62,624 matches
-
din reclama «Petrom. Esența mișcării.»". Desigur, e în primul rând o problemă de educație și de cultură generală. Dar rezultatul e cert: referința și sensul originar se pierd, iar noul sens nu există. Există numai un nonsens semantic aiuritor. O muzică funebră, tragică în conjuncție cu o imagine "potrivită" devine comică, hilară, iar una comică devine macabră sau tragică cu ajutorul unor cadre bine alese. Dacă pe ecran mai apare și un slogan care spune un cu totul alt lucru, ghiveciul este
Absența lui Bach by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/14289_a_15614]
-
devine comică, hilară, iar una comică devine macabră sau tragică cu ajutorul unor cadre bine alese. Dacă pe ecran mai apare și un slogan care spune un cu totul alt lucru, ghiveciul este complet și perfect opac. El nu spune nimic. Muzica s-a evaporat: a rămas doar o carcasă care semnalizează. Un "bec" auditiv. O etichetă pe care nu scrie decât prețul. Consecința acestor stimuli muzicali diverși este tocirea treptată a sensibilității. Prin repetiție identică și obstinată, se va instala treptat
Absența lui Bach by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/14289_a_15614]
-
pe care nu scrie decât prețul. Consecința acestor stimuli muzicali diverși este tocirea treptată a sensibilității. Prin repetiție identică și obstinată, se va instala treptat insensibilitatea la schimbarea sonorității. Să luăm, de pildă, un șir de reclame: fiecare are altă muzică, implică o cu totul altă sensibilitate și stil, e așadar un colaj a cărui lege de funcționare constă în lipsa totală de relație între muzicile respective. O reclamă durează în jur de 30 de secunde. Într-un interval de trei minute
Absența lui Bach by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/14289_a_15614]
-
treptat insensibilitatea la schimbarea sonorității. Să luăm, de pildă, un șir de reclame: fiecare are altă muzică, implică o cu totul altă sensibilitate și stil, e așadar un colaj a cărui lege de funcționare constă în lipsa totală de relație între muzicile respective. O reclamă durează în jur de 30 de secunde. Într-un interval de trei minute vom avea, deci, zece muzici diferite, care se schimbă foarte rapid și nu au timp să se desfășoare pe baza unei logici muzicale, ci
Absența lui Bach by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/14289_a_15614]
-
altă sensibilitate și stil, e așadar un colaj a cărui lege de funcționare constă în lipsa totală de relație între muzicile respective. O reclamă durează în jur de 30 de secunde. Într-un interval de trei minute vom avea, deci, zece muzici diferite, care se schimbă foarte rapid și nu au timp să se desfășoare pe baza unei logici muzicale, ci doar să schițeze câteva gesturi frugale. Fie tăiate dintr-un context și lipite aici, fie scrise special pentru anumite imagini, ele
Absența lui Bach by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/14289_a_15614]
-
special pentru anumite imagini, ele sunt pilule muzicale care, prin reproducere mecanică, devin obișnuințe. Același rezultat se obține și prin zapping -ul de la un program la altul. Ajungem să nu mai fim șocați de apropierea temporală sau chiar suprapunerea unei muzici baroce cu una techno, a unui citat "după ureche" din Borodin cu gâfâiturile erotice pe un ritm funky. Ele devin asemănătoare pentru noi, ba chiar - la un moment dat - nu mai sesizăm nici o diferență între situările lor muzicale. În acest
Absența lui Bach by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/14289_a_15614]
-
câștigat în întindere și toleranță, dar a pierdut în adâncime și rafinament. Ea s-a fragmentat. Cine se mai înfioară astăzi la o modulație dintr-o tonalitate în alta? Câți oameni mai au răbdarea și capacitatea de a urmări o muzică ce se articulează în timp, nu se mărginește la 4-5 minute și nu-i compusă din cuplete și refrene? Câți mai pot asculta o muzică cu ochii închiși, fără nevoia de suport imagistic? Adorno notează în Ästhetische Theorie că fragmentul
Absența lui Bach by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/14289_a_15614]
-
o tonalitate în alta? Câți oameni mai au răbdarea și capacitatea de a urmări o muzică ce se articulează în timp, nu se mărginește la 4-5 minute și nu-i compusă din cuplete și refrene? Câți mai pot asculta o muzică cu ochii închiși, fără nevoia de suport imagistic? Adorno notează în Ästhetische Theorie că fragmentul e intruzia morții în realitate. Dacă e adevărat, atunci poate că explicația preferințelor tinerilor pentru o muzică consolativă ar putea fi aceasta: sensibilitatea contemporană, tocită
Absența lui Bach by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/14289_a_15614]
-
cuplete și refrene? Câți mai pot asculta o muzică cu ochii închiși, fără nevoia de suport imagistic? Adorno notează în Ästhetische Theorie că fragmentul e intruzia morții în realitate. Dacă e adevărat, atunci poate că explicația preferințelor tinerilor pentru o muzică consolativă ar putea fi aceasta: sensibilitatea contemporană, tocită și fragmentată visează la o coerență expresivă pe care n-o găsește decât în anumite muzici, pline de afectivitate, cum e muzica romantică sau surogate contemporane ale acesteia. Nu sunt convins ca
Absența lui Bach by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/14289_a_15614]
-
e intruzia morții în realitate. Dacă e adevărat, atunci poate că explicația preferințelor tinerilor pentru o muzică consolativă ar putea fi aceasta: sensibilitatea contemporană, tocită și fragmentată visează la o coerență expresivă pe care n-o găsește decât în anumite muzici, pline de afectivitate, cum e muzica romantică sau surogate contemporane ale acesteia. Nu sunt convins ca e o explicație justă. Însă e un punct de plecare.
