1,153 matches
-
buni legătura dintre proaspătul intrat în rândurile lor, Paloș, și Fiica lui Dracula. Vampirica era frumoasă și plină de grație și râvnea la ea. Dar cine se uita la el? Tânăra prințesă visase dintotdeauna să iubească un bărbat din lumea muritoare, un cavaler tânăr, viteaz, frumos și puternic. Fericită că-l găsise, dorea ca Paloș să-i domine pe toți prin forța și înfățișarea sa și să se apropie de calitățile tatălui său. Pentru prințesă Dracula constituia un model al bărbăției
III. UN VAMPIR UNELTITOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1443 din 13 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376638_a_377967]
-
adâncul duhului său necurat, jură răzbunare. Alungat de la palat, avea ocazia de-acum să colinde noaptea principatul în lung și-n lat. Se furișă prin cele mai întunecate cotloane trăgând cu urechea și la semenii săi, dar și la complotiștii muritori. Bănuia că printre ei se află mulți trădători pe care i-ar putea ademeni de partea sa. Și iată că undeva în acest ținut dibui patru făpturi umane. Două dintre ele erau rotofeie, cu burțile cât butiile și haine alese
III. UN VAMPIR UNELTITOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1443 din 13 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376638_a_377967]
-
vampirilor loviți prin surprindere în curtea palatului îi panică pe confrații lor ascunși în turnurile întunecate. Aceștia se aruncară în vâltoarea bătăliei, dar se treziră săgetați de arcași. Pe terasa unui turn apăru din flăcări un cavaler: - Cine sunteți voi, muritorilor, și ce vreți? Noi nu avem nimic cu domniile voastre, de ce nu ne lăsați în pace? Pentru o clipă, întreaga suflare încremeni. - Cum de ne-ați descoperit lăcașul? Aici n-a ajuns până acum picior de om, iar palatul și ținutul
XI. MASACRU LA PALAT (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373041_a_374370]
-
scrieri ale poetei Magda Isanoș, care, în graiul poeziei, sublinia că tot zbuciumul din viața noastră nu este o călătorie a iubirii, atâta vreme cât nu privim spre cer și că existența noastră este redusă, ca perspectivă, doar le sentimentul că suntem muritori. De altfel, la prima povestire - Profund omagiu poetei Magda Isanoș - doamna Elena Tănase folosește drept motto două strofe din „Cântare munților” (Magda Isanoș, București, 1985), chiar dacă proza sa scurtă va reuși să cuprindă doar ideea, în general, „de bine, generozitate
ÎN TON CU NEA MĂRIN DE LA BĂILEŞTI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1746 din 12 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373094_a_374423]
-
acțiunea romanului, puteau fi îndeplinite concomitent de o singură persoană. Fiice ale unui deținut politic, ele ajung turnătoare ca să își poată continua studiile și pentru ca mama lor să își păstreze locul de muncă, altfel ar fi rămas fără casă și muritoare de foame. Și în privința legăturii gemenelor cu Norinel lucrurile sunt încurcate: îl urmăresc, completează rapoarte vizavi de el către securitate, dar în același timp îl cultivă. Pe Sanda (tot un „dubluˮ, tot un alter-ego al autorului, al cărui al doilea
CRONICĂ LA ROMANUL LUI AL.FLORIN ȚENE-RĂZBUNAREA GEMENELOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1729 din 25 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372154_a_373483]
-
obscur, sub privirile speriate ale unor părinți și mai obscuri, Cuvantul se îmbracă în carne și oase să ne demonstreze cum respiră Iubirea... În grajdul rece și ostil, străin de un leagăn primitor și cald, Pruncul plângea sub sclipirea stelelor muritoare. În lacrimile Lui plângea Tatăl, despărțit de Fiul ce îi era bucurie și plăcere neîntreruptă pe tărâmul veșnic scufundat în lumina. Durerea Tatălui, atât de palpabila în scâncetul Pruncului, era bine definită și justificată. El vedea, dincolo de iesle, înspre sfârșitul
CRACIUNUL de DELIA ALMAJAN în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372273_a_373602]
-
obscur, sub privirile speriate ale unor părinți și mai obscuri, Cuvantul se îmbracă în carne și oase să ne demonstreze cum respiră Iubirea... În grajdul rece și ostil, străin de un leagăn primitor și cald, Pruncul plângea sub sclipirea stelelor muritoare. Citește mai mult Covorul mătăsos de alb, despletit din roua norilor, se coborâse pe pământ în trupuri gingașe de fulgi de zăpadă. Brazii își înstelaseră stoicismul cu straie pure de nămeți, sclipind că briliantele sub mângâierea lunii. Tot cuprinsul dealurilor
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372289_a_373618]
-
obscur, sub privirile speriate ale unor părinți și mai obscuri, Cuvantul se îmbracă în carne și oase să ne demonstreze cum respiră Iubirea... În grajdul rece și ostil, străin de un leagăn primitor și cald, Pruncul plângea sub sclipirea stelelor muritoare....
