o primăvară, moartea-o părere de rău; Iar poetul ei cel tânăr o privea cu îmbătare, Și din liră curgeau note și din ochi lacrimi amare Și astfel Bolintineanu începu
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Nimeni nu-i știe de știre, Nimeni soarta-i n-o-mblînzește, nimeni fruntea nu-i mângâie. Ah! acele gânduri toate îndreptate contra lumei, Contra legilor ce-s scrise, contra ordinii-mbrăcate Cu-a lui Dumnezeu numire - astăzi toate-s îndreptate Contra inimii murinde, sufletul vor să-i sugrume! A muri fără speranță! Cine știe-amărăciunea Ce-i ascunsă, -n aste vorbe? - Să te simți neliber, mic, Să vezi marile-aspirații că-s reduse la nimic, Că domnesc în lume rele, căror nu te poți opune
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
cu o banderolă roșie de scotch, împotriva deochiului, o bătea acum pe spate, cu o curea de ceas și când nu înceta din plâns îi înfigea andrele în palme, în pulpe, în gât, în laba piciorului, în cap, în ochi. Murind, plânsul înceta. Plângea acum tăcerea. Un plânset lugubru, îndepărtat, ca un scâncet de pui de lup, din depărtări înghețate, în noaptea supărată pentru că e făcută să fie noapte, să poarte acest nume, să se aștearnă adânc peste o lume moartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
o privire. Își puse pușca la umăr și elimină un soldat de-al Armatei care era în pauză și fuma o țigară. Necrezând că fusese împușcat, se dădu în spate uimit până când întâlni un perete și se prelinse în josul său murind. Împușcătura alarmă restul oamenilor din clădire. Știau că nu-i nici o grabă și că aveau tot timpul din lume să se ocupe de ceea ce trebuiau să facă, pentru că în preajmă nu erau garnizoane sau posturi locale de Gardieni care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
gene. — Nu. Ne-am gândit să o trimitem la o altă echipă. — De ce nu ați făcut-o? — Nimeni altcineva nu era de acord să facă procedura. Ce ați înțeles din asta? Marsh oftă. — A văzut vreunul dintre dumneavoastră un pacient murind de DCFT? Se produce necroza rinichilor. Ficatul se oprește din funcționare. Corpul se umflă și capătă o culoare gri-purpurie. Pacientul nu poate să respire. Este în agonie. Durează zile întregi până moare. Ar fi trebuit să aștept să se întâmple
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
era aceea a lui Darius, vom constata că ea era asemenea domniei marelui sultan; iată de ce Alexandru a trebuit mai întâi să-l învingă în luptă și să-l silească să se retragă în întărituri; iar după această victorie, Darius murind, statul lui a rămas în mâinile lui Alexandru, care l-a păstrat fără greutate, din motivele despre care s-a vorbit mai sus. Iar urmașii lui, dacă ar fi fost uniți între ei, l-ar fi putut stăpâni fără nici o
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
o mică zdruncinătură. Nu m-am speriat. Aseară, În jurul orei douăzeci și unu, proprietarul barului ,,Așează-te și bea,,, un individ impulsiv, s-a luat la ceartă cu unul din angajați, cearta a degenerat În bătaie, bătaia a dus la crimă, angajatul murind În urma unei hemoragii cerebrale. Lumea s-a strâns ca la bâlci, mașina salvării a venit când nu se mai putea face nimic pentru victimă. Trei iulie Mi-a murit Încă un prieten. Avea T. B.C., boala mizeriei și a lipsurilor. Locuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
eu sunt într-o anumită piața, în spatele propriei mele tejghele. Și că, din păcate, se pare că ea e în cu totul altă piața... Pentru acest adevăr al meu sunt gata să plătesc - și o să și plătesc! Trăind. Sau murind... Cum am spus: nu există fericire în afara ei, a fostei soții. Nu există viață fără ea. Cum se face ca toate visele legate de ea au fost mincinoase? Nu, nu e adevărat! Au fost adevărate, cele mai frumoase vise pe
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
