1,091 matches
-
mai semnificative ale literaturii antice târzii. Limpezimea discursului, chiar a celor mai complexe secvențe speculative, puritatea stilului, care se întoarce la clasicismul ciceronian și îl îmbogățește cu întorsături preluate din Seneca, rafinamentul compozițiilor lirice inserate în cadrul dialogului, animate de o muzicalitate insolită, cu ecouri din liricii latini, mai ales din Horațiu și Stațiu, toate acestea sunt calități care dovedesc că ultima operă a lui Boethius este și cea mai reușită din punct de vedere artistic. Într-adevăr, și ca filosof și
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de dragoste, tendința spre simplificare și abstractizare a limbajului mai ales în poemele filosofice (Ascensiune în munți), dedublarea eului poetic (Arlechin). Originală este Cavalcada gerului ( După un motiv folcloric), poezie ce dezvoltă motivul șarpelui într-o construcție halucinantă, de o muzicalitate incantatorie. Timpul și moartea, „taina” trecerii, iluzia, dualitatea omului, a poetului și a poeziei sunt temele din Elementul „lume” (1978). Volumul Satiră duhurilor mele... (Parodii și nu prea) (1980) constituie oarecum o răspântie în creația lui C., în sensul apropierii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286447_a_287776]
-
boierești cu filiații ilustre: mama, Maria (n. Ghyca), tatăl, August, era fiul postelnicului Toderiță Râșcă din Vaslui. Învață la Iași, în particular clasele I-VI, după care frecventează Liceul Național. Aici, devenit copilul teribil al școlii, scrie versuri înrâurite de muzicalitatea eminesciană în revista școlară „Spre lumină”, apoi debutează cu volumul de poezii Pagini intime (1905). Urmează studii de drept tot la Iași, obținând licența în 1910. Se înscrie în Barou, dar nu practică avocatura, atras fiind de viața politică și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289140_a_290469]
-
la Bacău, la 4 septembrie 1881. A studiat la Bacău și Iași. Opere: Plumb (1916); Scântei galbene (1926) ; Cu voi... (1930); Comedii în fond (1936), Stanțe burgheze (1946). UNIVERSUL POETIC Ca orice poet simbolist, Bacovia apelează la simboluri, sugestii, corespondențe, muzicalitate, prozodie și valorifică teme și motive simboliste : starea de nevroză, poezia târgului, condiția poetului și a poeziei, motivul singurătății, culorile și muzica etc. Bacovia vine cu universul lui, orașul provincial, în tonuri cenușii, cu voluptatea morții, a dezagregării; peisaj întunecat
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
important, poetul percepând lumea la nivel auditiv. În poezia bacoviană întâlnim instrumente muzicale (clavir, vioară, țambal, flașnetă, flaut, fluier, liră), compoziții muzicale (simfonia, marșul funebru, valsul), zgomote (foșnete, gemete, plânsete, suspine, oftaturi), verbe auditive care exprimă spaima (strig, plângând, scârțâie), muzicalitatea interioară realizată prin alternarea vocalelor cu consoanele și prin repetiție; 11. Cromatica are anumite sensuri în definirea stărilor sufletești: verdele crud, rozul și albastrul sugerează starea de nevroză, violetul halucinația, albul inexistența, negru și roșu simbolizează moartea (Decor, Note de
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
și abstracte: ploaia, urâtul existențial, eșecul, anotimpul crepuscular, agonia, corbul, visul-coșmar, spațiul thanatic, cavoul, cromatica, boala, spleen-ul, târgul de provincie, cimitirul, disperarea, solitudinea, dezolarea, nevroza. Simțindu-se izolat, din cauza imposibilității de comunicare, poetul apelează la mijloace diverse: cuvinte-simbol, cromatică, muzicalitate sugestivă și la două planuri ale existenței: exterior (decor funerar, parc, păsări, copaci) și interior (sufletul trist). Poezia este structurată în trei strofe și trei versuri libere, aflate după fiecare strofă. Dintre principiile compoziționale remarcăm simetria și recurența. Simetria este
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