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372289_a_373618]
-
aprilie 2014 Toate Articolele Autorului Azi noapte te-am visat pe cruce, Coroana greu îți atârna Cât aș fi vrut să fiu acolo, Durerea s-o pot alina. Nu e prea mult, eu știu prea bine Sunt doar un simplu muritor, Dar sufletul așa îmi spune Pentru iubire îți sunt dator. Din rănile ce-ți brăzdau trupul, De cuiele ce-a fost lovit Lumina sfântă a iubirii, Un soare mândru a răsărit. Și nu durerea pământească, Te închina pîn” la pământ
DURERE de ANA MARIA BOCAI în ediţia nr. 1205 din 19 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376142_a_377471]
-
1205 din 19 aprilie 2014. Azi noapte te-am visat pe cruce, Coroana greu îți atârna Cât aș fi vrut să fiu acolo, Durerea s-o pot alina. Nu e prea mult, eu știu prea bine Sunt doar un simplu muritor, Dar sufletul așa îmi spune Pentru iubire îți sunt dator. Din rănile ce-ți brăzdau trupul, De cuiele ce-a fost lovit Lumina sfântă a iubirii, Un soare mândru a răsărit. Și nu durerea pământească, Te închina pîn” la pământ
ANA MARIA BOCAI [Corola-blog/BlogPost/376148_a_377477]
-
Lumea era toată mormânt. Citește mai mult Azi noapte te-am visat pe cruce,Coroana greu îți atârnaCât aș fi vrut să fiu acolo,Durerea s-o pot alina.Nu e prea mult, eu știu prea bineSunt doar un simplu muritor,Dar sufletul așa îmi spunePentru iubire îți sunt dator.Din rănile ce-ți brăzdau trupul,De cuiele ce-a fost lovitLumina sfântă a iubirii,Un soare mândru a răsărit.Și nu durerea pământească,Te închina pîn” la pământ,Era durerea
ANA MARIA BOCAI [Corola-blog/BlogPost/376148_a_377477]
-
îmbătrânim, unii mai frumos, alții mai urât și greu de suportat mai cu seamă când bolile bătrâneții te-au cuprins. Toți detestam bătrânețea nu doar pentru că e urâtă, ci mai ales fiind că este cea mai vie dovadă că suntem muritori, că suntem deșertăciune, efemeri și singuri, la fel cum ne-am ... Citește mai mult SCRISOAREA UNUI BĂTRÂN CĂTRE O FIINȚĂ TÂNĂRĂDe o tinerețe frumoasă au parte mulți, însă de o bătrânețe frumoasă - prea puțini.Zilele trecute, o ființă tânără m-
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376108_a_377437]
-
îmbătrânim, unii mai frumos, alții mai urât și greu de suportat mai cu seamă când bolile bătrâneții te-au cuprins.Toți detestam bătrânețea nu doar pentru că e urâtă, ci mai ales fiind că este cea mai vie dovadă că suntem muritori, că suntem deșertăciune, efemeri și singuri, la fel cum ne-am ... XXVIII. VIAȚĂ ESTE FRUMOASĂ, de Ionel Cadăr, publicat în Ediția nr. 1554 din 03 aprilie 2015. Viață este frumoasă. Cu gândul acesta am fost crescut și cu gândul aceesta
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376108_a_377437]
-
doar de pace, Când furtuni lovesc în carapace... Dumnezeule, cu dragoste de om Te apleci la cel mai mic atom Duci în spate marea de păcate, Rănile să fie grabnic vindecate. Dumnezeule, atât de îndurător, Fără Tine sunt un simplu muritor, Orb am fost atâta amar de vreme... Și m-ai vindecat cu-a Ta putere. Dumnezeule ce-ngropi păcatul M-am rugat ca eu să fiu “un altul” Să mă lepăd de ce-i rău și doare, După încercări să fiu
RUGĂCIUNE de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1627 din 15 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379688_a_381017]
-
