5,749 matches
-
-l sfătuiești, să-l iubești ca pe un prieten care a venit sub acoperișul nostru, după ce a rătăcit pe drumuri care nu au fost niciodată ale lui. - Va fi foarte greu! - Nu va fi ușor, dar în tine stă toată nădejdea mea; tu poți contribui la așezarea lui cu toată ființa în casa noastră. Sper să nu greșesc, dacă nădăjduiesc că ai putea să faci din el mai mult decât un prieten, poate chiar un frate de suflet! - Dacă și el
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
izvor de desfătare? Acolo jos vei auzi cum crește Suspinul gloatei ce-n tumult pestriț A doua moarte hohotind cerșește. Și-ai să mai vezi pe cei ce-s mulțumiți Să ardă-n foc, căci și de-au fost mișei, Nădejde trag s-ajungă fericiți. Pe urma mea, spre-a ta scăpare deci Alungă-ți pașii și la drum pornește, Iar eu te-oi duce către loc de veci.” „Și du-mă astfel încât curând s-ajung La sfântul Petru și pe
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
care au coincis cu primii mei ani de liceu, perioadă destul de austeră din punct de vedere financiar, fapt pentru care am lucrat în timpul vacanțelor la Fabrica de cherestea, situată în spatele căii ferate. Munca și sportul mi-au fost prietenii de nădejde, într-o perioadă de progres economic național, datorată și unei relaxări politice care a lăsat oarecum în urmă „vânătorea de vrăjitoare”. Liceu, paradis al tinereții mele Efervescența anilor de liceu, cei mai frumoși, mai echilibrați și mai productivi ai adolescenței
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
alte răspântii. E drept, erau posesoarele unei profesii. Ce avea să urmeze? Viața! Viața care le stătea înainte și, cum bine este știut, nu-l așteaptă pe nimeni cu masa întinsă. Ina și Olga erau tinere, aveau încă multe proiecte, nădejdile nu le părăsiseră, de aceea puseră toate visele într-un loc tăinuit al sufletului lor. Simțeau că au sub aripi un vânt prielnic ce le dădea puterea de a zbura, asemenea păsărilor văzduhului care se încumetă să părăsească cuibul, unde
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
n-ar fi un gest elegant din partea mea. Deși aș putea s-o fac, am suficiente motive. Acum știu mai bine ca oricând că nu tu ești femeia cu care doresc să împart ce am mai de preț: crezurile mele, nădejdile, viața. Olga era convinsă că Alex deținea, dacă nuîntreg dosarul inculpărilor ei frivole, măcar o parte din acesta dar, precum înecatul, căuta să se agațe de un ultim pai. Scena avansului, prin care voia să-i forțeze mâna ca în
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
Și de altfel, ce rost mai aveau acum astfel de gânduri? Își amintea cele câteva motivații ale lui Alex, pe care le găsi puerile: Nu tu ești femeia cu care să împart ceea ce am mai de preț: viața, crezurile mele, nădejdile... Poate ar fi rătăcit multă vreme pe străzi, o dată cu neliniștile ei, dacă un vânt, ca un câine scăpat din lanț n-ar fi început s-o latre. Netrebnicul rupea copaci, desprindea tabla de pe acoperișurile caselor de parcă ar fi fost turbat
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
a Olgăi și să o disece, cu siguranță ar fi dat numai de otrăvuri. Plânsul ei era deznădejde, ură, invidie... Cetatea ei de optimism construită cu atâta migală devenise o movilă de moloz sub care își simți strivite toate visele, nădejdile, întreaga ființă. - Hai, hai nu plânge, și mama lipind-o de ea, îi șterse câteva lacrimi care alergau în neștire pe obraz. Ea căută apoi o batistă și o sfătui să-și șteargă șiroirile care-i năpădiseră obrazul. Batista se
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
pe deplin. Își dădea seama că în sufletul lui dragostea pentru Ina era una plină de lumini. Numai sobrietatea acesteia îl ținuse oarecum la distanță, poate de un singur pas. Ori de câte ori se gândea la ea, în sufletul său înfloreau nenumărate nădejdi. Ina intuia frământările lui Alex și aprecia cavalerismul lui modul în care o trata, care nu depășea niciodată normele decenței. Mai multe zile la rând, când Alex ajungea acasă, deși era frânt de oboseală, răsturna clepsidra luată dintr-o delegație
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
