1,303 matches
-
s-a ridicat și s-a închis în dormitor „să lucreze“. În ultimul timp se plânge că îi lipsește atelierul ei, așa că ieri am adus în casă un sac enorm cu lut de modelat pentru ea. La început a făcut mutre, deși aproape îmi rupsesem spatele cărându-l în și din mașină. Se pare că nu e exact materialul cu care e ea obișnuită să lucreze. Când a ieșit din camera ei azi-dimineață ca să facă pipi, am tras un pic cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
de la Istru la Carpați; De la Bărăganul negru până-n tulburata mare, Suntem victime-ale unei tehnici de manipulare. Pașii noștri-nceți și siguri ne îndreaptă spre uitare, Viciați de incultură, de-analfabetismu-n floare. Cum să mai clădim destinul, viitorul țării ntregi Cu aceste mutre acre, adormite prin bodegi, Ce răsar de prin maidane cu toți șchiopii și scrântiții, Toarnă bârfe în pahare și o fac pe erudiții?! Noi ne-am învățat să tragem la răspundere pe alții, Să dăm vina pe cei care vin
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
am simțit dezechilibrat, lăsat cu toată greutatea pe pumn. Am eschivat ușor, apoi i-am măturat piciorul din față trimițându-l, cât era el de mare, cu fundul de pământ. Aș fi putut să profit de avantaj, să-i stâlcesc mutra cu un genunchi din cădere, așa cum obișnuiam când mă băteam cu golanii prin parcuri, aș fi putut să-i umplu capul de pumni, fiindcă îl uram cu toată ființa mea, dar am văzut-o pe Creața venind în fugă spre
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
a răspuns ca un profet ce-mi dezlega mistere doar pentru a mă face să văd drumul ce-l aveam de străbătut. Marius luă o mină de om supărat simțindu-se exclus de la discuțiile noastre. Și eu? întrebă cu o mutră de puști nedreptățit. Și tu ești de-al nostru, i-am răspuns să-l împac și luându-i pe amândoi lângă mine cu mâinile de după gât, am pornit-o ușor spre internat. O fotografie pentru un sărut Stăteam în pat
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
cu toții, că îl văd pe toașu Croitoru îndreptându-se spre noi: „Stima noastră...”. Cam asta era experiența mea în adunături mari de oameni, așa că, pentru început, i-am privit doar cu o oarecare contrariere: ce e cu aerul ăla pe mutra lor? Parcă Gorbi nu-i punea pe ai lui să-i tragă Te Deum în public. Am intrat pe o străduță lăturalnică, la un magazin de bijuterii. Acolo am găsit cerceii mei cu un bețișor auriu de care atârnă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
la întâlnirile noaste săptămânale: AKM, bazuca, grenada. De, mai aveam puțin și treceam la ghioagă și săgeată. Dacă stau să mă gândesc bine, cred că voiam să-l ucidem pe Ceaușescu fiindcă el viu era proba evidentă a lașității noastre. Mutra lui ne comunica seară de seară același mesaj: „Rahaților, sunteți mai rahați cu o zi”. Eram maturi, oameni în toată firea, cică responsabili. Aveam, spre deosebire de alții, măcar experiența livrescă a demnității și libertății. Nici măcar scuzele omenești nu mai țin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
de singurătate, de frig, de moarte. Spre seară eram pulbere și-am făcut pipi pe hărțile de istorie și geografie, „numa’ așa, ca să fim siguri că suntem deasupra determinismului istorico-geografic”. Și eram, chiar eram. Mă gândesc la intelectualii ăștia cu mutre sobre care spun că ei au făcut „rezistența prin cultură”. Ce rezistență, domnule, să strecori câte o șopârlă care scapă de cenzură și după aia să-ți freci mâinile satisfăcut de cât de curajos ai fost? Regimul știa de toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
nu era rezistență prin hedonism. E adevărat că și cultura și hedonismul subminează regimurile totalitare, dar asta-i altceva. Și din după-masa aceea l-am iubit pe Tămaș, cu tot cabotinismul lui. Era mult mai sincer decât toți intelectualii cu mutre triste și zâmbet ulcerat. Școala noastră era sub îndrumarea unui tovarăș Todea, de la municipiu, strungar, ajuns politruc printr-o școală la fără frecvență, la „Ștefan Gheorghiu”. Simțeam un freamăt de neliniște prin cancelarie în ziua când venea el. Profesorii erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
