1,102 matches
-
de cei din jur pentru handicapul lui, se îndrăgostește iremediabil și obsesiv de o tânără din vecini, implicată în relații cu persoane proaspăt îmbogățite după ’89 (Martorul). Parcurse în succesiune, cărțile se leagă între ele prin personaje și referințe încrucișate: mutul apare nu doar în Martorul, ci și în Pavană în peisaj marin; Popeye recunoaște în Iubire interzisă că a scris romanul Fă-ți patul și dormi! și, în egală măsură, el este „personajul folosit de un oarecare scriitoraș Stelian Țurlea
ŢURLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290312_a_291641]
-
Mihai Zotrescu, Moartea în pădure e un roman realist-socialist ce se îndepărtează de prototipul deceniului precedent doar prin rafinarea tehnicilor narative, nu și prin nuanțarea perspectivei ideologice. Abdicarea de la dogma oficială se constată abia în schițele și nuvelele din Duminica muților (1967), numai că acum carența vine din insuficienta prelucrare a materiei, care oscilează între anodin și pitoresc. În schimb, Ț. se remarcă aici prin trei aptitudini exploatate la capacitate maximă în romanele ulterioare: decupajul precis al detaliilor, finețea analizei psihologice
ŢOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290210_a_291539]
-
ale genului. Mult mai jos se află Însoțitorul (1981), care, deși cuprinde numeroase scene de efect, resimte consecințele arborescenței epice și ale căutării ostentative a senzaționalului. De altfel, mutând acțiunea în cadrul rural, romanul pare o revenire la atmosfera din Duminica muților. Cu toate acestea, cartea rămâne în siajul Galeriei cu viță sălbatică mai ales prin perpetuarea relației erou-martor, ipostaziată aici prin binomul Mega(clide) Pavelescu - Rânzei, iar titlul romanului se explică prin prezența revelatoare a ultimului, în aparență un stenograf umil
ŢOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290210_a_291539]
-
sumar-transparentă; în sfârșit, într-o manieră mai puțin demonstrativă decât la Ivasiuc, sunt romane „ideologice” și polemice. NICOLAE MANOLESCU SCRIERI: O noapte la arie (în colaborare cu Leonid Strașun), București, 1950; Moartea în pădure. Cronica unei zile, București, 1965; Duminica muților, București, 1967; Destinul cuvintelor, București, 1971; Pre texte, București, 1973; Galeria cu viță sălbatică, București, 1976; ed. 2, pref. Valeriu Râpeanu, postfața autorului, București, 1979; ed. București, 1999; Alte pre texte, București, 1977; L’Exclu, tr. Georges Barthouil și Ilinca
ŢOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290210_a_291539]
-
repede, cîlților! La treabă, din nou! Malul ăsta de lemn e ciocănelul, iar eu mi-s dascălul care predă lecția de țambal. Poc, poc! AHAB vorbește singur Ă Ce spectacol! Ce zgomot! Ciocănitoarea căruntă ciocănind în copacul găunos! Orbii și muții, sunt de pizmuit acum. Ia te uită! obiectul acela e așezat pe două coșuri pline eu saule. Mare pișicher e omul ăsta! Tic, tac - parcă ar fi clipele vieții unui om! O, cît de imateriale sînt toate lucrurile materiale! Există
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
vii; acționează conform unor formule-șablon pe care le întâlnim și la alți scriitori, ba chiar și la alte opere ale lui Camilar. Autorul se repetă pe el însuși. Își repetă în special greșelile: întâlnim aceeași predilecție naturalistă pentru extraordinar (figura mutului oropsit), rezolvarea facilă a problemelor prin introducerea nelipsitei ședințe cu mărturisiri autobiografice și discursuri (...). Tot pe linia «înfrumusețării» involuntare a realității, ca efect al felului cum sunt construite imaginile artistice, se situează și alunecarea spre o anumită formă de idilism
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Nimeni nu-i răspunse. Fură aruncate la asalt trei companii disciplinare, șase sute de oameni. După primul atac, respins, Pavel văzu că rulourile de sârmă ghimpată dispăruseră pe jumătate sub trupurile nemișcate. Mai departe, de-a lungul împrejmuirii, prizonierii legați observau, muți, fluxul și refluxul de soldați care se lăsau uciși, fără a putea răspunde. La al cincilea sau al șaselea val, când nu mai rămânea decât un sfert din cele trei companii, Pavel, deja surd, deja simțind un gust de sânge
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