că va mai urma, măcar un volum. Și a urmat : lam primit cu bucurie, acum trei-patru săptămîni. Azi, după ce l-am devorat cu pasiunea cu care părinții noștri devorau colecția .... Submarinului Dox de 15 lei, Încep „darea de seamă” cu nădejdea că va mai urma cel puțin Încă un volum... Fiindcă repet, citesc memorialistică pe rupte. Trăiesc epoci teatrale prin procură. Cunosc mari artiști - sau doar mici canalii , datorită unora care au avut ocazia să le strîngă mîna (ori, doar să
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
poate de convenabilă scopului pe care mi-l propusesem. Așa că, fără să mai stau pe gânduri, am trecut rapid la fapte. M-am aburcat, sub privirile uimite ale fârtaților mei, pe o coală albă, aflată pe birou și, apucând cu nădejde mina de grafit, m-am pus să scriu. O îndeletnicire al naibii de dificilă pentru un gândac, fie el și de talia mea intelectuală. Fiindcă în cazul ăsta nu intelectul te poate trăda, ci capacitatea de coordonare a mișcărilor și efortul fizic
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
numai pentru ei, iar lui i-ar fi lăsat doar de-o măslină. Iar dumnealui anvizaja un festin întreg. Era joi, ziua când apărea hardughia gunoierilor. Totuși, nu-l lăsa inima să se bage la combinație cu zgripțanii ăștia. Trăgea nădejde că uite, acuși, acuși, o să apară Virgil, cu cașcarabeta lui și o să iasă din impas. Se repezi iarăși la secretariat să-i dea amicului un telefon. Ocupat. Se înjură cu sârg în gând, în mod sincer autocritic: "Fir-aș al
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
adânc ca și cum astfel ar fi depășit mai bine o situație de criză, ofta de parcă ar fi avut foc în plămâni și, împachetând tabloul, își aranja masca aceea de bonom, zâmbitoare. Stând așa în fotoliul meu preferat, de multe ori trăgeam nădejde că n-o să dea tabloul meu preferat. Eticheta cu vândut o folosea adesea totuși, ca să trezească interesul vizitatorilor care n-ar fi pus ochii pe acea operă de artă dacă n-ar fi văzut mesajul scris în colțul din dreapta. Așadar
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
cel bun. Nu vreau să mai fiu sclava unui EGO, iar cel pe care îl dețin vreau să-l folosesc ca motiv să mă conectez cu părțile mele profunde, vreau să-mi fac din EGO ul meu un aliat de nădejde și am început să mă iubesc mai mult, am început să-mi accept imperfecțiunile mele și implicit și ale celorlalți, am început să mă deschid către evoluție pe verticală și așa mi-am recăpătat liniștea interioară atât de utilă în
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
pe orice vreme. Și dacă dumneavostră cei doi starosti ai cărăușilor vă retrageți, pe cine lăsați în loc? Nu-i joacă doar să conduci cărăușii la așa un drum! Apoi, după socoata noastră, dintre toți cărăușii cel mai bun și de nădejde ar fi... Cine, mă rog frumos? Vasile Hliboceanu e cel mai vrednic și noi doi avem nădejdea că nu ne va face de râs. Păi cam la el mă gândeam și eu când am auzit vorba. Da’ ca ajutor la
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Nu-i joacă doar să conduci cărăușii la așa un drum! Apoi, după socoata noastră, dintre toți cărăușii cel mai bun și de nădejde ar fi... Cine, mă rog frumos? Vasile Hliboceanu e cel mai vrednic și noi doi avem nădejdea că nu ne va face de râs. Păi cam la el mă gândeam și eu când am auzit vorba. Da’ ca ajutor la cine v-ați gândit? Că și aista trebuie să fie vrednic și de nădejde. Ai să te
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
noi doi avem nădejdea că nu ne va face de râs. Păi cam la el mă gândeam și eu când am auzit vorba. Da’ ca ajutor la cine v-ați gândit? Că și aista trebuie să fie vrednic și de nădejde. Ai să te miri, jupâne, dar noi ne-am hotărât să-l punem pe Mitruță Ogaș - a răspuns Pâcu, cu încuviințarea tăcută a lui moș Dumitru. Da’ nu-i prea tânăr pentru așa o trebușoară? Tânăr, tânăr, dar vrednic și
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
cărăușilor, că...nu știu cum să spun, dar vă așteptam cu fiecare transport ca pe niște frați... Spui vorbe mari, jupâne Aizic. Și nouă ne pare rău, dar așa am hotărât și pace. Dar, după cum ai auzit, în locul nostru rămân oameni de nădejde. Așa să ne ajute Cel de Sus, după cum vă este dorința și vorba - a răspuns Aizic, ca un adevărat creștin... Să ai grijă de oameni și să-i plătești omenește, așa cum ne-ai plătit pe noi - l-a rugat Pâcu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
