769 matches
-
autobuz, ne așteptau. În fruntea lor se afla Coleșiu, ca un comandant de companie. O mulțime de săteni și sătence se adunaseră în curtea bisericii ca să vadă nunta de la București. Alexa se minuna de ideea mea care nu era deloc năstrușnică. (În orice caz renunțasem la avion și la vapor.) ― Nu m-așteptam la o surpriză ca asta... Și Mihaela părea că se bucură, surâdea mereu și își plimba fără satur ochii incandescenți pe decorul rural, dar nu spunea nimic. M-
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
ne încumetăm tot mai abitir, înhămați la ghidul turistic, să hălăduim prin muzee europene, prin catedrale, provincii și cartiere pitorești, de-a lungul Senei și Vltavei, pe Tejo, Main și Arno (Tania și pe Tamisa), colecționând cu excitație juvenilă informații năstrușnice, imagini hipnotice, senzații nebănuite, alături de cogitațiuni savante, fie și la botul calului. Și - Doamne! - ce bine mi-a prins pe patul de spital derularea obsesivă, anesteziantă și vindecătoare cât cuprinde a stop-cadrelor herborizate cu grijă benedictină la cutiu ța cu
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
cruzime nemărginită, al asiaticilor etc. Florența nu avea cum să facă excepție. Pe de o parte, am observat cu stupoare cum nu (mai) am, brusc, organ pentru Leonardo și Michelanghelo, dar mă absoarbe tot ce ține de firea solară, luminos năstrușnică a lui Fra Angelico. Și că mă atrage mai degrabă blândul rafinament canonic al lui Cimabue și Giotto decât monumentalitatea zglobie de tip Vasari, ca să nu mai spun de oroarea față de cruzimile lui Caravaggio. (Dumnealui a dominat Florența în săptămâna
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
nu-și mai găsească făgașul, a procedat la fel cum ar fi procedat orice manager destoinic. A făcut rost de un alt iepuraș. De data asta, unul mai mărișor, tot roșcovan și la fel de speriat de tratamentul ușor inuman aplicat de năstrușnica pisică. Nu era vorba de o reacție violentă, ci de o modalitate proprie de a o convinge pe neajutorata vietate de noile perspective ce i se întrezăreau. De aici s-ar putea trage unele concluzii cu aplicare directă la societatea
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92333]
-
și cu pomul de iarnă apropiindu-se, puștiul se hotărăște să-i scrie lui Moș Crăciun și să-l roage să aducă pentru fiecare dintre membrii familiei câte un dar. Pentru sine, însă, uită să ceară ceva. În noaptea Ajunului, năstrușnicul Moș Crăciun bate la ușă, împarte darurile și, spre surprinderea lui Cristinel, îi înmânează acestuia cadoul dorit: o mașinuță cu telecomandă. Uimirea care se citește pe chipul micuțului nu are margini. El înțelege că este răsplătit tocmai pentru faptul că
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
-l descoperea pe Julius alături de ea, iar afară, pe marginea șoselei, În același loc ca Întotdeauna, pe bătrînica Îmbrăcată În negru pe care o văzuse mereu acolo, cînd?, ridica Îngrozită piciorul de pe accelerator, fără să bage de seamă balansurile din ce În ce mai năstrușnice ale Mercedesului și căsca zdravăn zărind-o pe bătrînică În urmă și cineva parcă Întindea timpul apucîndu-l din toate colțurile ca să-i dea apoi drumul să se sfărîme În bucățele și ea, cu o sforțare supraomenească și cu multă răbdare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
să acționeze în favoarea lui. Faptul că tânăra își pusese la o parte pistolul, în pofida suspiciunii cu care îl privea, demonstra în mare măsură eficacitatea noilor ei dulăi de pază. - Da, chiar vă rog să-mi arătați. Îi veni un gând năstrușnic și spuse; - Nu mă îndoiesc că tatăl dumneavoastră stă undeva în planul doi și mă studiază. Tânăra nu dădu semne că vrea să-i arate vreo armă, ci îl privi uimită: - Poate nu realizați, spuse ea încet, dar deja ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
fleacuri! Ghitară, castaniete, dans apaș... Cu astea faci un bordel, nu casă." Zâmbi încercînd să pară degajat. ― Știi că pe vremuri te-am iubit puțin, Melania... Bătrâna roși violent și puse ceașca pe masă. Spuse tulburată: ― Doamne, Șerbănică, ce idei năstrușnice îți trec prin minte. ― Parole... Am avut multă afecțiune pentru tine. ― Ești un gentil și vrei să-mi faci plăcere. În realitate, știu bine, ai iubit-o toată viața pe Florence. Eu îți păream cam bleagă și nesărată. Zâmbi fermecător
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
