1,312 matches
-
perioade. O dramă fără ieșire, o situație fără soluție. Nedreptățiți au fost invitați să stea sub același soare cu rinocerii epocii de aur. Și ei tot călcați în picioare, și ei tot la putere, bine mersi, dictând legi, principii, și mustrând lumea cu botul lor rozaliu. Cum Dumnezeu ați putut crede că o coabitare e posibilă? Cum nu v-ați dat seama că mersul pe sârmă printre cele două lumi va fi socotit slăbiciune de character? O vreme, inclusiv subsemnatul, a
CARTUŞ MAMA NOASTRĂ LA TOŢI, ŢARĂ DE TÂMPIŢI ŞI HOŢI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1437 din 07 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376728_a_378057]
-
vedea de drum mai departe. Gherghina, mai rămânea câteodată privind lung căruța, dar el nu-ți întorcea privirea nicicând. De câteva ori, fără să vrea, din pieptul fetei ieșea un oftat lung, și mergea mai departe. Se mira și se mustra în gând: - Doamne, cred c-am bolunzit! .........sunt eu vrednică de a fi nora morarului? -Gherghino!...hai fata tatii cu mine azi la moară, să-mi ții dă saci, că măta are treabă! La moară? Gherghina sări ca arsă: -Imediat
GHERGHINA....O POVESTE DE LA ȚARĂ de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376799_a_378128]
-
și ea de vreun eveniment mai fericit prin care trecea el?! Nu, nu se impunea! Mira se obișnuise cu toate eschivele astea. E tare adevărat că, în sine, suferea. Uneori, dar atât de rar, se surprindea uitându-se în oglindă, mustrându-se cu graiul, că nu s-a străduit mai mult să-l vindece de însingurare pe omul cu care ajunsese doar colocatară... Și atunci își amintea cum nici la plimbare nu merseseră numai ei doi după ce se luaseră, doar cu
CAPITOLUL 10 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375074_a_376403]
-
și nici că-l mai îmbiase la vreo ieșire... Dacă era ceva de luat pentru casă, o însoțea la cumpărături, bineînțeles, dacă-l ruga. De fapt, i-ar fi plăcut să se ducă singur, mai degrabă. Dar... Și Mira își mustră cugetul că-și amintește așa de cel dus... Totuși plusă, retrăind felul cum găsise de cuviință să se despartă de ea. Cu un an și ceva înaintea divorțului, ea deschisese vorba despre asta, întrucât el lărgise sfera neajunsurilor făcute cu
CAPITOLUL 10 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375074_a_376403]
-
de Dumnezeu, precum Cina cea de taină. Se spune că strămoșii noștri daci se nășteau cu privirea îndreptată spre înaltul cerului, pentru a lua cunoștință, încă din prima clipă a vieții, că acolo, Sus, sălășluia puterea divină care îi veghea, mustrându-i cu secete sau cu boli, când uitau uneori de vechile datini, dar și cu ploi și lanuri mănoase de grâu, cu sănătate în trupurile lor viguroase și cu bogăție în case, când vocile acestora înălțau imn de mulțumire zeului
OBICEI ŞI SENS ÎN RITUALUL DE ÎMPODOBIRE A BRADULUI ÎN AJUNUL CRĂCIUNULUI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1441 din 11 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372750_a_374079]
-
bat în poartă, Sunt obosit, murdar și plin de vină, Am fost pierdut în lume ani la rândul, Am colindat în lung și-n lat pământul, Dar nicăieri nu am găsit lumină. Mă iartă Doamne! Mă auzi Tu oare? Mă mustră Duhul, tare-mi e rușine! Aș vrea la pieptul Tău să plâng, Părinte, Să mă iubești la fel ca înainte, Să nu mă mai despart nicicând de Tine! Mă iartă Tată! M-am întors acasă! Am fost fugar, dar azi
MĂ IARTĂ TATĂ! de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1895 din 09 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373225_a_374554]
-
