1,095 matches
-
noștri un cuțit. N-a fost la graniță nici vămuit Prin plecăciunile dâmbovițene, Pe drum de fier, pe căi aeriene Ajunse pînă-n Ștei Sovrom-Kwarțit. Cursa atomică-ascuțind unealtă Pe-un plai uitat, sărac, ascuns de lume Aduse roi de oameni laolaltă. Nălță-se pe grădina cu legume Uranic El Dorado și-a lui haltă- Letale, invizibile parfume... „ORICÂND DIN MUNȚI, EL POATE FACE VALE!” „Oricând din Munți, el poate face vale!” A fost expresia de la Băița: Spre-uraniu, rușii, nu cu mocănița Au
SONETELE FRUNZEI NEGRE DE URANIU (1) de PAŞCU BALACI în ediţia nr. 138 din 18 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/343175_a_344504]
-
eleison Zeci de călugări cântă-n unison Kyrie eleison, kyrie eleison Mitropolitul cu engolpion Kyrie eleison, kyrie eleison Greacă distinsă-a lui Anacreon Kyrie eleison, kyrie eleison Din strane laterale și amvon Kyrie eleison, kyrie eleison Duhul cel sfânt ne-nalță spre Athon Kyrie eleison, kyrie eleison... Păscu BALACI octombrie 2015 Muntele Athos Referință Bibliografica: Păscu BALACI - KYRIE ELEISON, KYRIE ELEISON / Păscu Balaci : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1772, Anul V, 07 noiembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Păscu
KYRIE ELEISON, KYRIE ELEISON de PAŞCU BALACI în ediţia nr. 1772 din 07 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343210_a_344539]
-
printre povârnișuri. Numai aici, cred, diavolii nu latră ... Ce dure-s pantele spre cer: suișuri Spre al credinței foc nestins în vatră ... În vremi păgâne pe această limbă ... În vremi păgâne pe această limbă Îngustă de pământ ce-nfruntă marea, ΄nălțând spre cer splendidă-nfățișarea, Păzit de o zeiță, șarpe, nimfă Ce-ofrandele bogate îi tot plimbă, Era-o statuie ce stârnea - admirarea Și-Olimpului din nord i-era ardoarea - Părea că-n lume nimeni n-o mai schimbă: Mărețu' Apollo
SONETELE DE LA MUNTELE ATHOS de PAŞCU BALACI în ediţia nr. 1193 din 07 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343209_a_344538]
-
mică în îmbrățișarea degetelor mele înghețate de emoție, peste oraș s-a tolănit toamna cea cu șolduri late, un zdrențăros cântă Concertul de vioară al lui Paganini, o criză de inimă în plus, ca la poker, patru inimi, calul se nalță din bronzul său, are testicule gigantice, dar tu treci , nepăsător ca o criză de inimă. Deci , era odaliscă venită din Ioropa, s-a îndrăgostit de un irakian, acesta avea doar o nevastă, așa că gelozia fu mare. A alergat-o nevasta
NEBUN CAP.2 de BORIS MEHR în ediţia nr. 649 din 10 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343583_a_344912]
-
în geam ca un clopot ce-și pierde secunda; buimaică m-am trezit căutând printre amintirile reci; am simțit cum se prelinge-n tot corpul roua, fecunda, și-aprinde scânteia-n cărbunii uitați ce-i credeam stinși pe veci. Se-nalță iar focul și-n dans se-mpletesc vise pentru rugul iubirii; la lumina lui voi picta anotimpul meu; voi alege culorile pure, ce dau străluciri clipei... și-i plac lui Dumnezeu. Privesc cerul cum se luminează, cum umbre călătoare se-
SECUNDA de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 612 din 03 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343749_a_345078]
-
Ce are bolta din regrete și pardoseala din speranță Iar prin pereți se scurg doar vise, și ușa n-are nici o clanță. Dar de-oi vorbi cândva, odată, nu vei mai ști să mă oprești Iar glasul meu se va-nălța mai sus de sferele cerești, Și poala lacrimilor curse va prinde-ncetișor să geamă Și-abia atunci, de ce-o să spun, să-nceapă să îți fie teamă... Referință Bibliografică: Și iarăși tac. Dar de-oi vorbi... / Eugenia Mihu : Confluențe Literare, ISSN
