680 matches
-
în vis și poezia în medicament alintător. Dintre toți prietenii lui poeți, cu care a hălăduit prin timpuri de tot felul, el, singurul, a turnat și cimentat în literă un zbor prin Iași al unei generații ce și-a stins năduful în ulcica izbită de pământ, în vinul ce se prelingea prin crăpăturile durerilor. Alexandru Tăcu a avut inspirația să-și moaie penița și să cânte apoi la,,Flaut tenebra " ". În : Omar din dealul Copoului, cronică literară la cartea de poezie
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93055]
-
redus de cazuri. Astfel, păstrarea sunetului h la finala unui cuvânt de origine slavă, ca în duh sau văzduh, este dovada că avem a face cu un termen slavon, deoarece în cuvintele transmise pe cale populară h final a devenit f: năduf, praf, vârf, puf, zăduf. Tot datorită unor modificări ale formei cuvintelor știm că (a) săvârși și sobor sunt slavone, în timp ce (a) sfârși și zbor cu sensul de „adunare“ sunt cuvinte vechi slave, transmise pe cale populară. Pe lângă aceste două criterii, mai
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
singur"39 trimite atât la imaginea nedespărțiților Lache și Mache, pe care chelnerul "îi trece pe o singură foaie a catastifului"40, ca pe o familie, cât și la oroarea de singurătate pe care Costică Parigoridi și-o declamă cu năduf afurisind "repaosul duminical". Figura quadripedă formată la Paști de Lache și Mache care străbat cu stoicism o Golgota bucureșteană "rezemându-se bine unul într-altul și ridicând picioarele în afară: Lache pe cel din dreapta, cum ține pe amic de braț
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
vă urâți. Darcey șovăi. Preț de câteva clipe - poate că prima oară în ultimii zece ani - se gândise la calitățile, și nu la defectele lui Nieve. Nieve o susținuse întotdeauna. Își petrecuseră ore întregi fiecare acasă la cealaltă, vărsându-și năduful pe lucrurile care le necăjeau - părinții, profesorii, celelalte fete de la școală... punctele negre (în cazul lui Nieve), greutate (în cel al lui Darcey), lipsa lor de experiență cu băieții, cu hainele, cu totul. În ciuda concurenței dintre ele la școală (alimentată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
tras curentul asară, la cazanul popii” își spuse el, înciudat, în timp ce și țesăla mândrețe de boi ungureni. Nevastă-sa, Maria, mulgea vacile, cu mâinele sumese, uitându-se, cu coada ochiului, la tovarășul ei de peste treizeci de ani, amintindu-și, cu năduf, de sforăiturile lui după orele petrecute la cazanul de făcut rachiu al popii. Marie, strigă răstit bărbatul, să-mi pui ceva demâncare în traistă, c-am de gând să plec la târg! Azi ți-ai găsit! Când ogorul stă să
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
Nemții fuseseră alungați, locul lor fiind luat de soldații ruși, care rechiziționaseră toate animalele de povară, furând alimentele și ce averi mai puseseră deoparte bieții sticlăreni. Satul era condus de un căpitan rus, Alioșa, care-și vărsa, în fiecare seară, năduful, spintecând vreun cârlan, rămas de pripas, pe imașul uscat, de la marginea satului, frigându-l în vreo casă părăsită. Și apoi să te ții petrecere, cu băutură și lăutari, la care se dedau și câteva localnice gospodine, înfruntând, cu semeție, căutătura
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
țară, cine vine în fundul ăsta de lume, profesori de specialitate n-avem! și directorul se luptă cu morile de vânt ale propriei sale furii, nu va rezolva el acum, în câteva clipe, problema învățământului românesc, îl las să-și verse năduful, franceza?! mă minunez eu, ar fi trebuit să iau ore de la Alain, sau poate de la Ana, Ana! directorul e fericit că m-am învoit să predau și că nu mai rămâne singurul măgar între oi, era singurul bărbat din sala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Între vagoane și se Întorcea de la ștrandul Lacul Tei. Jetul flăcării, Întâi roșie și apoi albastră, aproape invizibilă, lovește vâjâind peretele rece. Scântei mici, ca niște funigei incandescenți, apar din când În când În trupul cărămizii sfărâmicioase. Instalatorul apasă cu năduf pistonul mașinii de lipit. Mașina funcționează cu benzină. De obicei cu mașina asta lipește țevile de plumb de prin casele oamenilor sau În canal. Acolo, lângă ceasul de apă, umed și mereu plin de limacși. Întâi Încinge țeava, lasă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