Franz Gnädiger, Peter Eirich, Leopold Pinkus, Jakob Wanyek, Ignaz Fischluft și Antal Bonomi 159. În sudul Transilvaniei, epidemia s-a ivit spre sfârșitul lui iulie. La Brașov, ea a bântuit între 20 iulie și 24 septembrie, din 452 de bolnavi murind 330 și vindecîndu-se doar 122, deci o letalitate de 73%; holera s-a extins și în districtul Brașov, afectând 18 localități, printre care Tohanul Nou, Feldioara, Vulcan, Apața, Codlea ș.a., înregistrîndu-se între 18 iulie și 24 septembrie, 432 de bolnavi
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
București 286. La "tacrirul" din 8/20 februarie 1849, Ștefan Gărdescu, fost suptocîrmuitor la plasa Blahnița (jud. Mehedinți) în timpul revoluției, a precizat că, în iunie 1848, el se afla trimis de maiorul Ștefan Vlădoianu în satul Pistolu (jud. Dolj), unde, "murind lăcuitorii acelui sat foarte rău de holeră, eram însărcinat împreună cu doftorul 287 ca să-i facem cuviincioasa curățenie", zăbovind acolo patru zile. Întors ulterior la Craiova, "bolnăvindu-mă de holeră, am zăcut trei săptămâni, aproape fiind să-mi pierd și viața"288
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
și dau mâna cu Simon. Nu-mi scapă privirea pe care i-o aruncă lui Ben, care, fiind un gentleman, încearcă s-o ignore. ― Simon, ne vedem la mașină, îi spune el, și Simon de-abia se mișcă afară, probabil murind de nerăbdare să bârfească împreună cu restul echipei. ― Cât mai stai pe-aici? spune Ben, trecându-mi părul pe după urechi. ― Vreo încă două luni, spun eu, gândindu-mă deja la o modalitate de a mă întoarce acasă, ca să fiu cu Ben
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
au așezat pentru ascultare, după care Amar a început a prezenta lui Uran: -Mărite șef, totu-i pregătit; luptătorii sunt veseli și așteptă lupta de apărare. -Nu vreau să se mai apere, toată suflarea să știe că trebuie să atacăm murind, apoi să atacăm pentru că suntem pe pământul nostru. Dacă toate-s pregătite, viteazule Amar, Bursu și Pădur să meargă către luptătorii lor și, dacă n-au ce face până apare dihania ce ne zdruncină viața, să joace bâza. -Fie precum
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
cum era de așteptat, să piară împreună cu seniorul lor și erau hotărâți să moară vitejește. Goto avea o voință îndărătnică și nu șovăia câtuși de puțin. Dar avea totuși un fiu mic și nu suporta să vadă un copil nevinovat murind. Iwanosuke era mult prea tânăr pentru a purta povara de a se fi născut samurai. În zilele dinaintea acestei întâlniri, Goto îi trimisese o scrisoare lui Kanbei, pe care - deși inamic - îl considera un om demn de încredere. Goto își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
disperare, acuzând aceleași neînțelegeri, dar acest lucru nu mai poate încălzi cu nimic un biet nenorocit pe cale să fie damnat la frigul veșnic. Nebună karma trebuie să fi fost aceea care nu mi-a permis să scriu aceste rânduri decât murind. Bine măcar că le-am scris eu și nu altcineva, măcar pentru atât aș putea să-i mulțumesc... Vederea unui trup mort e prea mult pentru oricine poate gândi, indiferent dacă vătămat sau nu acel corp, ciopârțit sau descărnat acel trup
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
alții mai departe. Și Cezar azi cade de mâna lui Brutus. Cei // din Lună ar vedea astăzi, cei mai de departe mâni, și mai departe poimîni... văile Universului peste o mie de ani. Raza care-a căzut pe fața lui murind călătorește în univers și ajunge pe rând toate stelele infinitului în* miliarde de ani pe rând, însă tragedia morții lui Cezar se petrece mereu, fără sfârșit. Tragedia aceasta trăiește, dar pururea într-un mediu nou. Pretutindenea ea e o clipă
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
la noi în gazdă. Într-adevăr, citisem parecă cu puțin înainte că ei se împăcase și că Don Carlos găsise o combinație ca să scape Spania de grenadirii și brigadirii săi - anume: regina Spaniei Isabela înfiase pe un rege american. Acesta murind, țările sale erau de drept ale Spaniei, dar micele republice ale Americei de Sud își apropriase acele țări. Acuma Spania voia să ceară mai întîi de la ele aceste țări, apoi să facă un memorand cătră puterile Europei; la urmă, daca
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
