2,938 matches
-
culoare, imagini servind o strategie a autopersiflării, caracteristică acestor poeme, scrise în aceeași perioadă cu Quaternion. Ca să-și recunoască „nevolnicia”, poeta nu recurge la o simplă comparație, ci o dezvoltă într-o povestioară, ca atunci, de pildă, când își reduce muza la statura unui băiețel care, uluit de minunățiile văzute la bâlci vrea, reîntors acasă, să i le descrie mamei sale, dar nu este în stare să producă „decât un gângăvit fără noimă”. Sunt inserții care surprind într-un mod plăcut
Începuturile poeziei culte pe pământ nord-american: Anne Bradstreet (1612-1672) by Geta Dumitriu () [Corola-journal/Journalistic/4174_a_5499]
-
mai măgulitor. În 1650, poeta a avut surpriza să primească o carte cu poeziile sale, editată și publicată prin diligențele cumnatului său, John Woodbridge, pastor al bisericii locale, ajutat în secret de membri și apropiați ai familiei. Intitulată A zecea muză, ivită de curând în America (The Tenth Muse, Lately Sprung Up in America), avea o prefață de John Woodbridge și o suită de „Versuri introductive”: poeme și anagrame inspirate de numele „Bradstreet” și „Bartas”, compuse de mai mulți clerici, pastorii
Începuturile poeziei culte pe pământ nord-american: Anne Bradstreet (1612-1672) by Geta Dumitriu () [Corola-journal/Journalistic/4174_a_5499]
-
târât/ Erori nu scad acolo, e știut.” (Autoarea către carte) În cele din urmă afecțiunea de mamă prevalează și ea recurge la soluția „îndreptării” printr-o nouă ediție. Posibil s-o fi stimulat și vestea că, în pofida beteșugurilor, A zecea muză avea trecere la cititori: în catalogul unei librării londoneze figura la 8 ani după apariție și nu oricum, ci într-o companie selectă, atunci dar și astăzi. Cartea a reapărut în 1678 la Boston. Între timp, doamna Bradstreet murise și
Începuturile poeziei culte pe pământ nord-american: Anne Bradstreet (1612-1672) by Geta Dumitriu () [Corola-journal/Journalistic/4174_a_5499]
-
de pagini, e refăcut cu sensibilitate și cu nerv stilistic. Idealista Veronica tânjește, de departe, la iubirea cam molateca a lui Eminescu, insă cocheta din ea o face să se apropie, în timpul liber, de Caragiale. Cand nu e geloasa pe muzele poetului (a căror identitate reală o caută în spatele poemelor), tânăra văduva bovarizează la dueluri între cei doi sau închipuie intrigi menite să recupereze scrisorile de amor dintre ea și Caragiale. De efect e tehnică relecturii biografiei eminesciene prin suprapunerea clișeelor
Codul lui Eminescu by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4035_a_5360]
-
nimerit a spicui acum cîteva rînduri referitoare la ipostaza sa umană, evocată deseori în scrierile comentate. Iată o mărturie făcută de soția sa, Cornelia, care i s-a devotat cu totală abnegație: „Era prea mare ca să fie numai al meu. Muzele care l-au inspirat nu mi-au produs amărăciuni. Lucian avea nevoie de ele pentru creația sa. O soție a unui scriitor trebuie să înțeleagă și să ierte. Să nu pozeze în martiră”. Cuvinte complementare la cele ale fiicei lor
Blaga, totuși în actualitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4055_a_5380]
-
de vedere specială. Oricât de ingenioase vor fi părând celelalte (toate celelalte) însemnări de subsol (cu semnatari, am văzut, dintre cei mai diferiți), aceasta le întrece cu mult, și stilistic, și compozițional. E vorba despre o invocație tânguitoare către o muză imprecisă: „Uf, doamne, muză! Ce greu mi-e să intru în rolul unui asemenea personaj! Să-mi trag pe mine o piele alunecoasă de șarpe, să am o privire sașie și să mă apropii lent și calculat de biata victimă
Visuri trecute, uscate flori (II) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4070_a_5395]
-