Păcatul face pereche doar cu damnarea, ambele fiind Înscrise În veșnicia morții. Luca „Feriți-vă de aluatul fariseilor care este fățărnicia (hypokrisis)”, spune Isus. Luca nu acordă prea multă atenție logion-ului nostru. Acesta pare cumva lipit. Pasajul referitor la vindecarea mutului apare În capitolul 11, foarte departe. Luca trimite Însă direct la episodul minunilor săvârșite de „degetul lui Iahve” din Exod și la tema, esențială, a Împietririi inimii, care apare explicit și la Marcu. În ce privește „degetul lui Dumnezeu”, trebuie spus că
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
ochii deliberat, susținând că lumina soarelui e Întuneric absolut, ori cu cel care, la auzul Logosului divin, Își pune palmele peste urechi, neascultându-și decât bătăile funebre ale inimii sale Împietrite. Să revedem contextul evangheliei: Isus săvârșește minuni, vindecând orbi, muți, ologi, posedați. Negând prezența și lucrarea efectivă a Duhului Sfânt În aceste vindecări, fariseii iau locul orbilor, muților și ologilor, al posedaților, devenind, ei, cei care-l acuză pe Isus de complicitate cu Beelzebul, adevăratele progenituri ale lui Beelzebul. Cea
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
pune palmele peste urechi, neascultându-și decât bătăile funebre ale inimii sale Împietrite. Să revedem contextul evangheliei: Isus săvârșește minuni, vindecând orbi, muți, ologi, posedați. Negând prezența și lucrarea efectivă a Duhului Sfânt În aceste vindecări, fariseii iau locul orbilor, muților și ologilor, al posedaților, devenind, ei, cei care-l acuză pe Isus de complicitate cu Beelzebul, adevăratele progenituri ale lui Beelzebul. Cea mai potrivită replică pare aceea dată de orbul din naștere vindecat, În Ioan 9, 25-33: [Iudeii] „l-au
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
iată proba cea mai evidentă: dacă niște chaldeeni (evrei - n.n) care au Învățat limba greacă sau greci care au Învățat-o pe cea chaldeeană citesc cele două scrieri, cea chaldeeană (ebraică - n.n) și cea tradusă În greacă, rămân muți de admirație și li se Închină cinstindu-le ca pe niște surori sau mai degrabă ca pe una și aceeași scriere În conținut și În formă; iar pe traducători nu-i numesc altfel, ci hierofanți și profeți” (39-40). Traducerea Întregii
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
de cauciuc în capul de lemn al lui Gigel, are vreun efect ? Ana II: Gigel are cap de lemn... Gigel ( către sală ): Da, râdeți ? Și tu tipule, o să vă mai arăt eu una de-o să rămâneți muți !, Da, da, muți... Ofițerul ( către sală ): Totul putea să se termine în mod tragic. Cortină de lumină. Lumină. Intersecția. Pe zebră, în mijlocul străzii se află întins - lovit de o mașină - Gigel, cu mingea lângă el. În colțul străzii, lângă semafor, Raluca, agitată, plânge
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
sunt acordate augustalilor ca distincție onorifică. Înainte de a se așeza, Claudius face un semn apreciativ cu mâna către forma grațioasă și în același timp capricioasă a picioa relor scaunului. Nu spune nimic, însă Vipsania înțelege și fără cuvinte comentariul lui mut. Ei, romanii, nu au mai avut nimic de inovat în materie de tâmplărie și se mulțumesc să copieze modelele grecești. Claudius încearcă să se cațăre pe locul prea înalt pentru silueta lui diformă. Nu reușește. Vipsania se agită și solicită
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
am azvârlit cu atâta putere, încât parapetul s-a prăbușit și a târât printre dărâmături santinela care se sprijinea de el. Se privesc pentru o secundă față-n față. — Ceilalți, când au văzut ce se petrece, au rămas mai întâi muți de spaimă, după care au luat-o la fugă părăsind porțiunea de zid unde se aflau... Respiră precipitat: — Așa am cucerit fortăreața. Mușchii de pe chipul lui Rufus rămân neclintiți. Știe însă că zdrahonul nu se laudă cu minciuni. A învățat
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
dreaptă. Împrejur cei mari ai țării și ai sfatului s-adună. Pe balconul nalt se-nșiră dame-n veselă cunună. Regele dă semn cu mâna, sare-o poartă din țîțîne Și un leu iese în față, cumpătat, cu pasuri line, Mut se uită împrejuru-și, cască lung și a lui coamă Scuturînd-o, își întinde mușchii și s-așează jos. Regele un semn mai face, se deschide-o altă poartă Și dintr-însa se repede C-un sălbatec salt un tigru, care când
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
ce-Ai strâns la cruce, Inundă-mi ființă, ocean necuprins. Foc viu de speranță. Rug de iubire De veacuri nestins... Isus plângea. Și mai plânge... În inima mea, în sufletul meu Cu foc viu și apa -n 'tumult. Tu strigatul mut mi-l asculta Și vino Isus, căci Te-astept Cum am spus, mai demult.