Absența lui Bach by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/14289_a_15614]
-
e adevărat, atunci poate că explicația preferințelor tinerilor pentru o muzică consolativă ar putea fi aceasta: sensibilitatea contemporană, tocită și fragmentată visează la o coerență expresivă pe care n-o găsește decât în anumite muzici, pline de afectivitate, cum e muzica romantică sau surogate contemporane ale acesteia. Nu sunt convins ca e o explicație justă. Însă e un punct de plecare.
Absența lui Bach by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/14289_a_15614]
-
de volume de versuri bine primite de critică și al unei discografii care a făcut din el idolul mai multor generații. După o ședere de câțiva ani într-o mănăstire budistă, anul trecut a avut o revenire spectaculoasă în lumea muzicii cu Zece cântece noi, disc ce l-a readus în clasamentele de specialitate și pe primele pagini ale revistelor. CATHERINE TEKAKWITHA, cine ești tu? (1656-1680)? Să fie destul atât? Fecioara irocheză? Ori Crinul Țărmurilor de pe râul Mohawk? Pot să te
LEONARD COHEN by Liviu Bleoca () [Corola-journal/Journalistic/14261_a_15586]
-
funcții ornamentale decît rosturi active. Învelit în stofe scumpe, subliniindu-și gîtul prin constricția unor impecabile cravate semnate de către creatori de modă celebri, omul cu bani pare a evalua lumea, rumegînd cîte un interminabil trabuc, doar în intervalul ritmat de muzica înfundată a portierelor. Așadar, două entități distincte, două posibile forme de manifestare a speciei umane care exclud, din principiu, orice șansă a convergenței. Numai că lucrurile nu stau tocmai așa, iar imaginea grotescă nu este decît un simplu exercițiu stilistic
Un moment aniversar by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14983_a_16308]
-
bumbacelor, pielii (ce corespondent frumos între costumul lui Santiago, al Alchimistului - Constantin Cojocaru - și pielea din legătura cărților), la apariția lui Papaiani în Regele Salemului, la nisip, apă, vînt, căldură... Peste toate adaug, în liniștea și taina unei nopți caniculare, muzica înregistrată de la Radio Tarifa și primită în dar de la un prieten special, poveștile persane ale lui Borges, parabola personajului său Abulcasim din Căutările lui Averroes. E greu să te prefaci în vînt sau să transformi plumbul în aur? " Taina fericirii
Femeia deșertului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15031_a_16356]
-
Dramatizare de Radu Macrinici după romanul omonim de Paulo Coelho. Distribuția: Marius Stănescu, Constantin Cojocaru, Adriana Trandafir, Elvira Deatcu, Sebastian Papaiani, Laurențiu Lazăr, Mugur Arvunescu, Mircea Constantinescu, Pavel Bartoș, Ioana Batinaș, Gabriel Pintilei. Regia: Anca Maria Colțeanu. Scenografia: Dragoș Buhagiar. Muzica: Raluca Ioan. Mișcarea scenică: Gabriel Pintilei. Data premierei 30 martie 2002.