și în același timp să fie un părinte duhovnicesc cu autoritate și discernământ, și toate acestea fiindcă vocea profetică a Bisericii și a Părintelui duhovnicesc din Ea, se aude în istorie, căci nu se concepe ca, propovăduind adevărul să nu mustri păcatul, curățindu-l și îndepărtându-l prin baia celui de-al doilea botez, adică prin lacrimile pocăinței. Glasul ei este aidoma cuvintelor scripturii: „Iată Eu stau la ușă și bat”... Chemarea ei și a duhovnicului numai în ea sau din
PREACUVIOSUL PĂRINTE ARHIMANDRIT IOANICHIE BĂLAN... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1417 din 17 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371663_a_372992]
-
interesat prea mult năroada aia de femeie. Ba chiar îl plictisea și îl irita cu aerele ei de femeie fatală. Bănuia că era chiar puțin îndrăgostită de el și asta l-ar fi ajutat s-o manipuleze mai ușor. Se mustra amarnic că cedase impulsului de îndrăgostit și că lăsase trandafirul acela blestemat la ușa Clarei. ,, Tocmai când reușisem să simulez un dezinteres total față de ea! Ce prost am fost! Acum suspiciunile ei s-au trezit din nou și la fel
ISPRĂVILE LUI CUPIDON (PART. 12) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2211 din 19 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375656_a_376985]
-
că poți cuceri o femeie? Îți imaginezi că după așa ceva, ar mai putea fi posibilă o relație între tine și mine? Dar uite că ne certăm, în loc să discutăm civilizat și nu asta e ceea ce îmi doresc! - Iar mă ataci! o mustră el trist. Nu sări iar la bătaie! Nu în sensul acela! Mă ataci cu vorbe, cu fapte... Știu că e îngrozitor ce ți-am făcut și nu mă aștept să mă ierți, dar crede-mă, că eu nu sunt așa
ISPRĂVILE LUI CUPIDON (PART. 12) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2211 din 19 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375656_a_376985]
-
înghiți cu hotărâre două calmante, căci ajunsă la acel nivel, durerea nu mai putea fi combătută cu metode clasice. Nu o dată ajunsese la urgență în plină criza de cefalee, așa că era mai bine să evite o astfel de situație. Se mustră îngrijorată pentru neglijența ei, când stomacul agresat pe nedrept de efectul tempestiv al medicamentelor, începu să dea semnale insistente de foame dureroasă și greață. ,,Uff, ce idioată mai sunt! Trebuia să mănânc ceva înainte!” Se grăbi să remedieze eroarea, pregătindu
ISPRĂVILE LUI CUPIDON (PART. 11) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375653_a_376982]
-
Ana Aslan, l-am internat sine die. I-am urmărit evoluția bolii și, când a fost mai bine, i-am sugerat să revină acasă, doar vă lipseați îngrozitor unul altuia, nu? -Nicole, Nicole! Mare artistă mi-ești! îndrăzni s-o mustreze ponderat fiică-sa! Ce bine ai interpretat rolul de înțeleaptă femeie în duminica celei de-a doua plecări! se miră sărind s-o îmbrățișeze cu foc Geraldine. -Numai c-atunci a plecat pe cont propriu pentru multă vreme... Am folosit
SFÂNTA NICOLE de ANGELA DINA în ediţia nr. 2060 din 21 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379162_a_380491]
-
ai lui Ghiță Repezitu. Florea Târâială lovea cu bâta măgarii, care se opinteau să urnească greoaia cotigă cu sicriul lui moș Ion. Doar nu erau măgarii lui: Dii, afurisiților, abia vă mișcați! Nu-l mai aminti pe Necuratul, Floreo! Îl mustra din când în când părintele Bărbuță. Dealul greu, forțe firave... Mai bine, dă-te jos și împinge și tu așa cum face Ionică. Paliul împingea la cotigă și suspina: Acu´...cine-mi mai spune, tataie, ce să fac? Pe loitră, baba
SCUZAȚI, CĂ MOR! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379131_a_380460]
-