natură artificială, a parcului solitar (motiv simbolist), devastat. În ultima strofă, moartea universală simbolizează degradarea spirituală: "Și frunze albe, frunze negre/ Copacii albi, copacii negri;/ Și pene albe, pene negre,/ Decor de doliu funerar..." Repetarea obsedantă a culorilor "alb-negru" asigură muzicalitatea versurilor, substantivul "ninsoare" sugerează moartea universală; până și sufletul poetului va fi acoperit de "ninsoare", iar peisajul concret din această poezie se restrânge la drama eului liric. Identificăm în text, corespondențe, cromatică, muzicalitate, versul liber; cuvinte-simbol: "parc" (parcul exterior al
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
funerar..." Repetarea obsedantă a culorilor "alb-negru" asigură muzicalitatea versurilor, substantivul "ninsoare" sugerează moartea universală; până și sufletul poetului va fi acoperit de "ninsoare", iar peisajul concret din această poezie se restrânge la drama eului liric. Identificăm în text, corespondențe, cromatică, muzicalitate, versul liber; cuvinte-simbol: "parc" (parcul exterior al lumii), simboluri existențiale: copaci, pene, frunze. Decembre În poezie descoperim motive din imaginarul simbolist (iarna, ninsoarea, noaptea), tema naturii asociată cu tema iubirii, spațiul hibernal delimitat de spațiul domestic, familial, confortul cosmic " Hai
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
imagine concretă, "înger" imagine spirituală, "lauda" cântecul). Vocalele u și e dau o notă de melancolie, construcțiile eliptice conferă mister ("Cimpoiul veșted luncii"), verbul "răsare" semnifică relansarea ideii. Imaginea cântecului este sugerată de cuvinte care intră în câmpul semantic al muzicalității: "cimpoi", "cântec", "sună", "spune" și altele care se includ în câmpul semantic al teluricului: "luncă", "drum", "piatră", "humă". Alături de "teluric", atrage atenția "acvaticul": foșnirea mătăsoasă a mărilor", poezia fiind imagine, sunet și ritm, cu rimă îmbrățișată ("drum" "cum", "tare" "despuiare
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
sacrului) se află în antiteză cu oul sterp (simbol al profanului). În timp ce primul semnifică eternul, cel de-al doilea simbolizează efemeritatea. Poezia este rezultatul unei contemplații extatice, a unei viziuni arhetipale și a formelor ideale, are rime îmbrățișate și împerecheate, muzicalitate creată prin repetarea vocalelor o și u, inversiuni ("Îl lasă-n pacea întâie-a lui"), anacoluturi care dau impresia de spontaneitate, interogații retorice ("Dar plodul? Vezi Duhul sfânt făcut sensibil?"), exclamația ("urcă-n soare și cunoaște!"), verbe la prezentul etern. "Oul
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
din secolul XX. Poetul a făcut o sinteză originală din valorile expresive ale poeziei populare, încât opera sa a devenit: "expresia integrală a sufletului românesc" (N. Iorga). Limbajul poetic insolit este marcat de invenția verbală și metaforică, magia ritmului și muzicalitatea interioară a versurilor, sensibilitatea reflexivă. În proiectele sale viza vârsta mitică și eroică a istoriei neamului, fiind atras de misterele genezei; și-a propus o epopee dacică, "o mitologie proprie românească". În unele poezii apare sentimentul dorului, "o stare de
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
de melancolie semnificând fericirea trecătoare. Din inventarul figurilor de stil se rețin personificările ("buciumul sună cu jale", "apele plâng"), metaforele ("stelele nasc umezi"), comparațiile ("sufletul meu arde-n iubire ca para"), epitetele ("luna... sfântă și clară"). La nivel fonetic remarcăm muzicalitatea vocalelor "u" și "â", care creează impresia de melancolie, în versuri de 12 silabe, fixate într-o schemă neobișnuită de ritmuri: un coriamb, doi dactili și un troheu. Poemul e un ansamblu imagistic și simfonic în același timp. Floare albastră
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