asta a fi ultima seară când bem împreună o gură de vin și mai sporovăim... Poate s-a mai nimeri să ne întâlnim cu toții aici la masă, dar asta doar bunul Dumnezeu o știe. Noi nu avem decât să tragem nădejde. Până una alta, eu vreau ca voi să rămâneți la fel de uniți și săritori la nevoie. Oamenii care au rămas în locul nostru să stea în fruntea voastră sunt gospodari de soi și buni cărăuși. Nu aveți de ce vă plânge. Să-i
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
de Crăciun și Anul Nou să vă pot da un șfanț în plus peste cei cuveniți. Da’ asta să n-o luați ca o făgăduială. N-o luăm nici într-un fel, pentru că vorba ceea: „Deșteptul făgăduiește și prostul trage nădejde”. Să ne rugăm ca să încheiem anul bine și om mai vedea noi... Până atunci însă să vedem ce avem de luat săptămâna asta. Îndată aflăm. Numai să adăugăm și transportul de astăzi... Așa... Și Aizic, cu plaivasul în mână și
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Ce ar mai fi de făcut, Ioane? Să merg la Dochița, nevasta lui Hliboceanu să-i spun nenorocirea. Ai grijă cum vorbești, fiindcă nu știi ce poate să facă când o auzi. Am să văd eu cum o dreg... Am nădejde în tine, Ioane. Mergi sănătos! Cotman a plecat cu inima mai ușoară. Moș Dumitru i-a dovedit că știe să asculte și să dea un sfat la nevoie. „Apoi îmi trecea și mie prin minte gândul că ar cam fi
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
taxi, pentru a se auzi câteva claxoane, iar el să coboare printre automobile, unde nu mai părea o entitate superioară, ci un simplu pieton, apoi cele câteva palme trântite peste caroseria unui Volvo au Încins din nou motoarele, iar orice nădejde de ordine s-a stins când cârligul unei automacarale l-a culcat la pământ, de data asta definitiv, cu creierii depuși pe parbrizul unui autobuz, scenă care a stârnit În rândul nostru, al celor care urmăream derularea evenimentelor de la ultimul
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
tastat lucruri inimaginabile, pe care nici pixelul nu le suportă, că sunt un „târâie-mouse“ și că numai microprocesorul e de mine, că n-ar exista În tot Internetul un patch capabil să-mi repare caracterul. Ei, și când pierdusem orice nădejde În găsirea unui suflet-pereche, a apărut pe piață produsul care avea să-mi schimbe viața: versiunea Windows Armageddon, cu pachetul antisingurătate VirtualEve inclus. „De astăzi, nu vei mai fi singur niciodată“, „Fericirea e la un clic distanță“, „Configurează-ți perechea
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
pentru voi în țară e grea, pentru noi aici (în afară de cazul că mâine nu mai pot fi) nu mai văd nici o ieșire. / Ar fi păcat, căci viața încă mi-i dragă din toată forța, că vrea să mai fie trăită. Nădejdea ce o mai am (nu mi-am pierdut-o cu totul) nu înseamnă decât maximum de nenorocire ce îl întrevăd. / Ar fi posibilitatea (...) rămânem prin pustietățile astea. Nu știu dacă - în cazul că s-ar mai întâmpla să rămân în
CADENȚE PESTE TIMP by Costin CLIT () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93214]
-
metri, bizuindu-se desigur pe presupunerea că, dacă el era adevăratul Mesia, ar fi putut să le oprească la timp. Sabbatai Însă a preferat să evite proba și să treacă la mahomedanism, devenind În cele din urmă un funcționar de nădejde al Imperiului Otoman. Totuși, mai tîrziu, și-a făcut din nou curaj și a spus adepților săi că, dacă ar fi stat În calea săgeților, În mod sigur le-ar fi putut opri, sau măcar le-ar fi deviat traiectoria
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
reconstituită din cele două jumătăți și Îl Întrebă: — Prietene, recunoști cumva această persoană? — Bineînțeles, este fotografia tovarășului Cârlan, cînd era mai tînăr. — Dar cine e tovarășul Cârlan? — Cum se poate să nu știi, se miră Pablo, este un cadru de nădejde al Partidului, care a fost distins recent cu titlul de Erou al Muncii Socialiste! Într adevăr, avem un tineret minunat! Deși ciudate, răspunsurile lui Pablo dovedeau o logică internă infailibilă, la care logica maiorului Smith nu reușea deocamdată să se
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]