707 matches
-
care nu ezită să adopte o hotărîre definitivă, putea el spune cu adevărat că luase o decizie În ziua aceea, Într-un cimitir În care nu se mai Întorsese niciodată de atunci, cînd se Îndepărtase cu inima strînsă de mormînt, năuc precum un boxer care nu s-a așteptat la lovitura pe care a primit-o, Închizîndu-și paltonul și veghind asupra mamei sale pe care o văzuse gata să se prăbușească și care era susținută de fetele ei? Nu era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
De parcă ar fi fost smucit brusc de un braț, ori și-ar fi dat seama că e vorba despre el, Cipriano Algor deschise ochii deodată și se îndreptă în scaun. Își trecu palmele peste față și, cu expresia pe jumătate năucă a unui copil prins cu ocaua mică, murmură, Lăsați-mă să dorm. Întotdeauna spunea aceste cuvinte, Lăsați-mă să dorm, când se trezea din scurtele lui ațipeli în fața televizorului. Dar seara asta nu era ca celelalte, de aceea trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
glumă idioată. Am alergat la morgă, am dat să pătrund între zidurile vechi, dărăpănate, am zărit prin întuneric cadavrul întins pe masa de piatră și m-am oprit; mi s-a făcut frig și frică, m-a cuprins o disperare năucă și tremuram; am fugit înapoi în cameră, am scos de sub pat sticlele de coniac pe care mi le dăduse Aristide în contul bustului făgăduit și m-am îmbătat ca un porc. M-am bălăcit într-o beție tulbure, ca în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
lăsate pe dinafară. Fran trebuia doar să-și comande rochia ei și pe cele ale domnișoarelor de onoare. Responsabilitățile legate de lansarea Fair Exchange-ului, la care se adăuga povara de a supravheghea măcar activitatea de la Citizen, o lăsau extenuată și năucă. Nici măcar nu-și permitea să se gândească la sarcină. Era, își repeta întruna, o stare normală, nu una care presupunea că trebuie să stai la pat. Henrietta o considera nebună de legat. — O să trebuiască să-i spui, o tot bătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
vorbe pe care le-am schimbat în clipele respective. Am băgat scările în acele gropnițe, și fiecare dintre ei, odată ieșit afară, trăgea în piept lacom aerul curat al nopții, privindu-ne rătăcit și fără să scoată vreo vorbă. Păreau năuci, și am fost nevoiți să-i îmboldim să alerge. Erau slăbiți și hămesiți, unii aveau febră, iar alții, înțepături de insecte ce se infectaseră. A fost nevoie de o noapte întreagă să ajungem la destinație. Mergeam unul după altul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
care Gaila și verișoarele ei, precum și mai mulți copii, fetițe și băieți, săriți de cinci ani, între care și Gumbert. Rotari și-a îmbrățișat iubita și pe frățiorul acesteia. Toți aveau fețele învinețite. Unii clocoteau de mânie, iar alții păreau năuci. Bayan le-a spus ceva oamenilor din suită, și aceia au izbucnit în râs. Un tânăr de lângă mine a bolborosit o înjurătură. I-am șoptit la ureche: - Le cunoști limba? Mi-a făcut semn că da, și tocmai voia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
primul etaj, Întunecate de multă vreme, sperând să o mai vadă o dată - cum mergea să-i dea un ultim sărut lui Kevin sau plimbându-se neliniștită prin casă, incapabilă să adoarmă pentru că-l simțea aproape, jos În stradă, singur și năuc la această oră târzie din noapte. Dar nimic. Obloanele nemiloase erau coborâte, iar În spatele lor - Întuneric. Doar trei, căci casa era mică. Oblonul Îngust al băii, cel pătrat al dormitorului și cel dreptunghiular al bucătăriei În fața căruia se deschidea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
n-am de unde au apărut! - Din mașina dumitale, din cîte s-ar părea, spuse Ryan fără să-și piardă calmul. Însă Marie nu mai avea nici urmă de umor, pur și simplu fusese prea mult pentru puterile ei. Se așeză năucă pe o piatră, ca paralizată, incapabilă să-și facă un pic de ordine În gînduri. După cîteva clipe de tăcere, Ryan oftă și veni mai aproape de ea. - CÎteva explicații ar fi totuși bine-venite. Tocmai mi-am paradit mașina ca s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Lucas. - Laboratorul din Paris, domnule comandant. Au primit rezultatele de la analiza sîngelui găsit pe veșmintele tînărului Kermeur. N-o să vă vină să credeți. De altfel, prefer să v-o spună chiar ei! Treizeci de secunde mai tîrziu, Lucas Închidea telefonul năuc, sensibil la privirea imploratoare a Mariei care se agăța de el. - SÎngele... este cel al lui Yves Pérec, asta e? Întrebă ea cu voce abia auzită. După o scurtă ezitare, Lucas făcu semn din cap că așa era. - Da. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mi-a dat o biografie falsă! - Ia verifică unde se afla Ryan În nopțile În care au fost făcute crimele, În seara În care am fost atacat pe faleză și ce făcea cînd am fost blocați În grotă. Stéphane, Încă năuc, cu ochii holbați, dădea din cap precum cățelușii aceia de jucărie care se bîțÎie sub geamul din spate al mașinii unui tip cu gusturi vulgare. Așezat În fața lui Lucas și a Mariei, care puneau Întrebările metodic, Ryan era concentrat, vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
o anume eficacitate În situația aceea erau elicopterele de la baza aeronavală. Pe puntea din spate a vedetei oprite În largul mării, Marie zăcea inconștientă. O jerbă de stropi Îi udă brusc chipul, se sufocă, deschise ochii și se Îndreptă, Încă năucă. Aplecat deasupra ei, Ryan o observa. Ea dădu să se tragă Îndărăt văzîndu-l că ținea În mînă propria ei armă de serviciu. - Dă-i drumul! El zîmbi și Începu să scoată liniștit gloanțele din Încărcător, aruncîndu-le peste bord. - Calmează-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Începea să se risipească, silueta neclară a iahtului familiei Kersaint plutea Încet În derivă. Întins pe o banchetă din cabină, PM, inert, gemu, pleoapele Îi tremurară, deschise Încet ochii și se trezi cu greu. Fixă atunci solul cu un aer năuc. Parchetul cabinei era pătat cu sînge. Urmări cu privirea dîrele care mînjeau treptele ducînd spre punte. Se sculă ca un automat și ieși, pășind cu dezgust peste dîrele de sînge. Pe punte era și mai cumplit, sîngele păta bastingajul, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
accepta; habar n-avea de erotism, de lenjerie, nu avea nici o experiență. De altfel, nu știu de ce-ți vorbesc despre ea, doar o cunoști, nu? — Am fost la nunta voastră... — Într-adevăr, Încuviință Bruno cu un aer uluit, aproape năuc. Îmi amintesc că venirea ta m-a surprins. Credeam că nu mai vrei să ai de-a face cu mine. Nu mai voiam să am de-a face cu tine. Michel se gândi iar la momentul acela: chiar, ce-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
aici... E acolo o fântână, o fântână pe care o ținem încuiată. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Străbătut de un fior.): Secături! HAMALUL: Cum? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: De ce o țineți încuiată? Cine vă dă voie să încuiați o fântână? HAMALUL: He-he-he... Păi... (Năuc.) Păi, cum? Păi, dacă n-o încuiem... vreți să se scufunde păsările în ea? Să spurce apa? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Din nou înfrânt.): Da... Așa e... (Brusc începe să-și agite brațele.) Am amorțit... Am amorțit în scaunul ăsta. HAMALUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
multe și exotice aventuri printre ruinele năpădite de natura verde, să trec apa pe un stâlp portocaliu de fostă înaltă tensiune, retezat de vâltoare însă rămas pe loc. Iar ajuns în sfârșit dincolo de apa Victoriei, să dau de un tânăr năuc, suit ca iedera într-o clopotniță roșie, un copil mut cu ochi largi de ciuf. Și dat jos din clopotniță, copilul să se uite mirat la mine, să mă ia de mână și să mă ducă în alăturata biserică unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
patriotic. Aici e paradoxul românesc. Se fură aproape două Românii și totuși țara mai este pe hartă, a intrat în NATO și acum gâfâie să fie primită în Europa. Vă dați seama ce magnifică țară aveți? Popa Băncilă îl privea năuc. Acela, înalt, se aplecase asupra lui și-i perora înflăcărat. Părintele îi putea vedea în toată frumusețea lor cele două cornițe sidefii, ițite printre pletele bogate, lățoase. - Dar nu spre a continua discuția v-am căutat, se veseli acela. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