ȘI IARĂȘI TAC. DAR DE-OI VORBI... de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 1988 din 10 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340147_a_341476]
-
a prezis sfârșitul, Privește ticăitul vremii, secundele-n cascadă, Te uită-n umbra celui care, nu poate ca să vadă. Să iei aminte dragă prieten, ascultă și privește, Te uită-atent la bobul care, în glie încolțește, În întuneric prinde viață, se-nalță către soare Și-apoi rodește-si dă tributul și-n tină iarăși moare. Toate acestea au o noimă, un rost și o menire, Este minunea creațiunii, un loc de poposire, De-aceea cumpănește astăzi, primește-n dar solia, Predă-te
SĂ IEI AMINTE ŞI SĂ CUGEŢI de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2241 din 18 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377409_a_378738]
-
Acasa > Poezie > Imagini > PRIMĂVARĂ Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 2223 din 31 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Dintr-o vreme mă simt ciocârlie și spre-azururi mă-nalț într-un zbor care poartă-n arìpi armonie, iar în plisc o mlădiță de dor. În văzduh mă doresc curcubeie ce ar vrea să-mi devină veșmânt și din slavă chiar Calea Lactee se oferă să-mi fie pământ. Trupul meu
PRIMĂVARĂ de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2223 din 31 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377422_a_378751]
-
-mi alunge mâhnirea care-n inimă vrea, Să-mi rămână pereche precum inima ta. Fiindcă eu într-o noapte din Eden am fost dusă, Căci a vieții sămânță a căzut într-o cursă, Iar covoare de foc înspre cer se-nălțase Și tot lutul pierzării în dureri mă lăsase. Iată Eva te strigă prin Adamii din pântec Văzând Evele toate, note triste în cântec Prinse-n umbra de lut, blestemată să moară Cu tot spiritul lor, osândit într-o doară. Zeea
AZI MAI DOARE IUBIREA de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2223 din 31 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377421_a_378750]
-
înflorită, Unde grațioase păsări vin grăbite, grațioase ciripesc. Parcă se-ngână cu lacul și izvorul care-mi doarme; El, din somn, sfios tresare - când aude glasul lor: Ca un copilaș răspunde și te-ntrebi: să-i fie foame? Mi te-nalți cu ciocârlia și vrei să mi-o întreci în zbor. Și, răpită de a soarelui lumină ca rubinul strălucești. Te ridici și-ajungi la stele, și de-acolo, mai departe... Tu, micuța mea vioară, rătăcești printre astrele cerești: Cânți la
VIOARA, de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1858 din 01 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377515_a_378844]
-
simt vibrații, e glasu-Ți ce cheamă, Sunt vorbe primite-n tăcere, Le-adun în mănunchiuri, le pun într-o ramă, Să-mi fie la greu mângâiere. În negura nopții pătrund gânduri sute, Căutând un locaș printre nouri, Dar ziduri se-nalță și-n note acute, Speranța se sparge-n ecouri. În temnița vremii mă lupt cu furtuna, În valuri mă zbat cu durere, Te chem cu ardoare, Te chem una-ntruna, Să-mi dai înc-odată putere. Să pui Duh de slavă
CEAS DE SEARĂ de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1731 din 27 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377533_a_378862]
-
Acum, ne ducem rând pe rând, cu inimile pline, În Betleemul Iudeii, unde smerit, Tu, te-ai arătat În ieslea cea săracă, născut în zorii zilei prea divine , Tu, Însuți fiind Unicul Fiu de Împărat! Acum a glasurilor cinstiri se-nalță în cer, Iar heruvimii și serafimii saltă cu cântări: Leru-i ler și inima-i prin cer, Leru-i ler și colindele nu pier, Leru-i ler și inima-i prin ger Leru-i ler, ajungând la praznicul cu miel prier, Leru-i ler, aprinzând
UMBRELE CAILOR (POEME) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377505_a_378834]
-