de ingenioase vor fi părând celelalte (toate celelalte) însemnări de subsol (cu semnatari, am văzut, dintre cei mai diferiți), aceasta le întrece cu mult, și stilistic, și compozițional. E vorba despre o invocație tânguitoare către o muză imprecisă: „Uf, doamne, muză! Ce greu mi-e să intru în rolul unui asemenea personaj! Să-mi trag pe mine o piele alunecoasă de șarpe, să am o privire sașie și să mă apropii lent și calculat de biata victimă, ca pentru a măsura
Visuri trecute, uscate flori (II) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4070_a_5395]
-
ca pentru a-i reda o parte din demnitatea pierdută, să-i dezleg lesa, să-l invit să se așeze, să-i permit să-și aprindă o țigară și să stăm de vorbă ca doi amici. Să batem palma. Oh, muză! F.I.” Nu caracterul insistent convențional mă pune pe gânduri (în fond, Viețile paralele nu e departe, ca proiect intertextual, de Levantul lui Mircea Cărtărescu), sinceritatea, atâta câtă e și atâta câtă se face simțită. Căci Florina Ilis se arată conștientă
Visuri trecute, uscate flori (II) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4070_a_5395]
-
în ei și-au săpat" (paul celan) am trecut de multe ori pe podul mirabeau în căutarea inspirației versurile lui apollinaire nu mai au nici un ecou nici măcar asupra fiului meu care între două ședințe de chimioterapie e vizitat de o muză stranie îi șoptește ceva ce nu poate desluși. pe podul mirabeau e pustiu doar doi disperați care își închipuie că scriu sub pod aceeași priveliște un cloșard bărbos printre cartoane și zdrențe privește apa cu ochiul sticlos. ca un pescar
gheorghe mocuța by Gheorghe Mocuța () [Corola-journal/Imaginative/10154_a_11479]
-
doar doi disperați care își închipuie că scriu sub pod aceeași priveliște un cloșard bărbos printre cartoane și zdrențe privește apa cu ochiul sticlos. ca un pescar m-aplec spre unda visătoare văd chipul nopții sau al morții oare al muzei lui françois d'antan sau masca de ceară a lui paul celan sub pod o pasăre de apă țipă sfâșietor nu-i corbul nici lăstunul orb e umbra fiului din nor. 52 am 52 de ani nu mai știu ce
gheorghe mocuța by Gheorghe Mocuța () [Corola-journal/Imaginative/10154_a_11479]
-
Eu și pentru a nu fi ispitit de acest mod, chiar și cu riscul de a mă steriliza, m-am cufundat în traduceri și în cronici literare. Dacă accepți acest pariu, poate mai vine poezia la tine". Ca să ademenească, deci, muza (,cântă-mi și mie, fii bunișoară", ar fi zis Budai-Deleanu), Ilie Constantin scria, încă în anii '70, critică literară. Desigur că absența din țară l-a îndepărtat de această ocupație, iar Scurta istorie a poeziei romane, vol.I, apărută la
Istoria poeziei ca jurnal by Grete Tartler () [Corola-journal/Imaginative/10437_a_11762]
-
deliciile lui, m-aș hazarda chiar să spun: desfrîul lui... * Omidă fluierînd pe-o frunză mov. Va fi o dimineață cu mari țăndări de cristal înfipte în pieptul plăpînd al aerului.Vei citi, vei scrie, alintat viclean la corcodușă de muzele necesității, ale hazardului năbădăios și fistichiu, de farmecul necruțătoarelor coperți tehnicolore, lucioase, violente... în ultimă înțelegere cu îngerii, vei rezista plin de aplomb pe meterezele brumate dibaci. Drumul se lungește, oricum, dincolo de unde ai fi dorit să-ți păstrezi sufletul
Dincolo de "marfă" și ,nașpa" by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/10555_a_11880]
-
porumbei pregătiți la grătar cu cine pot vorbi la telefon cel mai negru om din lume cum să ne tratăm părul slab cum poți să ai semnal beton la telefon dietă cu mâncare multă cum să pui șireturi la convers muzele fie cu tine nesimțirea masculină cum se congelează urzicile cum să te faci înalt varianta corectă pentru pluralul lui roz țigani piața chibrit spune-i numai ce te doare, el te face bine vreau să simt șuncă de praga camera