îndreptă spre bucătărie. Întrebă din ușă: ― Cu rom? ― Foarte puțin. Privi un timp pereții, între ferestre atârna o litografie veche ― o amazoană cu un câine de vânătoare ― apoi tavanul rotund, cu ornamente de ghips. Îi veni pe neașteptate o idee năstrușnică. Păși în vârful picioarelor pe lângă zid și deschise brusc ușa de la odaia sculptorului. Doru Matei se dădu înapoi gata să-și piardă echilibrul. Duse mâna la frunte și izbucni furios: ― Ce-s bancurile astea?! Ei, drăcia dracului! ― Vă rog să
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
-i impui voința ta. Era normal. Cu timiditatea lui cam greoaie și cuviincioasă, doctorul Dinu nu putea să-ți reziste la nesfârșit. Și porniți împreună. La baltă, un bătrân se plimbă singur pe mal. Vecu. Deodată îți vine o idee năstrușnică, să-l duci pe Vecu la mlaștină. În calitatea sa de poet e omul cel mai potrivit pentru a-l impresiona. Doctorul Dinu îți aduce aminte, discret, că bătrânii n-au voie să treacă balta, așa sună consemnul. Tu râzi
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
sindrofie de dame. — Așa? Mi-mi pare c-o să vă conducă pe toț’ direct la pârnaie, spuse Jones, acoperind barul cu și mai mult fum. Aș zice mai degrabă că nu-i decât o mutră de alb smintit. — E cam năstrușnic el, admise omul. Da’ lucrează chiar acolo-n birou cu șefu’, domnu’ Gonzala, care crede că tipu’ ăsta-i tare deștept. Îl lasă să facă ce vrea. Să vină chiar la noi în fabrică de câte ori poftește. O mulțime de oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ce Îngrozită ar fi fost? Nu-mi pot imagina un coșmar mai Înspăimântător pentru fudulii ăia din familia Tchakmakhchian! Fuduli și lăudăroși... fuduli și... Rose nu și-a terminat propoziția, fiind distrasă de un gând cum nu se putea mai năstrușnic. Semaforul s-a făcut verde, mașinile aliniate În fața ei au demarat, iar camioneta din spate a Început să claxoneze. Însă Rose a rămas Încremenită În același loc. Fantezia aceea era atât de Încântătoare Încât nu era În stare să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
dorește-ți să nu se fi Întâmplat niciodată și Înainte să-ți dai seama, chiar nu s-a Întâmplat niciodată, ura! În fiecare zi Înghițim Încă o pilulă de falsitate... Ce citea Don Quichote, se Întreba Asya În mintea ei năstrușnică. Ce scria pe pagina aia? Își dăduse oare sculptorul osteneala să mâzgălească fie și câteva cuvinte? Curioasă, s-a ridicat de pe canapea și s-a apropiat de sculptură. Vai, din păcate nu era nici un cuvânt pe pagina de lemn. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
de crescut animale care nu avea nimic dintr-o bombonieră, În care părinții mei au fost siliți să se ascundă pentru că nu pricepuseră că nu se puteau plimba așa, ca și cum nimic nu s-ar fi Întîmplat, prin Europa acelui război năstrușnic, (nu renunțaseră nici la pelerinajul lor din Italia, În ciuda ambianței pe care o instaurase Benito Mussolini). La 9 aprilie 1940, trupele naziste au invadat Danemarca. „Nemții aveau nevoie de solida cămară de provizii daneză, iar la Început jugul era materialicește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Apoi o prinse pe Desert Rose de talie și Începu să se plimbe Împreună cu ea pe la celelalte galerii, părând mai intimi decât de obicei, ca un adevărat cuplu. Kitty se uită la pachetul din mână și-i veni o idee năstrușnică. Era ocazia perfectă de-a merge la cei mai atrăgători bărbați de la târg și de-a intra În vorbă cu ei sub acest pretext! Era atât de urât din partea sa, dar atât de tentant! Se duse și Împărți fluturași celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
-i impui voința ta. Era normal. Cu timiditatea lui cam greoaie și cuviincioasă, doctorul Dinu nu putea să-ți reziste la nesfârșit. Și porniți împreună. La baltă, un bătrân se plimbă singur pe mal. Vecu. Deodată îți vine o idee năstrușnică, să-l duci pe Vecu la mlaștină. În calitatea sa de poet e omul cel mai potrivit pentru a-l impresiona. Doctorul Dinu îți aduce aminte, discret, că bătrânii n-au voie să treacă balta, așa sună consemnul. Tu râzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
lor extrem au fost cele care le-au împins în „minoratul” receptării critice („vignete grațioase, realizate cu migală și artă”, cf. Perpessicius). Lăsînd la o parte experimentele tipografice „lettriste” (bazate pe împerecheri grafice constructiviste sau futuriste, „liste” abracadabrante, caligrame muzicale năstrușnice ș.a.) din „Wifego/Popice“, alternanța cacofonic-dadaistă de „solo” și „cor” din nu mai puțin lettristul „Profetul“, trăsnăile în limba franceză din L’ésprit de l’éscalier (dedicat lui „Bebe” Vinea), burlescul urmuzian în cheie „exotică” din „Jurnal de baltă. Memoriul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