binișorul", asocieri lexico-sintactice inedite, folosirea unor forme arhaice ("crezământ", sinonim pentru "încredere"), absența podoabelor stilistice, epitetul popular ("o prea frumoasă fată"), exprimarea gnomică, aforistică (maxime, sentințe, percepte morale): Dar piară oamenii cu toți/ S-or naște iarăși oameni". Armonia și muzicalitatea versului s-a obținut prin varietatea de ritm și rimă (ritmul iambic, rima încrucișată), prin efecte eufonice, perioade iambice de 7-8 silabe, amintind de ritmul baladelor germane Teme, genuri și specii literare în "Luceafărul" Exegeții au identificat următoarele teme: tema
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
întins și lung și zic") a poetului care se rezumă la o viziune exterioară a iubirii pe care o persiflează. Nichita Stănescu a parodiat, în acest text, poezia clasică, limbajul voit convențional al liricii galante, împrumutând ceva din ritmul și muzicalitatea de tip folcloric. Elemente neomoderniste: 1. Ambiguitatea se desprinde din confuzia aparentă între creație și femeie; starea de grație a creatorului este ambiguu sugerată; 2. Sugestia versurilor provine din multitudinea de simboluri care transmit mesajul și care se raportează la
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
muzicală. Contemporanii au vorbit adeseori despre melomania lui Caragiale, ca și despre remarcabilele sale înclinații muzicale. Nuvelele fantastice În vreme de război, Calul Dracului − pentru a aminti doar două dintre cele mai importante ca referință în acest caz − fac dovada muzicalității sale prin felul în care este evocată natura. Delicate notații ale cadrului nocturn sau ale unui peisaj scuturat de viscol, descrieri laborioase de senzații organice sau percepții vizuale se cristalizează în pagini memorabile în care natura devine ecoul insidios al
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
nivelul cantității, saltul calitativ al metamorfozării obiectelor: atitudine contemplativ-participativă ce-și află Împlinirea În schimbare. Iar această schimbare are sensul unei revelații și al unei descătușări a puterilor regeneratoare Închise În inerția aparentă a lumii, al dezvăluirilor esențialei transparențe și muzicalități a lucrurilor. Ca un adevărat romantic, Voronca trăiește sub imperiul aspirației la unitatea cu Totul cosmic, acordînd imaginației și visului puteri transfiguratoare. Nu Întîmplător imaginea baghetei magice și a substitutelor ei În planul energiei afective a eului este dintre cele
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
să traducă starea de exaltare imnică, revărsarea preaplinului sufletesc, năzuința de „istovire” - cum ar zice Ion Barbu - a cîntecului, Într-un discurs ce-și reia și variază la nesfîrșit pretextele, cu atît mai mult cu cît tiparul strofic, armonia ritmică, muzicalitatea rimei Încurajează menținerea atmosferei incantatorii. Ca să sugereze intensitatea sentimentului erotic și ubicuitatea luminoasei prezențe a femeii iubite ce iradiază În toate lucrurile din jur, poetul multiplică spectaculos elementele de relație, fie la nivelul versului („Te simt În glas, În buză
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
un neoclasic printre moderni”, „asumându-și de la ei rafinamentele expresiei, dar stăruind să fie neabătut Omul cu compasul, poet al exactității interne a lumii.”1 Criticul fixează ca de obicei cu finețe notele individualizante ale poetului: simplitatea savantă, farmecul inefabil, muzicalitatea, rigoarea formală, factura livrescă, influența baladiștilor germani (Mistrețul cu colți de argint este comparat, deși prudent, cu celebra baladă a lui Goethe Erl Konigă, asumarea experienței neoclasice, articularea exactă a versului, luminozitatea elină. În „Luceafărul” din 11 decembrie 1965, Vladimir
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