tăcut și am crezut că se duce. Își lăsa capul pe covorul de paie, pieptul i se înmuia, genunchii i se fleșcăiau. Până la urmă se oprea cu totul, ca un motor rămas fără benzină. Rămânea așa o vreme, lăsându-mă năuc, după care robinetul cu combustibil i se răsucea cumva pe dinăuntru și iar începea să zbiere și să mă împroaște cu sânge. Nu mai știu cât timp a trecut până a apărut capul copilului. M-am speriat când l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
că Violet trăgea la măsea pe ascuns, dar nu se știe niciodată. —Violet, vrei să te așezi un pic, cât timp Hazel își face scena cu Paul? sugeră MM. — Da, poate. Îmi pare așa de rău, repetă Violet, care părea năucă. Nu știu ce mi s-a întâmplat. Capul... mi se învârtește... ca titirezul. Rosti ultimele cuvinte mult prea rar. Sophie, îngrijorată, sări și o ajută pe Violet să se așeze pe un scaun în camera pentru aranjamente florale, lângă sala mare. Hazel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Potențialul meu vizitator fie nu dădea de sonerie, fie își exprima o tandra considerație față de nervii mei alegând să nu mă trezească chiar dintr-odată. Înfășurată în kimono, am luat-o în jos pe scări și am traversat camera, încă năucă de somn, uitându-mă pe vizor cu privirea împăienjenită. După care, am început laboriosul proces de descuiere și de deblocare a ușii, cu mâinile care-mi alunecau stângaci pe încuietori. În sfârșit! zise Sally, care intră și mă sărută pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
evenimentului. Trist. Ce sens are un miracol dacă nu-l poți împărtăși cu nimeni? Degeaba te duci, ulterior, pentru a-i anunța pe x sau pe y că a plouat de jos în sus. Se uită la tine cu privy năuce, ca și cum abia ai fi scăpat de la balamuc și s-ar aștepta să-i strange de gât, dar asta doar după ce ți-ar da câteva monede, de pomană. Ca și cum Dumnezeu nu ar fi așteptat decât acest îndemn - venit din partea unui Scriitor
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
măiestrie, cu elan, aplomb și uitare de sine, punându-și-le, pe capetele bărbaților de la mese, ori, și, pe ale unora care, la Început, crezând că și dansul acesta se dansează și de către ei, se ridicaseră În picioare și hălălăiau, năuci, de la rând de mese la rând de mese. Și, unde nu-cepură ei a-și desface portofelele, și andesa, la bani, cu ghiotura, pe după sutienele și pe sub țâțele și prin chiloții dansatoarelor - toate arătând a fi niște mult prea simpatice țigănușe
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
hai Înapoi, acasă, la marea cu sarea! Înhățat de val, Roșia Montana, un nimic pe-acolo, s-a trezit strigând, alături de alții ca el: sunt și eu român. Și am venit să-mi deschid o afacere. Și, În alergarea sa năucă, a ajuns În marele municipiu Vălăret, la șantierul unde, cu adevărat, se ivea, maestuos, sub soare, un nou stadion. Când s-a dumirit despre ce este vorba ochii i s-au holbat, fața i s-a luminat, inima i-a
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
Ardea orașul, străzile erau pline de oameni alergînd, femeile țipau. Sirenele sunau din toate părțile; cîteva elicoptere, care se Învîrteau năuce - În unul dintre ele, poate, se afla chiar regina -, tot pierdeau Înălțime, pînă cînd au luat foc, aproape toate odată. Au picat În alte flăcări; jos ardeau case, mașini, oameni. Thomas Încerca să Își stingă hainele, se mira că nu
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
îl pui. Trecut, rând pe rând, pe la galerele tuturor punctelor de lucru, atunci când deteriorează ceva, încasează bătaie, alteori, preluând benevol, norme ale celorlați lucrători, e înțeles și iubit. Deși mâinile își dezvăluie, ca niciodată, iuțeala, chipul mofluz își conservă aerul năuc, de posedat aiurit. Cu timpul își reglează o aparență serioasă, pune de o parte mai multe salarii, își lasă favoriți și mustață, cartierul apucă în istoria sa un domn Galopenția. Într-o seară, întorcîndu-se târziu de la lucru, pe traseul infim
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de Da-Da? Două săptămâni s-a tot chinuit cu acest mic domn zevzec, pedant și încuiat, care nu pricepea absolut nimic din revoluția artistică propăvăduită de Robin, dar care, spre hazul tuturor, nu se putea abține a nu aproba, năuc, din zece în zece minute: "Da! Da!" Dar pălăria ce a folosit drept urnă, cine i-a dat-o? Foarfeca și dicționarul cine i le-a vârât în brațe? Și pălăria i-a dăruit-o, i-a arătat până și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]