Isus pl?ngea by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83247_a_84572]
-
o vedere panoramică a Întregii tabere, se opri brusc. Ce naiba era aia? Un animal jupuit? Apropie imaginea. Era ciotul unui picior! Iar fața posesorului ciotului era Încă și mai desfigurată. Prietenii mei se Întoarseră să vadă și ei și rămaseră muți de uimire. Ce Dumnezeu li se Întâmplase acestor oameni? Doi bărbați, două femei și o fetiță drăguță având nu mai mult de zece ani. Fiecăruia Îi lipsea un picior, o mână, partea de jos a piciorului, fiecare membru mutilat terminându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
dar și clienții mei erau stânjeniți. De aceea, la început nu vindeam deloc. În firmă erau și persoane mai vechi, care se purtau frumos cu mine și mă încurajau călduros: «Și mie mi-a fost greu la început și eram mut, dar, pe măsură ce faci asta, începi să-ți găsești cuvintele.» Am avut parte și de astea, treptat m-am obișnuit cu munca și, puțin câte puțin, am început să vând produse. A fost o experiență de viață foarte bună. Am lucrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
temeți! Iată Dumnezeul vostru, răzbunarea va veni, răsplătirea lui Dumnezeu; El însuși va veni, și vă va mîntui." 5. Atunci, se vor deschide ochii orbilor, se vor deschide urechile surzilor, 6. atunci șchiopul va sări ca un cerb și limba mutului va cînta de bucurie; căci în pustie vor țîșni ape, și în pustietate pîraie; 7. marea de nisip se va preface în iaz și pămîntul uscat în izvoare de ape. În vizuina care slujea de culcuș șacalilor, vor crește trestii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
pe masă în fața copiilor flămânzi. Fiindcă tot eram la legiferările pe luna iunie a înțelepților noștri conducători am urmărit să văd cu ce s-au mai gândit ei să umple golul din vistierie. Da ce am văzut m-a lăsat mut de uimire. Hei, vă rog ciupiți-mă careva, ca să-mi revin! Cât timp pixul guvernanților lucrau cu spor la legi de tăiere, pe ușa de din dos a apărut pe șest Ordonanța de urgență nr. 53/2010 care s-a
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
oară: privirea, încărcată de furie și, în același timp, de o insuportabilă suferință, a unor ochi întunecați și inteligenți, adânci și totuși plini de lumină - ochii unei zeițe ultragiate. în ei putu citi o indignare neputincioasă, dar - surprinzător - și un mut, aproape poruncitor strigăt de ajutor. Totul dură doar un moment, căci privirea aceea, disperată acum, se îndreptă în altă parte; însă acel moment fu de ajuns pentru ca în sufletul lui să se miște ceva. Se scutură: luase hotărârea. își desprinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
nu mai găsim cai pentru noi. Cu pas ușor, îi ajunseră pe ceilalți din grup. După ce urcară o mică pantă împădurită, ieșiră într-un luminiș întins, în care întâlniră burgunzii ce atacaseră tabăra și o mare parte dintre prizonierii eliberați. Muți războinici erau deja urcați în șa pe caii lor, alții se grăbeau să se urce pe cai împreună cu câțiva galo-romani ce luptaseră împreună cu ei. Câte unul striga din răsputeri, încercând să dea ordine mulțimii de fugari ce veneau să umple
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mândru, când (aveam 11 ani) am cumpărat, la median, un car de lemne de la un țăran. Dar emoțiile cauzate de grava boală a lui tată-meu mi-au produs o curioasă psihopatie: la școală nu puteam să încep lecția. Deveneam mut. Ca să se încredințeze de adevăr, profesorul mă punea să scriu lecția pe tablă. O scriam, dar n-o puteam citi. Profesorul m-a sfătuit să fac baie de muștar, la picioare. Am făcut, în zadar. Această infirmitate m-a ținut
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
cu noi. În acel moment, doamna Silsburn, aflată lângă mine, a dat un semn evident - aproape o tresărire - de înțelegere. A atins brațul de satin roz al doamnei de onoare și a strigat: — Știu cine e! E surdo-mut - e un mut surd. E unchiul tatălui lui Muriel! Buzele doamnei de onoare au format exclamația „Oh!“. Apoi s-a răsucit în scaun, către soțul ei: — Ai un creion și o hârtie? a răcnit. I-am atins brațul și i-am zbierat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
eu să-l implor pe Comandat?” „Dela Comandant am primit dispoziție. Bună ziua...” Le Întoarse spatele, urcând cele câteva trepte pe lângă cabina ofițerului de serviciu, dispărând În spatele unei uși. Surprizele se țineau În lanț. Tony Pavone și Nando rămaseră fără glas, muți de uimire! Nici nu avea la cine să protesteze: până și ofițerul care era de gardă - dispăruse! „...Maiorul contactat, le vorbise inițial cu o elegantă curtoazie ca ulterior, să-și schimbe brusc atitudinea Într-una rece respingătoare. Care să fie
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]