tu ca să te scot cu totul, Unde ești [tu] ca să te calc, te sfarăm... O! am ajuns... Unde am ajuns: la plâns. 15 Eu ce n-am plâns în viață-mi niciodată. (p. 49) Mantaua neagră să-mi acopăr Fața murindă să n-o vadă lumea (p. 52) În voința lor cea mare fu eternitatea lor. (p. 54) Vai! În mine trăiesc Titanii și nu Olimpul. (p. 57) 13 Atât de palid, de adânc, de mândru Și de frumos cum în
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
unor monede de aur în casa de fier“. Pe foile de papyrus, pe pergamentul scârțâitor, cele mai luminate minți ale trecutului continuau să funcționeze, nemuritoare, în timp ce creierul fizic devenea cenușă. Iar lui, care, la o vârstă fragedă, își văzuse tatăl murind și se gândea neliniștit, lipsit de speranțe, la mama și la frații săi, însușirea acelor cuvinte mărețe - iscate și ele din tăcere, din singurătate, din durere - îi dădea un fel de invulnerabilitate lucidă. Marea Conversație dincolo de moarte, de milenii, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
zeci de germani neobosiți. Se simțea în siguranță, dar știa și că nu-și putea ascunde chipul. Ajunse în exedra și, la lumina slabă a torțelor, se plimbă printre scaunele goale. Pe când era copil și-l văzuse pe tatăl său murind, suferința acestuia i se păruse atât de crudă, încât se gândise: „Ucigașii nu-și închipuie câtă suferință provoacă acțiunile lor“. Sufletul lui era plin de vise liniștite și luminoase, de dorința de a șterge durerea celorlalți. Acum însă, făcând bilanțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
spatele într-o zonă de alimentare de pe autostradă, zdrobită de portiera propriei mașini pe când se apleca să-și dezlege pantoful drept, contururile corpului fiindu-i îngropate în structura însângerată a panoului portierei. O vedea azvârlită printre balustradele podului rutier și murind așa cum Vaughan însuși avea să moară mai târziu, plonjând prin acoperișul unui autobuz al liniilor aeriene, cu încărcătura lui de destinații fericite multiplicată de moartea acelei femei mioape, de vârstă mijlocie. O vedea lovită de un taxi în viteză pe când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
clipa de față. Și zâmbesc și-l întreb ce vrea să spună. Ce anume știe? Și Nash ține vârful hârtiei răsucite deasupra flăcării și zice: — Știu că tu te gândeai că vecinul tău murise. Știu că am văzut un tip murind subit în barul ăsta în timp ce te uitai la el și că au mai murit patru oameni când te-ai întors la serviciu și ai trecut pe lângă ei. Vârful hârtiei devine maroniu, iar Nash zice: — E clar că nu-i cine știe ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
pătat mâinile cu sânge, a spus el, dar a recunoscut că poate patru au fost implicați în omor. Toți am fost însă pedepsiți. Ea ne-a blestemat pe toți. Unii dintre frați s-au îmbolnăvit, alții și-au văzut copiii murind. Tata a pierdut orice speranță, iar eu am fost vândut sclav. Iosif a mai zis: - O învinovățeam pe sora mea pentru nenorocul meu, dar acum n-o mai fac. Dacă aș ști unde e înmormântată, m-aș duce și aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
minte că-n cerul deschis Văzut-a un geniu cântând Reveria, Pe-o arpă de aur, c-un Ave Maria - Și-n tine revede sublimul său vis. II Cum lebăda viața ei toată visează un cântec divin, Nu cântecul undei murinde pe luciul mărei senin, Cum galbena luncă visează o iarnă întreagă de-un cânt, Nu cântecul iernei cel aspru, nu arpa lui Eol în vânt, Ci lebăda cântecul morții, al morții cu chipul ei drag, iar lunca visează de doina
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
-i decade, Se-nmormîntează-n caos întins fără de fine, Sburînd negre și stinse surpatele lumine. Văd caosul că este al lumilor săcrii, Că sori mai pâlpâi roșii gigantice făclii Și-apoi se sting. - Nimicul, lințoliu se întinde Pe spațiuri deșerte, pe lumile murinde! Văzând risipa, Satan, vei crede c-ai învins! Căci dacă ești Arhanghel al morții cei bătrâne Atunci ești drept - căci numai ea este dreaptă-n lume, Și cei ce o servesc - căci contra orice-n lume Învinge răutatea - dar contra
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]