561 matches
-
delegația "sponsorilor", cum s-ar zice azi, s-a dus la bunicul meu să-i anunțe marea veste, bunicul a ascultat, fără să se arate tulburat de norocul fiului său, după care a pus o întrebare care-i va fi năucit, probabil, pe generoșii patrioți ce-i intraseră în curte, fericiți că își făceau datoria: "Bine, bine, lui îi plătiți, dar mie cine îmi plătește?" După care le-a explicat că avea patru fete de măritat, că trebuia să trudească din
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
o găsească", hotărâse, satisfăcută Marta. "Dar Monseniorul? a întrebat Julius. A plecat și el?" "A dat de tot în mintea copiilor, a înnebunit, i-a șoptit, șuierat, Maria, făcîndu-și mâinile pâlnie, la gură. N-are rost să-l mai aștepți". Năucit de aceste vești și întrebîndu-se dacă putea avea încredere în Marta, Julius a așteptat s-o audă îndepărtîndu-se, a închis cu cheia ușa bibliotecii, ca să nu intre nimeni în absența lui, și a urcat, apoi, scara, pătrunzând, pentru prima oară
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
picioare, unii mâini, bose și fose pe unde nu bănuiai, membrele le erau deformate... însă aveau ochi în care se oglindea lumea obișnuită spre deosebire de a lor și a întors privirea! Nu putea și nu avea curajul să îi privească, era năucit de neprevăzutul șocului acestei întâlniri. În acele clipe a uitat de soția pe care o iubea, de fetița încântătoare care îl aștepta, de casă, de tot trecutul, prezentul și viitorul neprevăzut și parcă un văl se interpuse peste mintea lui
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
Maranda a sărit de pe cuptor, și-a pus un zăbun pe ea și a ieșit în prag. Ochii i-au fost izbiți de o lumină puternică ce se ridica deasupra Șărpăriei. „O fi luat foc ceva pe acolo prin gârlă.” Năucită de vâlvătaia ce se proiecta pe cer, a rămas o bună bucată de vreme încremenită, cu mâna la gură, pentru a-și înăbuși strigătul de groază... Prin minte îi umblau o mie de întrebări, 105 dar la nici una nu găsea
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Amețită încă, Maranda a început să-și aducă aminte ce s-a întâmplat... După primul cântat al cocoșilor, două umbre ca doi strigoi coborau spre gârla Șărpăriei, care încă mai fumega. Când au ajuns în marginea gârlei, s-au oprit năuciți privind asupra întinderii de cenușă... Parcă pe acolo a fost coliba calului. Uite că se mai vede un răzlog arzând - a vorbit Toaibă, pornind înainte. După câțiva pași, s-a oprit cu nasul în vânt. Parcă adie a miros de
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Întîi la doamna care se afla la picioarele patului, cu o privire prin care ceream parcă o nu știu ce confirmare, doamna, intuind, dădu afirmativ din cap, apoi șoptit: - Da! Am Întors privirea către bolnava din pat, și o Întrebai, fără rost, năucit: - Fiica dumneavoastră? - Da, domnule judecător. Plăcerea de a-mi confirma filiația era evidentă, o surdă mîndrie Îi lumina fața, era o revitalizare melancolică - ea este! mai mult nu putu rosti, deși era vizibil că vroia să mai spună ceva. - Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
o vreme plouă cu evangheliști peste țară, exceptînd unele inundații locale, cerebrale, nu s-a semnalat vreo răcorire semnificativă a climatului psihic general. Publicul acestor americani stranii, canadieni și indieni cu bubițe-n frunte este mai totdeauna același, unul bătrîior, năucit de căldură și de-o jumătate de secol de privațiuni, de la jucării pînă la minuni și cărucioare cu roți de cauciuc. Deveniți brusc foarte curioși asupra intențiilor divine În privința lumii, patriei și a vezicii lor mai mult sau mai puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
strige tuturor că, uite, a venit primăvara, e timpul să se schimbe ceva, dar n- avea cine să-l asculte. Poate toți colegii simțeau la fel, cum era și firesc, dar probabil, nici ei n-o puteau spune. O buburuză năucită de atâta lumină, abia trezită la viață, i se așeză pe mână. O ridică, suflă ușor asupra ei apoi o lăsă să zboare, luată de o rafală de vânt. Era frumoasă viața, iubea copacii, plantele și toate gâzele primăverii! Pe-nserat
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
ca afluent al Styxului și ascultam Sonata de noiembrie a lui Iordan. Îmi spuneam că o să-l păstrez în viață, printr-un efort de voință. Mi-l imaginam în spital: pasăre intrată din greșeală pe fereastra deschisă. Mi-l imaginam năucit de mirosul de dezinfectant, de clor, de camfor, de iod. Chimioterapeutivat, iradiat, deci. Rezerva albă, plină de seringi, pastile, eprubete; dedesubt, altă rezervă albă, și alta, și alta, iar la capăt coșciugul, sicriul, lada sinistră de lemn. Ca să nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