persiflate astfel clișee „clasice” (boul a devenit „mecena pentru Grigorești”, pianul, foarte modest, „a primit rolul secundar în sonata Kreutzer”, plopul „trăiește din romane” etc., etc.). Procedeul confuziei dintre animat și inanimat, dintre uman și nonuman, personificările „actualiste” jucăușe, asocierile năstrușnice din regnuri și de pe niveluri de sens diferite trimit, desigur, la Urmuz, însă controlul inteligenței superior-amuzate face diferența, în pofida facilității sau banalității unor „sentințe”. Sub titlul Încercări pentru restabilirea moralităței în fabulele regretatului La Fontaine sînt „restabilite” adevărul și moralitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de F. Aderca în 1937, cu ocazia apariției Istoriei... actualizate (v. „Oameni și idei la cîntar”, în Adevărul, an LI, nr. 16466, 3 octombrie 1937, p. 1-2, rubrica „Contribuții critice”, unde îi reproșează criticului „o uitare extrem de regretabilă”: anume, „extraordinarul, năstrușnicul, unicul și genialul Urmuz”, v. E. Lovinescu. Sburătorul. Agende literare V 1926-1929, ediție îngrijită de Monica Lovinescu și Gabriela Omăt, note de Alexandru George, Margareta Feraru și Gabriela Omăt, Fundația Națională pentru Știință și Artă, Academia Română, Institutul de Teorie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ți trebuie pe lumea asta pentru a te apuca din nou să scrii, să scrii mai bine decât ai scris vreodată, este o femeie. — Ce? m-am mirat eu. — O femeie, a spus el. — De unde ți-a venit ideea asta năstrușnică, l-am întrebat eu. De la scoicile pe care le-ai mâncat? Dacă îți găsești tu o femeie, îmi găsesc și eu una, am spus eu. Ce părere ai? — Sunt prea bătrân ca să-mi mai ajute o femeie, a zis el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
fără să fie deranjați, năzuind să moară lăsând pământul așa cum l-au găsit. Oh, Dumnezeule! Mi-ar plăcea să creez cu ei o armată. Zâmbi la propriile sale gânduri, mișcă din cap de parcă ar fi dorit să alunge o idee năstrușnică și aruncând o ultimă privire spre băieții care continuau să îngâne monoton, se întoarse în sat și se opri în fața colibei mari, în care erau strânși războinicii. Kano îl pofti să intre și se așeză pe același loc din ajun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
gând care îi trecu prin minte după ce reuși să scape de sughiț, cu ajutorul altor câteva guri de bere înghițite cu aviditate, fu ce-ar fi să număr banii ăștia picați din neant, măcar aș ști câți am inventat?! Un gând năstrușnic, insinuant, care îl făcu să zâmbească la fel de strâmb cum zâmbise întreaga dupăamiază. Al doilea gând infiltrat în mintea sa tulbure/tulburată îl trimise direct către laptopul rămas până atunci de izbeliște. Sau căzut în dizgrație, așa cum se întâmplă cu aceste
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
torturată în prealabil, dacă moare instantaneu pleacă spectatorii din sală, nemulțumiți, dați-ne banii înapoi, PĂCĂLICILOR! -, încercă să se miște și firele lipicioase îl strânseră suplimentar, poate că nu îi este așa de foame (îi trecu prin minte un gând năstrușnic, născocit prin amestecarea diferitelor senzații în creuzetul fricii), la păianjen se referea, v-ați dat seama, poate e sătul, s-au mai văzut cazuri. Se iluziona cu ideea că până și dintr-o pânză de păianjen poți scăpa dacă ai
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
meu pe o lună. Am înțeles atunci că, în următoarele săptămâni, poate chiar luni, urma să fac foamea. Am coborât în holul hotelului. Într-un târziu a apărut și Simonetta, într-o rochie sexy și cu ochii sclipind de idei năstrușnice. Îmi place tunsoarea asta. Arăți ca o lady. Nu mă mințea. Simonettei îi plăcea orice schimbare și cu cât costa mai mult și era operată într-un loc mai cu ifose, cu atât îi plăcea mai tare. — Pe naiba, am
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
Offf! Cât de mult mi-am dorit să am copii, Doamne! - Și nu ai avut, din nefericire? Dar aventuri câte ai avut, dragă Laura? - Asta-i bună! Eram tâmpită la cap să accept așa ceva? Cum ți-a trecut ideea asta năstrușnică prin cap? - Uite, așa îmi veni mie... Dar la Sinaia cum a fost? Nu tu l-ai agățat pe bietul om? - Nuuu! Departe de mine gândul, fetițo! A fost o pură întâmplare. Sania este de vină! În plus, tipul este
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]