frumoși și cu minte minunată, ținută cu circuit închis să nu îi vadă nimeni nici mintea, nici trupul. Știu însă că l-am detestat pe bărbatul ei, încercând să îl înțeleg, totuși. Din orice unghi vizual, privirile îți cădeau pe mutra cu turban și barbă a lui Komeini, ca pe vremuri în ambasadele române pe mutra lui Ceaușescu. Da, cred că ambasadorului îi era frică. Dar nu era doar atât. Mai era și sentimentul care plutea în aer, că îi place
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
mintea, nici trupul. Știu însă că l-am detestat pe bărbatul ei, încercând să îl înțeleg, totuși. Din orice unghi vizual, privirile îți cădeau pe mutra cu turban și barbă a lui Komeini, ca pe vremuri în ambasadele române pe mutra lui Ceaușescu. Da, cred că ambasadorului îi era frică. Dar nu era doar atât. Mai era și sentimentul care plutea în aer, că îi place să ne desconsidere fiindcă suntem femei. Și că nu îi e rușine să o facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
nostru Mitrea Pescăruș. —A! trăiește acolo ș-un uncheș? — Da, domnule. De cum intră puvoaiele în bălți, el se duce la grindul lui, își repară coliba și-și cătrănește vârșele. Are și el niște sărăcii de vârșe. Am făcut, pesemne, o mutră oțărâtă. Aș fi preferat să fiu singur. —Trebuie să-ți spun îndată și asta, a adăogat Ștefan Gâdea, că acel uncheș e tocmai omul care-ți lipsește dumnitale. Precum ai văzut, eu nu-ți pot fi folositor la multe. Duc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
se ridicase Soliman. Venețiana i-a zâmbit cu plăcere și a avut ambiția să-l cucerească. Era un destin de împărăteasă. —Ce dorești? a întrebat-o împăratul. —Prea strălucite domn, i-a răspuns ea, aș dori să nu mai văd mutra lui câzlar-aga și a acoliților săi. Pe lângă lipsa pe care o au, sunt și urâți. Soliman a privit-o cu luare-aminte, mirat de asemenea cutezare. Era pentru el o femeie nouă, cum nu mai văzuse. Ieșind din harem, i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
fi cel mai mare dobitoc al tuturor timpurilor? —Dar... —O să-mi iau un câine în schimb. Am văzut unii foarte, foarte drăgălași, numiți Labradeli, corcitură între labrador și pudel. Anna, sunt adorabili. Sunt mici, ca pudelii, dar lățoși și au mutre de labradori. Sunt câinii perfecți de oraș, toată lumea își ia unul. Nu-ți lua câine, am zis. De la asta mai e doar un pas până la patruzeci de pisici. Nu-ți pierde speranța. Te rog. —Prea târziu. Mi-am pierdut-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
a zis Jacqui. Cântă-mi un cântec mai bine. Ce fel de cântec? —Despre cât de cretin e Joey. M-am gândit puțin. Atâta timp cât nu te deranjează că nu rimează. —Deloc. —Joey, Joey e o labă, am cântat. Are-o mutră ciufută și cizme caraghioase. Așa ceva, vrei să zici? —Minunat, da. Mai vreau. Când toată lumea e fe-e-ricită, Jo-oe-ey e ciu-u-fut. N-ar recuno-oaște fericirea, nici dacă l-ar mușca de fund. Refrenul, toată lumea. Joey, Joey e o labă. Jacqui mi s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Minunat, da. Mai vreau. Când toată lumea e fe-e-ricită, Jo-oe-ey e ciu-u-fut. N-ar recuno-oaște fericirea, nici dacă l-ar mușca de fund. Refrenul, toată lumea. Joey, Joey e o labă. Jacqui mi s-a alăturat și am cântat amândouă: —Are-o mutră ciufută și cizme caraghioase! —Joey nu știe să zâmbească, când i se oferă fericirea fuge fără să se oprească - asta chiar a rimat, am zis fericită. OK, refrenul. JOEY, JOEY E O LABĂ. ARE-O MUTRĂ CIUFUTĂ ȘI CIZME CARAGHIOASE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
cântat amândouă: —Are-o mutră ciufută și cizme caraghioase! —Joey nu știe să zâmbească, când i se oferă fericirea fuge fără să se oprească - asta chiar a rimat, am zis fericită. OK, refrenul. JOEY, JOEY E O LABĂ. ARE-O MUTRĂ CIUFUTĂ ȘI CIZME CARAGHIOASE. Ne-am umplut patruzeci și cinci de minute cu asta: eu cântam o strofă și Jacqui cânta cu mine la refren. Apoi Jacqui a născocit câteva strofe proprii. Ne-am distrat de minune, cu excepția contracțiilor lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
la puțin timp în urma sultanului, nu-i aruncă acestuia nici o privire, se așeză pe prima pernă liberă și începu să recite tare, cu glasul lui dogit, versetele cuvenite evenimentului. Câteva buze se mișcau în ritmul rugăciunii, altele încremeniseră într-o mutră visătoare, uneori amuzată, iar altele sporovăiau neîntrerupt. În sala rezervată bărbaților, doar Khâli plângea. Parcă îl văd și acum, de parcă ar căpăta consistență în fața mea. Mă văd în amintire și pe mine, așezat tot pe jos, fără urmă de bucurie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