Andreea Marin cade pe scări, în timp ce găinile fac ouă cu coaja moale by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19002_a_20327]
-
fiind departe, Mihai află că fata de 19 ani a fost luată de zburătorul, răpusa de dropica (hidropizie) și e înmormântata în țintirim. Trist, o evocă în: De-as avea, Din străinătate, Mortua est (intitulată la început Elenă), Aveam o muză ori Floare albastră. Trimite poezia ‘De-as avea’ revistei Familia, condusă de Iosif Vulcan, care o publică imediat (martie 1866), schimbându-i numele din Eminovici în Eminescu. Călătorește mai mult pe jos la Blaj (”mică Romă”, despre care-i vorbise
Mihai Eminescu este propus pentru canonizare [Corola-blog/BlogPost/95671_a_96963]
-
întâlnire, Frunza des mă lăcrima, Dar c-ai să-ntârzii o viață Inima nu îmi spunea. Toamna tristă de pe alee Își stergea pleoapa c-o frunză Și mi-a zis, n-o să mai vină, Pentr-o clipă i-ai fost muză! N-am luat în seama toamna, Doru-n suflet îmi ardea Și-așteptam în nerăbdare Clipa când te-oi revedea. Mi-a trecut din viață o oră, Mi-a trecut și toamna toată, Mi-a trecut și-ntreaga viață Făr-să te
TOAMNA PLÂNGE PE ALEE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2002 din 24 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373712_a_375041]
-
ce viața-mi limpezește, Mi-alungă rele și toate vrejurile ceții, Încântă sufletu-mi prin vorba ta curată, Și-mi fericește inima prin noblețea neuitată.. Tu-mi ești așa cum e soarele pentru lună, Mi-ești culoarea din cea mai bună muză, Cum e dependența ghiocelului de-o boare, Fără ea, el n-are floarea atâta strălucitoare.. Că te-am iubit din prima clipă a vederii, Că m-am simțit ca-n prispa despuierii, De oriceșice dorinți și vreri cam efemere, Eu
SUSURĂ VOCEA .. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373721_a_375050]
-
autobiografic al lui Blaga „Luntrea lui Caronˮ, „pentru a avea un exemplar de rezervăˮ, în cazul că romanul ar fi fost confiscat de securitate. Antonia Bodea a dat citire unui eseu critic pe marginea cărții, pornind de la aserțiunea că ultima muză a poetului a fost „darul lui Dumnezeu, un miracolˮ, căci „iubirea a hrănit forța de creațieˮ. Rod al colaborării dintre poet și muza sa a fost și romanul intitulat inițial „Robie pămîntească, robie cereascăˮ. Onufrie Vințeler a intervenit spre a
CENACLUL LITERAR „ARTUR SILVESTRIˮ DIN CLUJ-NAPOCA, ÎN ȘEDINȚĂ SPECIALĂ de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 1768 din 03 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373735_a_375064]
-
securitate. Antonia Bodea a dat citire unui eseu critic pe marginea cărții, pornind de la aserțiunea că ultima muză a poetului a fost „darul lui Dumnezeu, un miracolˮ, căci „iubirea a hrănit forța de creațieˮ. Rod al colaborării dintre poet și muza sa a fost și romanul intitulat inițial „Robie pămîntească, robie cereascăˮ. Onufrie Vințeler a intervenit spre a vorbi despre întîlnirile sale din tinerețe cu Lucian Blaga, iar Vasile Puiu Sfârlea a evidențiat că poetul, extrem de sensibil, „dacă ar fi fost
CENACLUL LITERAR „ARTUR SILVESTRIˮ DIN CLUJ-NAPOCA, ÎN ȘEDINȚĂ SPECIALĂ de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 1768 din 03 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373735_a_375064]
-
în șoapte clipe de așteptare, În toamna brumărie cu adieri de vânt În valsul frunzelor plânse pe petece de soare. Se plămădesc vise, se rumenesc pe buze Cuvinte silabisite cu lacrimi în palmă, Pe margine de gand în dânsul unei muze Clipe se-ngână într-o lacrima de toamnă. Ești atât de aproape și singură-s mereu În toamna ruginie de verde părăsita, Sufletul meu plânge și râde dragul meu În zborul meu spre cer cu aripa rănită. Cu lacrima de