Femeia deșertului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15031_a_16356]
-
e diferențierea dialectală și în privința formei trebu, pe care o găsim în prezent, în Internet, aproape exclusiv în textele parodice sau colocviale din Republica Moldova: "Nu trebu', c-om mai păți cevai!" (tara.press.md); "trebu să-i știi" (ournet.md); "muzică, night cluburi, festivale, într-un cuvînt tăt shi trebu" (moldova.net); "Iaca, măi Feghișor, bine ai zis tu, și aici trebu' oleacă de rărit..." (timpul.dnt.md); "Trebu' sî fim pragmatici, trebu sî hotărâm problemi concreti" (flux.press.md). Cazul
Tre', trebe și trebu by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15027_a_16352]
-
pe crenvurști!", îl amenință, în caz de exmatriculare, elevul Robert pe profesor. Comentariul profesorului: "Robert merita o șansă"! Sau: într-un bloc din Berceni, promiscuitatea sărăciei din casa "babacilor" pensionari e condimentată cu certuri și cu o casetă "liniștitoare", cu muzică de Crăciun, ascultată în septembrie. Comentariul: "Eram o familie unită, care trăia un Crăciun perpetuu"!... Alteori, umorul e pur vizual, strict cinematografic: vezi momentul în care (printr-o "invenție" de invidiat, a lui Vivi Drăgan Vasile, autorul imaginii), aparatul de
Unora le place cerșitul by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15032_a_16357]
-
țărână și de așchii de oase..." Pesemne că oamenii numai când se aflau la un pas de foamete aveau motive să cânte." (Și așa mai departe) Pentru că ceva este imposibil, înseamnă că este dureros de etern. Chopin, de pildă, viziunea muzicii lui. Cu o milă plină de superioritate. A se reflecta. 15 mai 1986. Falsele amintiri, de studiat. Inhibiția de proiecție. Care anulează o anumită senzație neplăcută, terifiantă... la unii auzul, la alții văzul, ori mișcarea, depinde ce... Creierul evită astfel
Orwell de-a valma by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15048_a_16373]
-
zii shi noapte" (mogo-2); "shi creca nimanui nui place cand aude 'hummm kestia asta" (learn.reflex) - sau în parodii jurnalistice: "se murdarisă apa creca de la o tante" ("File din jurnalul elevului Nelu", Bomba 22.07.2001); "io creca manelele e muzică neapărat pentru chef de chef" (VL 3510, 2001); există chiar o grafie aberantă cu apostroful în postpoziție: "eu de obicei nu prea citesc paginile astea "despre" și crecă' nu-s singurul" (ilisbar/despre). Nu am găsit decît o atestare - în
Între "parcă" și "cre'că" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15049_a_16374]
-
Greceanu, Văcăreștii, Anton Pann, Nănescu, Paris Mumuleanu, "viața lor era cu copiii din școală și nu știa nici șosea, nici café-șantan, nici deputăție. Dimineața buchile, Oftoicu și Psaltirea, după prânz psaltichia. Chiosea avea un pa, vu, ga, di (gama în muzica bisericească veche) care-i ieșea pe nas cale de o poștă." Iată scene care mizează pe mișcarea maselor, oameni venind de pretutindeni, în bătălia de la Plevna, alții încrâncenați în ocuparea Vidinului cu predarea lui Osman-Pașa și punerea steagului alb pe
Între verb și imagine by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15072_a_16397]
-
în campania electorală de la fiecare patru ani. Dimineața sosiră furgoanele trupei de actori. Mai tîrziu veniră camioanele cu indienii tocmiți pe care-i duceau prin sate pentru a îngroșa rîndurile mulțimii, în cursul manifestărilor oficiale. Cu puțin înainte de unsprezece, cu muzica și petardele și jeepurile cortegiului, apăru automobilul ministerial de culoarea siropului de fragi. Senatorul Onésimo Sánchez stătea placid și fără vîrstă în mașina cu aer condiționat, însă îndată ce deschise portiera îl înfioră o pală de foc, iar cămașa de mătasă
Moarte constantă dincolo de dragoste by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15054_a_16379]
-
gardului a văzut reversul farsei; stîlpii clădirilor, scheletele copacilor, iluzioniștii ascunși care împingeau transatlanticul. Își revărsă mînia. - Merde - spuse -, c'est le Blacaman de la politique. După discurs, ca de obicei, senatorul se plimbă pe jos pe ulițele satului, însoțit de muzică și petarde, asediat de oamenii care-i povesteau păsurile. Senatorul îi asculta bine dispus și mereu găsea o cale de a-i liniști pe toți fără să le promită favoruri greu de îndeplinit. O femeie cocoțată pe acoperișul unei case
Moarte constantă dincolo de dragoste by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15054_a_16379]
-
internă, care se observă mai ales prin compararea cu un cuvînt asemănător ca formă, muzicalitate; acesta, chiar dacă este tot un împrumut adaptat (e drept, mai vechi și provenind din franceză), are o structură derivativă "normală", ușor de raportat la substantivul muzică și la adjectivul (cu sufixul -al) muzical. Toate aceste observații nu contestă cîtuși de puțin șansele impunerii unui termen care, purtat de curentul împrumuturilor și calcurilor din engleză, ne va părea probabil din ce în ce mai firesc.
"Tehnicalități" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15088_a_16413]
-
care nu l-ați descoperit încă, vă semnalez că postul în chestiune difuzează "folclor" - adică ceea ce se vede și aude ore în șir sub un ulcior cu ștergar care, dacă nu e din plastic, imită plasticul la perfecție - precum și ceva muzică de cafenea, romanțe, muzică a altor grupuri etnice din România și etno-pop (ultimul fiind de departe mai viu și mai interesant, cel puțin sub raport simbolic). Muzica ce mă indignează este "folclorul,". "Folclorul" este acea muzică populară a mediilor adusă
Refuz by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/15079_a_16404]
-
descoperit încă, vă semnalez că postul în chestiune difuzează "folclor" - adică ceea ce se vede și aude ore în șir sub un ulcior cu ștergar care, dacă nu e din plastic, imită plasticul la perfecție - precum și ceva muzică de cafenea, romanțe, muzică a altor grupuri etnice din România și etno-pop (ultimul fiind de departe mai viu și mai interesant, cel puțin sub raport simbolic). Muzica ce mă indignează este "folclorul,". "Folclorul" este acea muzică populară a mediilor adusă la perfecțiune sub cârmuirea
Refuz by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/15079_a_16404]