precum toate celelalte. Harun voia să-și bage nasul peste tot, nici eu nefiind mai puțin curios. Știam că există în zona de apus a orașului un cartier mic numit el-Mers, despre care dascălul nostru nu vorbea decât cu o mutră preocupată. Era oare departe? Era primejdios? Alții s-ar fi oprit la aceste amănunte; noi ne mulțumeam să mergem. Ajungând în cartierul acela, spre amiază, am priceput lesne despre ce era vorba. Pe ulițe, stăteau femei rezemate de fațade sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
la Harun. Aveam nevoie ca cineva din preajma mea să se simtă indignat. Să-mi spună că Pământul n-a fost creat pentru a fi dat, cu femeile și bucuriile lui, pe mâna unui Zeruali și a celor de teapa lui. Mutra pe care a făcut-o prietenul meu la menționarea acestui nume m-a împăcat cu viața. Ce auzise el despre logodnicul lui Mariam se deosebea prea puțin de cele pe care le știam eu însumi. Iscoditorul mi-a jurat solemn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Mi-a adresat un zâmbet plin de beatitudine, de parcă am fi petrecut cea mai minunată noapte de dragoste. Era desculță, purta aceeași rochie ca în ajun, ușor mototolită, avea aceleași sulimanuri, ceva mai șterse. Am arborat în mod fățiș o mutră dezamăgită, apoi m-am dus să mă așez în încăperea cea mare, alături de tata, care m-a strâns mândru la piept și a cerut cu glas tare un coș cu fructe. Mama a venit să ni-l aducă și, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ajungea până la noi. Unele aveau pe frunte bijuterii împletite în ghirlandă, iar pe cap, bonete înalte și înguste ca niște tuburi. E de ajuns uneori un spectacol neobișnuit pentru ca să se dezvăluie o dramă. Marinarii veniră către mine în alai, cu mutre stupefiate și palmele înălțate spre cer. O lungă tăcere. Apoi, de pe buzele celui mai vârstnic, un cuvânt ieși parcă târându-se: — Ciuma! ANUL OCHIULUI AUGUST 919 de la hegira (9 martie 1513 25 februarie 1514) Epidemia se declarase încă de la începutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
asemenea unui amant sătul să doarmă noapte de noapte la câțiva coți de obiectul dorințelor sale. În sfârșit, Cairo! În nici o altă cetate nu uiți la fel de repede că ești străin. Abia sosit, călătorul e înghițit de vârtejul zarvei, faptelor curioase, mutrelor flecare. Cel puțin o sută de necunoscuți îl abordează, îi șușotesc la ureche, îl iau drept martor, îl înghiontesc cu umărul ca să-l provoace mai bine la înjurături sau la râsetele pe care le pândesc. De acum e vârât în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
și adversarii, să trecem prin aceleași compromisuri. Își aținti arătătorul spre mine. — Ceea ce spuneți Ne încurajează. Bovadiglia a avut mână norocoasă. Sunteți pregătit să Ne slujiți? Am îngăimat o formulă de încuviințare. A luat act, nu fără a face o mutră oarecum ironică: — Să primim cu resemnare hotărârile Providenței! Continuă apoi, într-un debit accelerat, urmat cu trudă de tălmaci: — Sfetnicul Nostru, messer Guicciardini, v-a spus câteva cuvinte despre însemnătatea a ceea ce Noi așteptăm de la dumneavoastră. Vă vom vorbi despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
să-l elibereze! Clement lăsă să se audă un râs confuz. Apoi reluă: — Să rezumăm. Fratele Leon nu va intra în călugărie; va intra doar în diplomație, la fel ca fratele Francesco. Liniștit acum, acesta își împreună mâinile, luă o mutră cucernică și rosti cu voce comică: — Dacă fratele Leon are oroare de adevăr, să nu se teamă: nu-l va întâlni prea des în confreria noastră. — Amen, am închis eu discuția pe același ton. Numeroși prieteni se adunaseră la mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
la, propunerile păcătoase ale boschetarilor care puțeau de sudoare, de la cretinul care se târa cu mers nesigur pe vreo alee, până la fotografii narcisiști și tipii priapiști plini de bani care o urmăreau cu scopuri precise, iar acum există lichele cu mutre de duri, huligani ai stadioanelor cu cap pătrat, negrotei vagabonzi, toți bătând străzile cu gânduri ucigașe, toți ciupind-o mai mult sau mai puțin constant de cur, sau atingându-i sânii, fără a se sfii să facă ce au ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]