și Barnes, aflați undeva Într-o Încăpere a navei, strigau: — Alooo!... Al-loo! — Putem să vorbim cu ei? — Da. Beth apăsă pe un buton lateral și Norman spuse În microfon: — Vă auzim! — Da' mult v-a mai trebuit! zise Ted cu năduf. — În fine, acum ascultați aici, zise Barnes. Ce naiba făceați acolo, oameni buni? Întrebă Ted. — Atenție la mine, repetă Barnes. Făcu un pas lateral, lăsând să se vadă o parte dintr-un echipament multicolor. Știm care e destinația acestei nave. — Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Înaintea lui. — Lasă-mă pe mine. Da, Beth, te auzim. — Mă aflu În navă, spuse ea printre păcăniturile intercomului. Am descoperit un alt compartiment la pupa, În spatele cușetelor echipajului. Este foarte interesant. „Auzi la ea, foarte interesant!“ Își spuse cu năduf Norman. „Dumnezeule, foarte interesant!“ Îi smulse lui Harry microfonul din mână. — Beth, ce naiba faci acolo? — O, bună, Norman. Te-ai Întors? — Cu chiu, cu vai. Ai avut ceva necazuri? Nu părea Îngrijorată. — Da, am avut. — Ai pățit ceva? Pari furios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
care avea să se implementeze puțin mai tîrziu acel crud obiect, sula, și nu doar la figurativ. O scrisorică pe care directorul revistei susține c-ar fi primit-o din mîinile tremurînde ale unui evreu, Îl determină să aștearnă cu năduf următoarele: „Epistola acestei vietăți neevoluate mă face să-mi reconsider multe opinii legate de suferințele evreimii de-a lungul secolelor, incluzînd aici și holocausturile și pogromurile imaginare”. Sublinierea lui. Așa că zic: Neacșule, nu te mai spăla cu săpun imaginar. Mircea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
numită la Începutul paragrafului, unde Dan Ioan Mirescu, cutremurat de admirație, Își glorifică patronul „care-a cheltuit 15 milioane, banii lui, În scopuri caritabile”. Rău e să fii inteligent. Lucru confirmat și de Cristina Paț, la pagina 12, unde transcrie năduful unei vecine bosumflate pe motiv că Tatulici „descărca lăzile cu pui În curtea interioară a blocului, exact pe locul de joacă al copiilor”. Se pare că vecina, În ciuda privirilor languroase, n-a primit nici un pui. Ca să se joace și ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Numai că babacul nu era nicăieri. A fost promovat la biroul de Criminalistică și a ajuns partenerul lui Dick Stens. Dick l-a Învățat toate șmecheriile, i-a ascultat povestea și i-a sugerat cum să facă să-și omoare năduful. Pe babac s-ar putea să nu-l găsească niciodată, dar dacă Îi altoia pe ăia de-și băteau nevestele, putea să-și alunge coșmarurile din creier. Bud a ales un prim caz: o reclamație de violență conjugală, reclamanta fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
și ce-am făcut, ca între foarte vechi prieteni și colegi, înainte ca Yvonne Alexa să mă ia la rost, cum bănuiam. Dar ceilalți n-au scăpat de schimbul nostru de replici scurte și clare. Yvonne Alexa îmi zicea cu năduf: „M-ai făcut să te aștept degeaba să mergem la profesorul ăla să luăm cărți“, și eu: „Nu mi-am adus aminte decât după ce ajunsesem cu Andrei la amicul ăla al lui“, și ea: „Știi ce? Nu mă interesează unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
și înde sată, cu un coc roșcovan impunător care nu reușește, însă, câtuși de puțin, să o înalțe, cu catalogul imens sub brațul ei mic și gras ca un cârnăcior, un catalog pe care-l trântește pe ca tedră cu năduf (oare toată lumea are nevricale azi?), fără să ne arunce vreo privire în clasă atunci când ne ridicăm, la fel de zgomotoși, s-o salutăm. Georgi se așază înapoi în bancă oftând din rărunchi, în același moment în care se așază și profa pe
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
-o în bară ca prostul? Bobo se îndreptă spre rucsacul în care își aranjase meticulos niște schimburi și începu să le scoată dinăuntru, la fel de meticulos, așezându-le pe canapea. Atunci auzi soneria. O fi uitat tata cheia, își spuse cu năduf, pe când deschidea ușa fără nici un chef. în fața lui stătea Clara. Bobo se frecă la ochi, uluit. — Clara, tttu ești? Ccchiar tu? — în carne și oase, răspunse ea cu glasul ei băiețos, care ră sună ca o muzică suavă în urechile
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
să aprindă ochiul la aragaz. îl aruncă supărată în scrumieră și aprinse un alt chibrit, care se stinse și el numaidecât, parcă făcându-i în ciudă. „S-au prostit și chibriturile as tea!“ își spuse ea cu iritare, aprinzând cu năduf un al trei lea băț, care, în sfârșit, catadicsi să aprindă ochiul mic al aragazului. Nu e bine, se bombăni de una singură. Ce naiba am? Mai bine să mi-o scot din cap pe Georgiana, și cu asta basta! Mai