spaima lui crescu, văzând motocicleta lui Maca apropiindu-se. Privi împrejur, dar strada era pustie. Vrusese lumină și se simțea apărat de ea, dar lumina farului, izbindu-l peste obraji, ca o palmă învelită într-o mănușă de plastic, îl năuci. Mergi ! spuse Maca. Noi venim cu tine... Bătrânul se dădu înapoi, dar zidul îl opri. Cine sunteți ? bâigui. Vocea spartă îi ieșea dintr-un gâtlej uscat, care pierduse deprinderea de a vorbi. — Tu să ne spui cine suntem ! zise Maca
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
fi întocmit, cum ar putea să existe un decret? zice cineva din grup. Prințul Kung scoate din buzunarul interior decretul pe care i l-a dus An-te-hai. Micul sul din mătase galbenă, cu sigiliul lui Nuharoo și al meu, îi năucește pe Su Shun și pe oamenii săi. Cu siguranță își pun întrebarea: cum a ieșit ăsta de aici? Fără nici un alt cuvânt, prințul Kung îi dă la o parte și pășește înăuntru. La vederea sicriului, prințul își pierde firea. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
are talentul de a face descoperiri, dar îi lipsește cel de-a le exploata. Raționamentele lui sînt prea parțiale, observațiile sărace. Întregul nu are profunzime. Cu greu îi putem citi judecățile sarcastice despre masă, revoluție, clasă muncitoare fără a fi năuciți de un astfel de torent de prejudecăți și cinisme față de ceea ce, de altfel, îl fascinează 100. Un al doilea motiv este de ordin mai subtil. Prin originile sale sociale, Le Bon aparținea unei tradiții liberale și burgheze. În numele acesteia, el
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
Un prim motiv de dezacord, căci pentru cei din tribul Tiv, forma văzută nu poate fi În nici un caz stăpânul dispărut dintre cei vii: „De ce nu le mai era stăpân? «Era mortă, le-am explicat eu. «De aceea au fost năuciți și Înspăimântați când l-au văzut. Ă «Imposibilă, Începu unul dintre cei În vârstă, pasându-și pipa unui vecin care Îl Întrerupse: Evident că nu era stăpânul lor mort. Era un semn trimis de un vrăjitor. Continuă. Ă” Tulburată de
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
partidul... cu regimul... cu conducătorul... Mă, vreau să-mi răspunzi ca lumea... înțelegi? La maximum... iubire, devotament, laude... etc. Înțelegi? Am nevoie pentru... lasă că nu-i nevoie să știi tu pentru ce... Costache: (înțelege și tocmai de asta e năucit) Cum, da și dumneavoastră...?! Securistul: Mă, tu n-o fă pe deșteptul, auzi! Tu înțelege ce vrei, nu-mi spune mie ce înțelegi... și uită! E clar! Hai înapoi la masă. (deschide casetofonul) Tovarășe profesor, acum, după perioada în care
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
și-și recunoaște dorința atâta vreme nemărturisită și, în sfârșit, declarată. Ei bine, în timp ce Tartuffe, înflăcărat, trece la acțiune și e aproape gata să comită un viol, Orgon, sub masa lui, rămâne nemișcat. Nici o reacție, nici o intervenție: revelația l-a năucit. Sub efectul a ceea ce dispozitivul de supraveghere i-a dezvăluit, Orgon, buimăcit, înmărmurit, se arată incapabil să schițeze fie și cel mai mic gest. Doza de adevăr injectată se dovedește a fi o supradoză care îl paralizează. Lipsit de anticorpi
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
dar justă; noi le-am înlocuit printr-un arbitrariu dezordonat. Neam atins de jurisdicție, de alegeri, de presă, de libertatea individuală, și mai ales de instrucție și de educație, care sunt pietrele unghiulare ale existenței libere. Noi am mistificat, am năucit și am corupt tineretul creștin printr-o educație întemeiată pe principii și teorii pe care le știm ca false, dar care sunt inspirate de noi. Peste legile existente, fără să le schimbăm în mod esențial, ci numai desfigurându-le prin
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
creștine sînt că oricine poate vedea în ele o continuare directă și recunoscută chiar de către părinții iudeo-creștinismului, a ereziei fariseilor. Saul se joacă cu cuvintele și cîntă fiecăruia ce vrea să asculte, iar posterității a lăsat niște ticluiri care te năucesc. Arestarea lui Saul în Templu se datorează acuze-lor saduceilor și fariseilor că în predicile sale către iudeii care locuiesc printre Nea-muri, i-a îndemnat să nu mai trăiască potrivit Torei(Faptele apostolilor) 21,21; ,, Dar ei au auzit despre tine
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
