4,012 matches
-
ori, alandala. „Amin“, șopti tânărul terminându‑și ruga de dimineață. După care adăugă cu glas tare: „Iartă‑mă, părinte!“ În acel moment, ca la comandă, bubuită tobele, lugubru și monoton ca ploaia. Un ofițer husar cu chip rubicond și cu mustăți zbârlite, Încadrat de puștile lungi a doi ulani croați care‑i stăteau În părți, Începu să citească sentința. Avea o voce spartă, care răsuna a gol În celulă. Sentința era crâncenă și neîndurătoare, moarte prin spânzurare. Tânărul nobil participase cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
minune. Trupul i se Învârti În ștreang, iar ochii Îi ieșiră din orbite de parcă vedea ceva cumplit și nemaiântâlnit. „Domnilor, m‑am aflat la câțiva pași de el“ va povesti la popota ofițerilor chiar În aceeași seară același ulan cu mustăți zbârlite. „Când i‑au pus ștreangul de gât, se uita calm la mâinile călăului, de parcă Îi lega o eșarfă de brocart... Vă dau cuvântul meu de onoare, domnilor!“ Ar fi posibile două concluzii. Ori tânărul aristocrat a murit brav și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
un aer comic de superioritate, apoi îl scoase pe Dan în față să le rezolve. Mai inteligent și mai rapid decât ea, băiatul completă atât de repede rezultatele, că Luana rămase în urmă cu socotitul. Deși cei doi zâmbeau pe sub mustăți și îi tot strigau " Hai, tovarășă, mai repede!", "profesoara" nu se pierdu. Calculă cu grijă și răbdare din urma lui, apoi spuse mulțumită: Bravo, elev, ai nota 10. Bica urmărea jocul copiilor în timp ce-și îngrijea grădina și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
boruri mici, negre. Încep să fredoneze unul din cântecele filmelor cu Charlot. Se ridică, pe rând, sprijiniți în bastoane. Se aliniază și pornesc spre masa spectatorilor, învârtind bastoanele și legănându-se, imitând mișcările eroului cu pricina. Au, sub năsucurile cârne, mustăți dese și scurte, desenate cu carioca. Spectatorilor nu le vine să creadă. Înțepeneala lui Dan a dispărut ca prin minune. Cu cât se leagănă și se împiedică mai tare, cu atât e mai aproape de personaj. Ema întruchipează un Charlot rotofei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Luana o impresionase încă din prima zi de școală. Când fata, pentru a-și demonstra cât de curajoasă este, își lipi palmele de fața fină, tresări puternic la atingerea ca de puf a firelor de păr periate cu grijă în mustața firavă. Rosti îi pipăi atent mâinile și tresări la rândul său și fără nici o ezitare spuse cu o voce ce trăda un simțământ aparte: Luana! Se duse pe apa sâmbetei tot curajul iar elanul de moment, provocat de cei din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
oasele obosite ale trupului. Crescuse fără tată. Tânjise, cu toată forța sufletului ei pătimaș, după un "bărbat în casă" care s-o apere, s-o joace pe genunchi, să accepte, cuminte și plin de dragoste, ca ea să-i pieptene mustața. Prezența acestuia doar pe hârtia rece a fotografiilor îi sufocase copilăria. Nu vroia să marcheze viața Anielei cu aceeași suferință. Îi făcuse, deja, prea mult rău. Știa că nu fusese o mamă bună. Copilul ei aproape că nu o cunoștea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
a fost prea greu, se descurca. S-a uitat la cei din jur cu o umbră de surâs malițios, căutând inutil un semn dezaprobator, dar ei i-au ocolit privirea, nu se uita la ea decât un bărbat cu o mustață stufoasă și neagră. Acela i-a Întors zâmbetul ca un fel de Încurajare. Drept desert a luat tartă Tatin și două cești de cafea, care au mai atenuat gustul coclit. A lăsat un bacșiș mai generos decât și-ar fi
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
bancă din apropierea balustradei curbe de piatră care-i plăcuse lui Karl pe când era tânăr, Încă și mai tânăr decât era ea acum. Asta i-ar fi făcut plăcere. Când a pornit, cineva s-a luat după ea. Era bărbatul cu mustață care-i zâmbise În timpul mesei. Purta o haină gri de stofă În spic și pălărie de fetru. Bonjour, a zis Margaret. și-a dat seama cât de jalnică Îi era vocea, jalnică, Înfrigurată și singuratică. Au mers o vreme Împreună
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