bine, Că-i plătit,hrănit de tine Și că are-o datorie, Dar cu-o bubă sub tichie Căpătată într-un război Cu justiția și noi, Declara că cei ca el, De mărirea lor nițel Afectați la cerebel, Nu sunt muritori ca noi, Și că sunt cu toți eroi. Nu vă minunați degeaba. Noi i-am pus să-și facă treaba Chiar în casa de-un nebun Ridicată, și vă spun, Eu de-o vreme mă cam tem Că-i lovită
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379572_a_380901]
-
Un ales ce știe bine,Că-i plătit,hrănit de tineși că are-o datorie,Dar cu-o bubă sub tichieCăpătată într-un războiCu justiția și noi,Declara că cei ca el,De mărirea lor nițelAfectați la cerebel, Nu sunt muritori ca noi,Și că sunt cu toți eroi. Nu vă minunați degeaba.Noi i-am pus să-și facă treabaChiar în casa de-un nebunRidicată, și vă spun,Eu de-o vreme mă cam temCă-i lovită de blestem.Toți
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379572_a_380901]
-
rămâne iubirea. Stilul poetei este direct, confesiv și dezinhibat. Textele sunt pline de dinamism, tensiunea real - ideal fiind explozivă, atingând masa critică. Poezia este una de cunoaștere de lume și de sine. Existența este heraclitiană, o curgere veșnică. Condiția umană muritoare este tragic-senină. Dincolo de zbuciumul umenesc, coboară, câteodată din cer, o Liniște divină, de unde și titlul cărții. Cunoașterea de sine se relevă în poeziile de dragoste prin care se caută, fără să se atingă, împlinirea ființei. Poezia Flaviei Cosma este modernă
MARILE ARDERI ÎN POEZIA FLAVIEI COSMA , AUTOR LUCIAN GRUIA de BAKI YMERI în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379728_a_381057]
-
ne face să ne naștem din apă și Duh. Ca apoi să putem avea dragostea Sa cea nemărginită și veșnică. Mare lucru? Nu-i așa? Și totuși e singura cale de a fi regenerați și mântuiți de sub ghiarele acestui veac muritor plin de viclenii și amăgiri. Și să gustăm din fericirea care o dă pacea și armonia chiar și a unei căsnicii pământene. Până când să iubim? Până la capăt! Cum? Cu sacrificiul suprem! De ce? Pentru că în dragoste stă împlinirea legilor divine și
DESPRE MĂSURA DRAGOSTEI de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374694_a_376023]
-
sufletului care ne face artiști într-o lume fără culoare, fără sunet și fără cuvânt”. O cugetare sau un aforism adevărat este acela în care te regăsești și îți poate conferi un prilej de meditație asupra condiției tale de om muritor și râvnitor la nemurire. Este uimitor cum, la antipodul unui cuvânt există altul care poate răsturna situația și permite a vedea lucrurile din unghiul opus: „Teama este scara ce trebuie urcată pentru a învăța ce este curajul.” De la speranță la
CUGETĂRILE TINEREI ÎNŢELEPTE CĂTRE LUME de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374679_a_376008]
-
din 15 iulie 2015 Toate Articolele Autorului „Și zborul are cântecul lui: ca să-l auzi trebuie să te înalți pe vârful sufletului, să închizi ochii și să-ți deschizi inima. Și să nu te sperie vuietul dinlăuntrul ei!” Ca ființă muritoare, iubesc absolutul, încerc să înțeleg infinitul și caut explicații simple pentru misterele lumii. Caut să deslușesc tainele ascunse ale zborului pentru a-mi hrăni sufletul și filozofia pentru a crea tot ce-mi doresc. Descopăr astfel că zborul însăși e
“ZBORUL…, CE FERICIRE!” de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1657 din 15 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374793_a_376122]
-