din 27 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Era fermecat de ei! Din Duminica Rusaliilor, timp de nouă zile, Filu se făcea umbra lor nevăzută, neștiută. Îi urmărea până-n Marțea Ciocului, atunci când se-ngropa steagul și se deșira ceata. De când se-nălțase, tot așa se-ntâmpla. Se prelingea în urma Călușarilor, atras de tot ce însemnau ei! Rămânea cu gura căscată văzându-i cât de mândru purtau straiele. Albul cămășilor și al ițarilor îi părea mai strălucitor sub gătelile colorate, iar pălăriile cu
FILU de ANGELA DINA în ediţia nr. 1731 din 27 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377563_a_378892]
-
fie greu. Te iubesc, dragoste purtată pe ape, Te iubesc, dragoste purtată pe pământ, Te iubesc, dragoste purtată spre cer, Te iubesc, chiar și când vântul bate, bate, pustiit de dor. Nimic nu mă va face să cobor. Totul mă-nalță! Mă ridică la tine, prin aburul scânteii divine, ființa mi-e plină de lumină. Referință Bibliografică: Emanația iubirii / Claudia Bota : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2043, Anul VI, 04 august 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Claudia Bota : Toate
EMANAȚIA IUBIRII de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/377678_a_379007]
-
Acasa > Poezie > Amprente > TOACA Autor: Costică Nechita Publicat în: Ediția nr. 1945 din 28 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Se-aude glas de toacă pân’ la cer Și relele din lumea asta pier. Se-nalță glasuri din morminte... Sfâșietoare rugi de oseminte! Un clopot liniștea destramă Cu al lui vaier de aramă... Pe culmi se-nalță cruci semețe Sfidând albastrul cu a lor tristețe. Răsună toaca pe la mănăstiri Chemând la rugă ale noastre firi; În
TOACA de COSTICĂ NECHITA în ediţia nr. 1945 din 28 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378385_a_379714]
-
2016 Toate Articolele Autorului Se-aude glas de toacă pân’ la cer Și relele din lumea asta pier. Se-nalță glasuri din morminte... Sfâșietoare rugi de oseminte! Un clopot liniștea destramă Cu al lui vaier de aramă... Pe culmi se-nalță cruci semețe Sfidând albastrul cu a lor tristețe. Răsună toaca pe la mănăstiri Chemând la rugă ale noastre firi; În ceruri oștile se-adună Pe cel viclean ca să răpună. Clopotnițele răscolesc văzduhul Purtând către înalturi stihul, Natura cu destinul se împacă
TOACA de COSTICĂ NECHITA în ediţia nr. 1945 din 28 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378385_a_379714]
-
arată, însă nu știu de ce vin... Navighez acum prin ele. Oftez dor și plâng... suspine! Te-am ascuns adânc în suflet Te respir numai pe tine! Dragostea este o boală care însă nu omoară... Ci doar chinuie încet; când ne-nalță, Când ne-aruncă de la soare-ntr-o... speluncă. Cine-o simte, parcă 'noată doar prin valuri de iubire! Sufletul, ușor mai este, gândul, pasăre în zare... Când iubire-ascunzi în suflet, parcă inima te doare. Nu ai leac de-a ta
UNDE-I SOARE E ȘI-O UMBRĂ... de DOINA THEISS în ediţia nr. 1808 din 13 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378438_a_379767]
-
bucuriei cu o lumină nemaiîntâlnită, dă aripi de poveste duioșiei și dintr-o oră face o clipită. Are puterea să întoarne drumul și orișice furtună s-o-mblânzească. Pe-acolo pe-unde-și lasă ea parfumul începe și pustiul să-nverzească. Iubirea ’nalță,vindecă, hrănește și-oricărui gest îi dă însemnătate. Oricâtă-am dărui tot prisosește și-oricât primim n-avem pe săturate... Referință Bibliografică: Gândul de azi / Aura Popa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1961, Anul VI, 14 mai 2016. Drepturi
GÂNDUL DE AZI de AURA POPA în ediţia nr. 1961 din 14 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378499_a_379828]
-