luat cartea cu indiferență, afirmând că este bună, dacă e gratis. I-am spus acelui elev că poate alege între carte și o tabletă de ciocolată ce o aveam întâmplător în poșetă. A ales tableta de ciocolată în timp ce a fost mustrat de o colegă ce îl sfătuia să aleaga cartea ca amintire. La o viitoare culegere selecția micilor creatori va fi mult mai drastică. Cei care au etalon lucrurile materiale, educație primită greșit în familie și prin intermediul mass-mediei, nu vor prețui
NU TE-NTRISTA! de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369124_a_370453]
-
la efectul graiului lui Artemie! Zicea că ar fi semănat cu tatăl ei, care fusese o viață staroste în sat: cât trăise acesta, nu existaseră neînțelegeri în comunitatea lor, omul lămurind și aplanând conflictele de orice fel. Chiar și când mustra ori ironiza, nu te puteai necăji pe Artemie, căci avea un zâmbet și un râs aparte, acționând ca un tampon ce împiedica să se emane vreun resentiment. Până să înțelegi ce voise popa, zâmbetul, râsul te furau, lăsând orice reacție
CAPITOLUL 5 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1801 din 06 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369202_a_370531]
-
apărut ceva nou, său mergea la Țicău, la bojdeuca prietenului Creanga pentru a-l întreba dacă a mai primit o veste de la el. Era atât de tristă încât Ion Creanga i-a scris de multe ori poetului și amicului sau, mustrându-l pentru că îi pricinuia atâta suferință Veronicăi: " Bădie Mihai, Ce-i cu Bucureștiul, de ai uitat cu totul Iașul nostru. Veronica a fost azi la mine și mi-a spus că și cu dânsa faci ca și cu mine. De ce
EMINESCU VÂRF DE LANCE AL SPIRITUALITĂȚII ROMÂNEȘTI de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 2209 din 17 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374215_a_375544]
-
ai trudit și cu glasul plâns, spășit, Că te schimbi, tu ai jurat, dar se vede c-ai uitat. Inima îți e rapusă, de mândrie e condusă, Interesele meschine, te fac iarăși de rușine, Unde-ți e recunoștința? Nu te mustră conștiința? Dragul meu vecin, ascultă! Unde-i vorbărie multă, Nu e loc de meditare...Dumnezeu, e Îndurare, Este Dragoste și Pace, ce promite, El și face, Dar să te gândești că-n toate, Dumnezeu face dreptate, Nu acceptă-n al
NU MAI RĂTĂCI, VECINE! de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1866 din 09 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362265_a_363594]
-
sine și, mai mult, nu le va avea niciodată. Cel ce se cunoaște pe sine nu ia aminte la greșelile și păcatele altora, ci se uită la ale sale, căindu-se necontenit pentru ele; el cugetă la sine și se mustră pe sine. În cunoașterea de sine, se ascunde, de fapt, esența credinței creștine autentice: coborârea omului sub toată zidirea lui Dumnezeu. Aceasta este cheia de descifrare a sensului vieții creștine, de înțelegere a principiilor existențiale ale omului, a universului, a
“CUNOAŞTE-TE PE TINE ÎNSUŢI!” de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1972 din 25 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378678_a_380007]
-
nu sari imediat la gâtul lui, ci, cumpătat, calm, îți spui următorul lucru: „Iată, Dumnezeu îl iubește așa cum este!”. Nejudecarea este binecuvântarea lui Dumnezeu pentru cel care face voia Sa. 4. Mustrarea de sine Creștinul trăitor al credinței ortodoxe se mustră pe sine, nu așteaptă pedeapsa lui Dumnezeu pentru un păcat sau altul. Mare lucru este ca omul să se mustre pe sine. Ce înseamnă aceasta? Adică să ne cunoaștem nimicnicia, slăbiciunile, neputințele și neiscusințele. De ce? Pentru că numai astfel ne vom
ŞAPTE LUMINI de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378681_a_380010]
-