Finalul însă era mult mai groaznic. Mulțimea care vine de la meci se revarsă peste podeț și malul râului ca un puhoi de pitecantropi scăpați la lărgime. Figuri monstruoase, prostificate, animate de rânjete animalice, dobitoci râzăreți care- i aruncă lui Vuică, năucit de lovitura mortală la cap - „De ce bei, bă ? Ce-ai servit, Cotești, Odobești ? Era sifonu’ tare ? Nu mai bea, bă, că ai să mori !”. Acesta este, indubitabil, poporul român, schimonosit de comunism, transformat în propria sa caricatură sinistră. Nu numai
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
din O șezătoare la țară: „Ca să pritocesc În minte mii de spuneri de folos”... spune ceva despre un spirit care se simte bine În lumea vorbelor de preț. Adevărul este că tema, de regulă, morală, este pur și simplu copleșită, năucită de aceste propoziții gata făcute. Pann practică fără să știe colajul. Rupe des istoria (demonstrația) pentru a introduce un șir de fraze tocite și pritocite. Discursul liric este În totalitate un discurs moral. Mai este un Pann, cel din Poezii
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
interpreta cu maiestrie ineditul propunerii regizorale: Acest Rică Venturiano e o lichea înăscută, cinic și necruțătoar, un Mecky-Șiș care provoacă delirul politic și erotic, care nu are intenția de a se căsători cu Zița... El i-a zăpăcit, i-a năucit pe toți, îi terorizează și îi manipulează atunci când iși salvează pielea în numele democrației și poporului... Iar în finalul spectacolului îi abandonează... lasându-i năuci să citească într-o semiobscuritate sloganele scrise de el în "Vocea patriotului naționale". Râde sarcastic și dispare
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
ajungeți la Shakespeare? Caragiale m-a ajutat să scot din mine ceea ce bănuiam că există dar nu reușeam să exprim. Caragiale m-a ajutat să mă apropii de mine și m-a format. Cum? Așa direct. Opera lui m-a năucit, m-a zguduit și apoi mi-a spus: hai, încearcă! E posibil un Caragiale universal? E posibil. E la fel de viu ca Shakespeare sau Moliere, dar trebuie multă muncă și o înțelegere din toate părțile și direcțiile pentru a nu-l
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
despre el și viața lui, despre vizibil și ascuns, despre întrebări la care nu avem la îndemână răspunsurile. Teatrul e întâlnirea ce sugerează o atmosferă de reflecție, un contact emoțional ce ne distinge și identifică. Simțim, vedem, ne uimim. Teatrul năucește, cheamă, șoptește... e o răspântie. Știți de ce se ridică lumea în picioare și aplaudă? Pur și simplu pentru că reprezentația s-a terminat. Spectatorul își punctează prezența mulțumesc scenei și totodată o desăvârșesc prin aplauze, prelungindu-i rosturile. Publicul în picioare
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
de oprit din încercările de a merge la casă. Fugind din case în toiul nopții, cu copiii mici în spate, sătenii se adăpostiseră la rudenii în satele vecine, mai puțin afectate. Autoritățile comunei eliberaseră câteva spații pentru cazarea familiilor. Stăteau năuciți pe marginea drumului privind în sus și în jos mașinile care veneau dinspre Timișoara, aducând hrană și haine. Nu păreau foarte interesați de acestea, ca și cum nu prea credeau în ele. Nimeni nu vorbea cu ei deși se luaseră măsuri de
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
de pe sacra... movilă!!! La Moulin Rouge (nici măcar nocturnă), o simplă fotografie. Compensatoriu, magistral compensatoriu. Nu îl văzusem acum 15 ani, îl văd acum: Musée d'Orsay. Fosta fabuloasă gară, acum fabulos muzeu. Cu deprimarea că doar alerg prin ea, galeria năucește, finalmente, prin senzația comprimării, aici, a secolului Renașterii Moderne (imprudență nominativă asumată, vai, în aceeași irațională fugă). Să extrag însă din mult prea solicitanta alergare ceva esențial: distanța de la contemplația de grad secund (barbiană?) a reproducerii (fie ea și ireproșabilă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
partidul... cu regimul... cu conducătorul... Mă, vreau să-mi răspunzi ca lumea... înțelegi? La maximum... iubire, devotament, laude... etc. Înțelegi? Am nevoie pentru... lasă că nu-i nevoie să știi tu pentru ce... Costache: (înțelege și tocmai de asta e năucit) Cum, da și dumneavoastră...?! Securistul: Mă, tu n-o fă pe deșteptul, auzi! Tu înțelege ce vrei, nu-mi spune mie ce înțelegi... și uită! E clar! Hai înapoi la masă. (deschide casetofonul) Tovarășe profesor, acum, după perioada în care
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]