ȘTERS DE MINE Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 1808 din 13 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Mai păstrează-ma o noapte într-un vis de grafit, lasă somnul sub pleoape, să mă doarmă tihnit, o să-ncerc, să mă-nalț, peste vârfuri cu dor, alergând, să descalț, tălpi de gheață din zbor. Mi se zbate o noapte în oglinda de clipe, riduri plânse în șoapte, stau sub gene să țipe. Ti-aș luci a iertare într-o vagă privire, stropi
ACEST VIS ŞTERS DE MINE de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1808 din 13 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378641_a_379970]
-
privire,... XIX. DECEMBRIE, de Rodica Constantinescu , publicat în Ediția nr. 2170 din 09 decembrie 2016. Este decembrie și iarna tristă-mi pare O, de-aș avea pe palme, din aur o tiară, S-o pun pe tricolor și să mă-nalț spre zare, Apoi să-ncoronez această mândră țară. Dar parcă un blestem lovește-n suflu-i gol Și-o rană adâncă pe trup bolnav ea poartă, Plânge pământul sfânt c-a devenit podmol, Oare cât mai avem de chin în
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
ne rânjească-n față. Aș vrea ca prin minune să-nvie toți haiducii, ... Citește mai mult Este decembrie și iarna tristă-mi pareO, de-aș avea pe palme, din aur o tiară,S-o pun pe tricolor și să mă-nalț spre zare, Apoi să-ncoronez această mândră țară.Dar parcă un blestem lovește-n suflu-i golși-o rană adâncă pe trup bolnav ea poartă,Plânge pământul sfânt c-a devenit podmol, Oare cât mai avem de chin în astă soartă
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
vreme de când nu ți-am vorbit Și întrebări noian am strâns în cuibul meu, De-nvolburarea clipei atras și amăgit Am rătăcit cărarea uitând de drumul Tău. Mă lupt cu mine, Doamne, să aflu un răspuns, Să știu cum să mă-nalț, să trec acel hotar, Încerc din răsputeri să țin privirea sus Măcar pentr-o secundă să fiu lângă altar. De la o vreme, Doamne, parcă îmi caut loc Mă simt ades străin în casă și obor, Aștept de nu știu unde semnal spre
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
-a multă vreme de când nu ți-am vorbitși întrebări noian am strâns în cuibul meu,De-nvolburarea clipei atras și amăgitAm rătăcit cărarea uitând de drumul Tău.Mă lupt cu mine, Doamne, să aflu un răspuns,Să știu cum să mă-nalț, să trec acel hotar, Încerc din răsputeri să țin privirea susMăcar pentr-o secundă să fiu lângă altar.De la o vreme, Doamne, parcă îmi caut locMă simt ades străin în casă și obor,Aștept de nu știu unde semnal spre alt soroc
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
templului dansează spectre terifiante, ridic felinarul, în adierea vântului, doar umbrele goale. Continui să merg pe marginea prăpastiei de lumină, un cer lichid cade printre pietrele arse, sunete plăcute urcă în soare, ghețarii muntelui schimbă pietrele în nestemate, deșertul se-nalță foc și culoare, iar apa înflorește singurătatea. Inima mea, o lume de vise străvezii cu lumini de poveste și reflectări tulburătoare, abisul unde lupta nu încetează o clipă și unde durerea nu poate striga în acest tărâm al tăcerii. Sub
CÂNTUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378940_a_380269]
-
pe pântec Să mă răscolești, iubite, Și cu șoaptele-ți de cântec Scoate-mă de poți din minte. Prin dorințe să îți curg, Să îți freamăt cald ființa, Storși de patimi în amurg, Geamă-n noi doar neputința. Să mă-nalți apoi în zbor Printre vorbe de iubire Și cu glasu-ți plin de dor Curge-mă spre fericire. Și pe palma ta flămândă Poartă-mă prin cer, iubite, Cu-a ta lavă mă aruncă În păcate dulci și sfinte. Din lăuntru
PRIMESTE-MĂ ÎN TINE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 1966 din 19 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379010_a_380339]