este binecuvântarea lui Dumnezeu pentru cel care face voia Sa. 4. Mustrarea de sine Creștinul trăitor al credinței ortodoxe se mustră pe sine, nu așteaptă pedeapsa lui Dumnezeu pentru un păcat sau altul. Mare lucru este ca omul să se mustre pe sine. Ce înseamnă aceasta? Adică să ne cunoaștem nimicnicia, slăbiciunile, neputințele și neiscusințele. De ce? Pentru că numai astfel ne vom da seama că noi nu suntem în stare sau nu suntem vrednici de dragostea lui Dumnezeu, de familia pe care
ŞAPTE LUMINI de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378681_a_380010]
-
se cunoaște pe sine și, mai mult, nu le va avea niciodată. Cel ce face voia Tatălui, nu ia aminte la greșelile și păcatele altora, ci se uită la ale sale, căindu-se necontenit pentru ele; el cugetă și se mustră pe sine. 5. Har, pricepere și înțelepciune Creștinul autentic se deosebește de ceilalți prin atitudine, gesturi, comportament, dar și prin modul cum își îndeplinește misiunea sa zilnică, fie că este la locul de muncă, în familie sau societate. Prin vorbele
ŞAPTE LUMINI de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378681_a_380010]
-
tot mai avea de furcă. Acu i s-a isprăvit lâna din fuior și se leagă de opoziție. Nu-i bună-bucuroasă c-o lăsăm în pace să se intereseze de Abdurraman și de voievodul Plamenaț, mai trebuie să ne și mustre cu glasul subțire al unei oarecare secte rusești, mai trebuie să-și laude guvernul cu tonul băieților ce cântă sopran la biserica San-Petru din Roma, mai trebuie să ne imputeze nouă, nu altora, nerăbdarea de-a veni la putere. Bine
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
largi și e prudentă. Domnul a văzut atâtea în țara aceasta. El a văzut cum din toți aceia cari sânt certați cu cerul și cu ei înșii, din toți aceia pe care conștiința propriei lor nimicnicii îi fierbe și-i mustră s-a format un numeros partid, carele, sub pretextul luptei pentru libertățile publice, vânează funcțiile publice. Lipsiți de religie și de iubire de patrie, fără instinct pentru adevăr, fără știință și fără spirit de muncă, unii din ei au fost
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
începem căutarea noastră din sinele lăuntric. Cu cât această voce este mai clară și mai puternică, cu atât judecă mai clar și mai limpede. Ea ne dă sugestii despre direcțiile pe care ar trebui să le urmăm, tot ea ne mustră atunci când facem ceva greșit, în contradicție cu propriile noastre concepții ori cu anumite principii morale ori sociale. În fața acelei voci lăuntrice trebuie să ne scuzăm atunci când ne simțim vinovați, ei trebuie să îi spunem că tot ceea ce am făcut a
Manual de citire rapidă by Silviu Vasile () [Corola-publishinghouse/Science/1653_a_2981]
-
căci ești că iarbă, Te nalți în roua dimineții și noaptea te-nfășori". 410 "Vai! sînt doar precum o floare? atunci mă așeza-voi jos, Atunci voi plînge, atunci jeli-mă-voi și suspina-voi pentru nemurire, Și-l voi mustra pe făcătorul meu, pe tine O Soare, care mă nalți să cad". Așa grăind ea șezu jos și plîns-a pe sub meri. "O, să piei, tu, Soare! care nălțatu-m-ai spre a ma tulbură, 415 Care mi-ai dat o inimă să
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
satele devastate de război apar și cerșesc pâine. Un grup de recruți, disperați și nefericiți, se întorc de la iubitele lor. Preziosilla și vivandierele le oferă un alt fel de dragoste. Dânsul care începe este întrerupt de Fra Melitone care îi mustra printr-o predică fățarnica. Soldații italieni îl amenință, în timp ce soldații spanioli îl apără. Preziosilla le spune să-l lase în pace. Apucând o tobă, ea reușește să adune toată mulțimea în jurul ei și să intoneze împreună un marș militar însuflețitor
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]