duc ei de nas, în nici un caz, noi avem memorie și memoria noastră nu iartă. Dormi agitat, visă bucăți enorme de carne puse la frigare pe o bară metalică, răsucite la o manivelă de un ins, unul înalt, musculos, cu mustață, îmbrăcat numai cu pantaloni, cu spatele plin de bobițe de transpirație. Peste tot mișunau grupuri de femei, îmbrăcate în rochii lungi, inspectau frigăruile, cronometrau periodicitatea rotației manivelei. Acolo unde constatau vreo neregulă, băteau sugestiv cu arătătorul mâinii drepte în cadranul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
a răspuns ea înțepată, lasă că are cine să le cumpere la prețul acesta și încă ce-o să le cumpere. Și ce vrei acum, o întrebase bărbatul în timp ce-și încărca furculița gospodărește cu mazăre și-și tampona pe sub mustață cu bucăți de pâine buzele unsuroase după care le băga în gură. Să te duci tu, tu ai un ochi mai al naibii, imediat vezi care-i defectul, să vezi ce-i cu flanelele alea și să cumperi la copii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
deși mi-a trecut prin cap, n-ai tu inima aia, ar fi trebuit... a zis Baby, de chestie, acum așa de frumos cum nu l-am mai văzut de mult, bronzat și vopsit blond, își lăsase un fel de mustață și cioc pe dedesubt, l-am îmbrățișat cu dragoste ieri, cu multă dragoste, Prințesa Miau era și ea și cred că un pic pupatul cu drag, nu ei, a făcut-o să închidă din pleoape. Nici eu n-aș putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
petrece în jur, si se întinse în șezlong, cu ochii închiși. Bag mâna-n foc că Fanny Tarrant se râde cu sfințenie pe linia bikinilor în fiecare vineri seara, lăsându-și doar un smoc îngust de păr pubian, ca o mustață verticală. Am dreptate? — Inexact! De fapt are forma literei V, spuse Fanny, intrând în cameră, urmată de Eleanor. Șam sări că ars și se holba la Fanny. — Tu ce chilu’ meu cauți aici? întreba el. — Întâmplător, treceam prin zonă, răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
fără noroc taie cu aripile ei luna, când un bărbat cu ochii verzi și cu cămașa albă cu floricele își alungă calul peste drumurile pustii. Strânge căpăstrul și încruntă sprâncenele și se vede că-i om rău, după cum își roade mustața și după cum sparge zările tot una cu calul în spume. La ,,Moara cu noroc”, banii curg valuri și mâinile care tremură și-i pipăie nu mai sunt curate și aspre, căci între galbeni și om se strecoară o umbră de
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
maturității. Ce plăcut este, domnule dascăl, să-mi amintesc de locurile unde am învățat și mai ale de dumneavoastră care ați fost ca o lumină pentru mine. Îmi amintesc aievea toate vorbele dumnea-voastră, vă văd parcă și acum înfățișarea plăcută, mustața tunsă scurt, dinții lungi, cu strungă mare la mijloc. Și niciodată nu voi putea să uit lecțiile dumneavoastră de gramatică, istorie, muzică și matematică. Dumneavoastră ne-ați învățat cum să recităm poeziile eroice, cum să cântăm după tonul diapazonului, dar
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
adună în jurul chipului venerat al dascălului, realizând prin acest fragment o adevărată identitate. Un portret fizic este schițat cu ajutorul descrierii. Era un om bine făcut, puțin cam chel în vârful capului, cu ochii foarte blajini. Când zâmbea, se arăta sub mustața tunsă scurt niște dinți lungi cu strungă mare la mijloc. Autorul face ca figura fostului său dascăl să retrăiască în sufletul cititorului prin bogăția sufletească, prin personalitatea acestuia oglindită în fapte și în vorbe, prin relațiile învățătorului cu elevii. Povestitorul
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Carnea e fragedă, vinul muscat. În soba de fontă duduie un arzător de opt sute. Pe pereții proaspăt vopsiți, umbrele lor se dilată de căldură. Serviți, dom' profesor, că e de unde. Hai noroc! Brândușă bea vinul dintr-o suflare. Își șterge mustățile stufoase cu dosul mâinii. Când o fi mai rău, așa să fie. Ca acum. Sughiță. Pentru caz de sughiț are apă minerală. Destupă o sticlă de jumătate și bea direct din ea. O lasă goală sub privirile admirative ale lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Carolina pentru că ea era locul său așa cum fântâna era locul peștelui. Crescuse În această Piață ca un copac cu rădăcinile În cer. Să trăiți și să mai veniți pe la noi! Întoarse capul. Un bărbat robust, roșu În obraji, cu o mustață sură, stufoasă, cu un chipiu și În livrea cu epoleți, pantaloni negri