tridentul,stânca despică cu el. Din adânc a ieșit calul, plin de spume și rebel. Din nou a lovit în stâncă,și din ea țâșni izvor, Undele învolburate să fie pentru popor. El,aceste două lucruri le-a dat celor muritori, Dar Athena înțeleaptă, n-a răspuns la provocări. Calul sforăind sălbatic,ea cu mâna l-a atins, Și parcă cuprins de vrajă, el de ea se lasă prins. Apoi lancea sa îndreaptă spre pământul primitor, Din care apare-ndată un
POSEIDON ȘI ATHENA de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1415 din 15 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371689_a_373018]
-
vremelnicia ființei umane, oferind alte valențe acestei locuțiuni străvechi. În seara aceea însă, avusesem o revelație, dintr-o dată am simțit că-l prețuiesc, grație realismului său de netăgăduit și al mesajului transmis: nu există permanență, căutați în zadar, voi ființe muritoare - melanj straniu de materie perisabilă! Părea, ce-i drept, o descoperire amară, însă avea farmecul ei, fiind egala realității și, în cele din urmă, ce contează mai mult ca realitatea? Dincolo de realitate, nu mai găsim nimic, ne pierdem în abisul
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 1 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2210 din 18 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371670_a_372999]
-
curg izvorând unul din sfârșirea celuilalt, revărsându-se în valuri neîngrădite de limitele lumii, din cronologia Universului, a cărei fântână nesecată a clipelor stă neclintită, în centru-i măreț, asemeni unui tron sfânt, impunător, așteptând în tăcere absolută ca, ființele muritoare, în pașii lor spre nemurirea eternului, să se umple de seninul acesteia, cu bucuria simțită, ca o divină fericire, a unei sărbătoriri supreme, cea a existenței desăvârșite prin albastrul purității celești, ce inundă viața în sine.... ~ Cristina P. Korys ~ Referință
SENINUL CLIPELOR EXISTENŢEI de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379260_a_380589]
-
zână măiastră și pulberi de stele ispitindu-mă să-l urmez iubindu-ne veacuri la rând printre ele să trăim în castelul răsărit din poeme să strălucim alături pe cerul cu stele eu pentru eternitate din iubire fatală, murind altfel, muritorii făpturi plăsmuite ca trecători efemeri pe pământ fără iubire și cuget ajung să trăiască precum pribegi prin pustiul pierdut. Referință Bibliografică: ZBURĂTORUL CU PLETE DE ARGINT( face din primul meu volum de poezii în curs de apariție ) / Maria Giurgiu : Confluențe
ZBURĂTORUL CU PLETE DE ARGINT( FACE DIN PRIMUL MEU VOLUM DE POEZII ÎN CURS DE APARIȚIE ) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1987 din 09 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379310_a_380639]
-
al acesteia: Ce este omul că-Ți amintești de el, sau fiul omului că-l cercetezi?” (Psalm 8, 4), în timp ce conștientizăm distanța dintre Creator și creatură, în principiu, iar în fapt distanța dintre cine este Dumnezeu și cine sunt eu, muritorul, nevrednicul, păcătosul. Nu poți decât să stai mut în fața faptelor împlinite, moartea și Învierea Domnului, orice explicație fiind insuficientă pentru a ne scoate din starea de copleșire; vorba unei expresii din cântările liturgice: „a pricepe mintea nu poate”. Și totuși
ÎNVIEREA DOMNULUI ŞI APARTENENŢA NOASTRĂ de THEODOR DAMIAN în ediţia nr. 1950 din 03 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379294_a_380623]