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
catârii de stepă și decât cămilele bactriene, cele roșcate la păr, adăstau în brazdă nouă, să se termine seria turbatelor înjurături ale specialiștilor de tip revoluționar, mecanizatori făcuți doar printr-o spoială de instrucție, administrată în graba mare. Descărcându-și năduful pe utilajele care repede și mereu se defectau, alăturându-și injuriile și ocărând vremea rece, care le îngheța mâinile bătrâne și reumatice, asudau, așa, cu mic cu mare, de cum se înroșea pleoapa răsăritului, până ce obrazul livid al lunii văruia, vinețiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
pe masă. Nici n-au dat răspuns de cuviință, când Trandafira s-a alintat, ca orice gospodină, ce așteaptă răsplata laudei, zicând precum că bucatele ei nu-s așa de deocheate... Nepăsarea lor stârni amărăciunea lui Vartolomei, care spuse, cu năduf: Ehehei, dacă ați fi nimerit, aici, nu peste multă vreme, de Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil, când e hram, la noi, în sat!... Ce de bunătăți v-ar trece pe dinaintea ochilor, că vi s-ar umple pe loc gura de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
fără să o știe! Pufni în râs, de unul singur, și se uită pe furiș în palma-i gravată dureros. Multă vreme, după aceea, nu-și descleștă palma înțepată, nici chiar pentru a se spăla dimineața sau înainte de mese, spre năduful manifest, exprimat, cu voce plângătoare, de fragila sa soție, tot mai îngrijorată de purtarea lui, ieșită din tipicul oamenilor civilizați. În biroul său de acasă, zile la rând, cu pipa stinsă între dinți, jucându-i absent, între degete, arabul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
patul unei arme și puștile puse în piramidă se prăbușesc cu zgomot metalic, înfundat. Caporalul urlă către recrutul ghinionist: Grijania mătii de răcan împuțit, nu vezi unde calci? Ostașul se oprește și în timp ce încasează stoic înjurăturile și afuriseniile pline de năduf ale gradatului, continuă cu un aer tâmp să mănânce din gamela plină pe jumătate cu fasole. Căprarul numai că nu ia foc. Roșu de enervare la față, țipă și mai tare la el: Paștele și dumnezeii tăi de mocofan, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
echipele de salvare. A murit multă lume... Unde mergem? Pe Griviței. Am înțeles că a fost rasă de pe suprafața pământului. Sunt morți cu miile. Mașina înaintează cu greu. Prin fața lor trece cu viteză nebună o mașină a salvării. Înjurând cu năduf, șoferul camionului o evită în ultimul moment, apoi pornește din nou, hurducăindu-se puternic, atent la gropile bombelor sau mormanele de cărămizi din mijlocul străzii înguste. Pe parbriz se depune un praf cenușiu, grăunțos pe care ștergătoarele încearcă cu greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
vizibilă pe pielea măslinie a umărului moartei. Cu coada ochiului caută spre seful său, dar acesta scormonește cu ochi neliniștiți palierul. Rapid, prinde mica bijuterie ascunzând-o imediat în buzunarul său. Nimeni șefu! Paștele și dumnezeii lor! înjură celălalt cu năduf. Au dat-o cotită. Dar pe unde? Pe cerul orașului se încrucișează reflectoarele mânuite febril de către cei de la antiaeriană. O explozie puternică zguduie imobilul. Nu durează mult și lumina se stinge, iar întunericul învăluie etajul într-o beznă adâncă. Bă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
și un pic bombată a lui Licavkin. Nici chiar propria lui mamă pe care a denunțat-o N.K.V.D.-ului din Chișinău pentru comentarii defăimătoare la adresa partidului. Biata femei nu găsise în tot orașul ouă pentru tortul aniversar și își vărsase năduful acasă, în fața băiatului ei. "Așa ceva nu s-ar fi întâmplat dacă era administrație românească." Ridicată chiar în ziua când el împlinea douăzeci și șase de ani, unicul lui comentariu a fost: "O merita. Și-a făcut-o cu mâna ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ușor a lehamite. Își dorește să fie departe de toate aceste mizerii și complicații, în fața șemineului din bibliotecă, cu un pahar de conic într-o mână și un trabuc în cealaltă, având alături pe Bubi, ogarul lui credincios. Înjură cu năduf în sinea lui, aducându-și aminte de entuziasmul care a cuprins vechea aristocrație germană odată cu venirea la putere a lui Hitler. La fel ca toți ceilalți și el crezuse că noul cancelar va fi liderul carismatic așteptat ce va reda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]