Franz Joseph, cu vipușcă de general, Îi zâmbea cu toți dinții de viplă, din ușa monumentală a restaurantului, luminat ca la Revelion, dar gol cu desăvârșire: mobilier alb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de panourile publicitare de care avea nevoie pentru firmă, În schimb avusese curajul să Înapoieze desenul. IV. Scurtă călătorie a domnului Húsvágó Tamás Húnór Într-un loc nu prea Îndepărtat 1. Pălăria de gabor Îl prindea bine. La fel și mustața sură, stufoasă și pe „oală”. Ca să nu mai vorbim de laibărul verde și de cămașa albă. Își puse ochelarii de miop comandați anume pentru acest drum, dar și pentru ultimul... Când va sosi ceasul. Cu ochelarii pe nas arăta ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
său nu mai avea În cursul zilei. Când Între cei doi părea să nu fi rămas loc decât pentru un sărut grăbit, Eleonora scoase din buzunarul cojocului ei de oaie un Snickers pe care Îl plimbă mai Întâi, provocator, sub mustața poștașului, ca pe o țigară de foi Partagas, apoi, cu o Încetineală ce nu avea nimic de-a face cu frigul de afară, Îi scoase ambalajul. Poștașul deschise gura Înainte chiar de a-i fi adusă ofranda. Din pricina gerului, aerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ca un poponar, Gheretă, veni disprețuitoare replica femeii. Când dansăm, apăsă bine pe acest cuvânt, tu o să stai pe scaun cu blana În brațe. Să nu-ți fie frig. Se apropie de oglindă și Începu să-și examineze ridurile și mustața abia mijită. Se gândea că, dacă ar fi fost bărbat, ar fi fost un fel de Clark Gable. Gheretă, Însă, n-ar fi fost În nici un caz Vivien Leigh din filmul vieții ei, pe care 1-a văzut de trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
gîzé nu se vedea, nici nu se auzea, pe tot Întinsul acelui cîmp, Încît ei, dacé ar fi putut sé-și dea seama, ar fi Înțeles cé sînt singurii locuitori ai vieții lor... - Ce facem cu cocosul?, Întrebé Vladimir Ilici, résucindu-și mustață micé, roșcaté. - Mergem În Polonia la colibé. - Sé-l ducem În Polonia? - În colibé, nu va da nimeni peste el. - Mé tem, sincer sé fiu, Felix Edmundovici. Mé tem eu de Polonia lor. Nu prea am Încredere. - Sé fie oare mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
o caute. Și Încé mai avea În „Patria Noastré” un Lenin cu ochelari și cu mustațé, résucité că la baronul Münhasen, care se trage singur de pér. Dar degeaba Îi spunea lui Nadejda Petrovna cé nu el i-a fécut mustață și ochelari lui Lenin, pentru cé nu-l crede. Lenin era bun și nu trebuia nimeni sé-i facé ochelari. Trebuia sé-i facé ochelari Învéțétoarei, care era desenaté lîngé tablé cum explicé la copii. Dar nu lui Lenin. Lenin și-așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
meu nume a fost cauza? Că n-am vrut să mi-l schimb? Că trebuia să-i port, măcar așa, numele? Iordan Marievici și, simetric, Iordana Marievici. Nu l-am apucat, dar mi-l pot imagina pe bunicul patern, cu mustața lui ca un ghidon de bicicletă. Miha Marievici a venit din Serbia pe la sfîrșit de veac XIX, împreună cu fratele lui, Hristea, să deschidă magazin de muzică pe strada Lăpușneanu. Unul dintre cele patru magazine ieșene, dar cel mai mare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
să mă chițăie vocea de-a doua, dar o ignor. Erai terrribil, monșer Lucian, parol, cu jobenul maiestuos, de mileniu trecut. Îți ședea mănușă. Jobenul părea luat din schițele tale, de-o imaginație fără frontiere. Ieșite (schițele) o cîtime din mustața lui Dali, o cîtime din barba lui papa Freud, o cîtime din magia sud-americană, o cîtime din behaviour-ism. Jobenul, extravagantul, a turnat un strop de oniric în vinul casei. Chiar dacă Fluturel nu se lăsa dus de farmecul discret al burgheziei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
place să traverseze strada, n-ai remarcat? Fără alt motiv decît curajul. E probă de curaj și de îndemînare să sfidezi pericolul mașinilor, să învingi forța cailor din motor, să-i pui cu botul pe labe. Trebuie să eviți la mustață bolidul. Voi n-ați avut Cavaleri ai Mesei Rotunde? Cruciade? Și noi, cîinii, avem. Avem Cruciada Sfîntului Bernard, Cavalerii Marii Intersecții, ai Sensului Giratoriu. Îi celebrăm pe martirii șoselei cu șase benzi, cu opt, cu zece... Mai sînt și răpușii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]