INTR-O LACRIMĂ DE TOAMNĂ de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 1776 din 11 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384724_a_386053]
-
Acasa > Poeme > Dragoste > VISURI DIONISIACE Autor: Nicolaie Dincă Publicat în: Ediția nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului VISURI DIONISIACE de Nicolaie Tony DINCĂ Muza mea cu trup superb, Poleit cu „vino-ncoace” Te iubesc ca un puștan, De nici vracii n-au ce-mi face. Când te văd încep să fierb, Mă inundă munți de ace... Nici nu știu să-ți spun ce simt-
VISURI DIONISIACE de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384776_a_386105]
-
Nicolaie Dincă Publicat în: Ediția nr. 2288 din 06 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului ÎNVINS IREVERSIBIL de N.T. DINCĂ O, ce frumoasă ești!... te îndrăgiră Bărbați destui, dar îmi revine mie Să-ți laud frumusețea pe hârtie Și să fii muza mea cu trup de liră. Ce minunată ești și ce senină!... Când gândul bun ți-nnobilează fața, Aud cum clocotește-n tine viața Și răspândești în jurul tău lumină. O, ce fierbinte ești!... cum sunt puține- Când te aprinzi și dăruiești
ÎNVINS IREVERSIBIL de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2288 din 06 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384819_a_386148]
-
meu pe loc s-ar albi/ auzind vestea.// Și dacă toate s-ar limpezi,/ îngerește te-aș cunoaște pe tine./ Întortocheată, calea s-ar dovedi/ a fi dreaptă.” (Într-al doisprezecelea ceas). Volumul se încheie apoteotic cu o invocație către muza temporar vlăguită sau poate către Dumnezeul poeților, de la care Corina Anghel așteaptă noi cuvinte și gânduri, pentru poemele ce vor fi să vină: „Eu mă rog.// Cu ce vorbe te rogi?/ Eu mă rog fără vorbe.// Cu ce gânduri te
Fugă într-un ev minor by Marina Cap-Bun () [Corola-journal/Imaginative/13570_a_14895]
-
angajându-se într-o neostenită luptă pentru salvarea, deocamdată, spirituală a patriei înrobite, ni se relevă totodată ca un profesor de poezie, ca un „maestru” al unei tinere discipole, precum Antoaneta Iordache, femeie sensibilă și senzuală, care i-a fost muză o bună bucată de vreme. Relațiile lor se rup tocmai în acești ani 1948-1950, caracterizate cu finețe de Liliana Corobca: „... (ele) se destramă patetic și literar, aducând o notă afectiv-vibrantă în peisajul monoton și trist al exilului nostru”. Să spun
Un roman epistolar by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/13257_a_14582]
-
te adulmec din mireasma salcâmilor în floare.Privesc salcâmii -n floare și te caut prin gânduri,iar când clipa-i nebună-o-ascund printre rânduri,... IV. DORUL, de Maria Ileana Tănase , publicat în Ediția nr. 2327 din 15 mai 2017. DORUL, DULCE MUZĂ Întrebările au prins miros de naftalină, doar ecoul mai împinge poarta dorului; îl îmbrățișează aceeași lumină divină, rămasă icoană-n dreptunghiul timpului. Dorul, o dulce muză... caută mângâiere, iar gândurile se dezlănțuiesc cu frenezie, întreg alfabetul arde-n tandra învăpăiere
MARIA ILEANA TĂNASE [Corola-blog/BlogPost/385103_a_386432]
-
Maria Ileana Tănase , publicat în Ediția nr. 2327 din 15 mai 2017. DORUL, DULCE MUZĂ Întrebările au prins miros de naftalină, doar ecoul mai împinge poarta dorului; îl îmbrățișează aceeași lumină divină, rămasă icoană-n dreptunghiul timpului. Dorul, o dulce muză... caută mângâiere, iar gândurile se dezlănțuiesc cu frenezie, întreg alfabetul arde-n tandra învăpăiere și poemul înveșmântează coala de hârtie. Cuvintele trag seva din vechi curcubeie, răsărite după ploi, ce doru' le-a despletit, iar pe rugul trăirilor, cu parfum
MARIA ILEANA TĂNASE [Corola-blog/BlogPost/385103_a_386432]