tot în acel perimetru, Primo Levi, aproape șocat, continuă: "La fel de duplicitar ne sună în urechi limba locului: rădăcini și desinențe cunoscute, dar încâlcite și contaminate, în milenara-i creștere împreună cu altele de rezonanță străină și sălbatică: o vorbire familiară prin muzicalitate, încifrată ca sens". În subsidiar fie spus, înscrisurile în limba maghiară i se vor părea cu totul inaccesibile, chiar dacă, o dată intrat pe teritoriul Ungariei, autorul simte deja aer de Occident. Oare de ce? Fapt e că trenul repatriaților străbate România până la
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
anticipată de singurătatea înstrăinatului Ricardo Reis sinonimă cu inutilitatea și eșecul. Metabolizate prin lungul său monolog, surogat și totodată anticipare a intențiilor de comunicare, bineînțeles nerealizate. Saramago plonjează odată cu Ricardo Reis într-un magic vis narativ, în care domină constanta muzicalitate a stilului și sugestiva abilitate a autorului de a recrea realul, de a reinventa istoria colectivă pe baza unor anonime, subterane istorii private. Ne aflăm mai mult decât oricând în fața literaturii ca metaforă, în care invenția narativă primează totuși, în ciuda
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
nouă și veche, 16/1922), G. M. Zamfirescu (Între scenă și arta dramatică, 9-10/1927). În numărul 18/1922 se publică poezia Din adâncuri de George Lesnea, însoțită de o notă: „Tânăr tipograf; elementul social din poezii se îmbină cu muzicalitatea versului curat.” Alți colaboratori: Paul I.Papadopol, Mircea Mancaș, Leca Morariu, Al. Leontescu, A. Pop Marțian, M. Cosma, Titus Hotnog, , Ioan I. Ciorănescu. Î.H.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287150_a_288479]
-
și închis în cercul vrăjit pe care îl trasase magicianul. Privește și spune, mai mult pentru sine: „Solemnul cântec, cel mai bun balsam / Al minții răscolite, lecuiască-ți / Înfierbântatul creier!“ Așadar la componentele esențiale ale naturii lui Ariel trebuie adăugată muzicalitatea, și ea o formă a libertății care rânduiește lumea fără s-o încătușeze, dând încă un glas bucuriei. Tot ce este cântec și poezie în insula aceea vine de la Ariel, este, înlăuntrul poruncilor, alegerea și născocirea lui. Lucrul se vede
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
fusese, în secolul precedent, Leopardi. Mario Petrucciani a dorit să o demonstreze, identificând ascendente ale poeziei În fața statuii Ilariei din Poezii noi în Canturi. Tot el a constatat că unele imagini ermetice reiau peisaje nocturne romantice, în versuri ce reactualizează muzicalitatea ritmata și tulburătoare a celor leopardiene. Un indiciu suplimentar, oferit de unul dintre cei mai importanți exegeți ai ermetismului, al faptului că legătura dintre curentul ermetic și Leopardi poate fi întărită și de ascendentele poeziei quasimodiene în Canturi.187 2
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Buraga, învățători din Dănești - Vaslui. Cităm din adnotarea la acest volum de debut, din exemplarul de lucru al planului editorial: ,, ... o carte cu totul neobișnuită, scrisă într-o manieră eseistică absolut originală (...), noutatea și farmecul acestei lucrări stau și în muzicalitatea textului “. Așteptăm cu interes justificat apariția în librării a unei cărți semnate de autorii vasluieni. Vremea Nouă, 15 nov. 1977 LANSAREA CĂRłII ,,DĂINUIRI DĂNEȘTENE“ Duminică, 13 noiembrie, la Căminul cultural din satul Dănești, a avut loc lansarea volumului ,,Dăinuiri dăneștene
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
nturale. Eugenia Buraga, soția lui, învățătoare ca și el, i-a împărtășit pasiunea și l-a sprijinit în munca sa de cercetare. Au semnat împreună cartea ,,Dăinuiri dăneștene“, o lucrare originală prin tematică dar, mai cu seamă, prin stil, prin muzicalitatea frapantă a frazelor, ca și cum textul ar fi scris în versuri. Costache Buraga a murit în decembrie 1999. Acum casa-muzeu este în grija fiicei lui, Eva, care ne spune că nu putem vizita nimic pentru că se renovează. Gura satului spune însă
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]