2,578 matches
-
extrase din minele germane devin din ce în ce mai rare și mai costisitoare. Sufocat de presiunea otomană, acest oraș în care se înghesuie 100 000 de locuitori, devenit prea bogat și în care se trăiește prea bine, înțepenește. Această fragilitate subită face să năvălească asupra Veneției dușmani pe care puterea ei îi ținuse până atunci la distanță. în 1453, turcii, care ocupă deja cvasitotalitatea fostului Imperiu Roman de Răsărit, iau cu asalt Bizanțul încercuit de o jumătate de secol și repun în discuție dominația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
cu un aer pe jumătate sceptic, pe jumătate ironic se întoarseră spre delegatul partidului de stânga, p.d.s., curioși să afle ce fel de opinie era el în stare să emită. Exact în acel moment, împroșcând cu apă în toate părțile, năvăli în sală locțiitorul președinției și, așa cum era de așteptat, având în vedere că se completa lista prezidiului adunării, primirea a fost, mai mult decât cordială, călduroasă. N-am ajuns prin urmare să cunoaștem punctul de vedere al delegatului p.d.s., însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Femeile alergară spre ușă sau se adăpostiră îndărătul tejghelei. Din stradă intrară înăuntru trecătorii. Se auzeau înjurături în toate limbile, bufniturile pumnilor și pocnetul palmelor, strigăte; iar în mijlocul camerei vreo doisprezece bărbați se băteau pe viață și pe moarte. Deodată năvăli înăuntru poliția și toți cei care putură se repeziră la ușă. Când se făcu puțin loc în dreptul tejghelei, îl găsiră acolo pe Bill zăcând fără cunoștință pe podea, cu o tăietură mare la cap. Căpitanul Nichols îl trase în stradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
care Îi dădeau În vileag obârșia meridională. - Ea se află aici, ca o dojană pentru conștiințele voastre! Urmă o pauză de efect, ca și când omul ar fi vrut să Își adune toate forțele. - Când păgânii, după ce au Înfrânt apărarea noastră, au năvălit pe străzi și prin case, a Început cumplitul măcel. Și jignirile. Această tânără sfântă se ascunsese În casa ei, dar când păgânii s-au năpustit, Însuși tatăl ei a scăpat-o de la chinul la care demonii ar fi supus-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
nevoie de domnia ta la hanul Îngerului. E un mort. Dante Își plecă fruntea, strângând din pumni și din pleoape pentru a-și Înfrânge amețeala care punea stăpânire pe el. Inima Începuse să Îi bată nebunește, În timp ce o mânie surdă Îi năvălea În suflet. Iarăși! Își impuse să respire adânc. Parcă străzile Florenței ar fi fost ale lui Hades. Aerul cald care Îi intra În plămâni devenise parcă irespirabil. Căută o altă imagine În memorie. Pietra, cu chipul ei, cu zâmbetul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
n-ar trebui să existe. E foarte bătrân. Și Îmbrăcat În straie turcești, adăugă el, apăsând pe ultimul cuvânt. Dante Își miji ochii. Cel de-al patrulea om. Așadar, coasa morții Îi curmase fuga? Simți cum o energie neașteptată Îi năvălește În vene, aprinsă de această Întorsătură nebănuită. Și starea de rău părea să i se fi domolit. - La hanul Îngerului, ai zis... Atunci, să mergem. Poate că e timpul să reluăm dialogul Întrerupt pe corabia aceea. - Dar ți-am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
păcii și odihnei veșnice, și nici Înclinat să strige răzbunare, Întrucât nimeni nu ar fi putut scoate acel strigăt. Capul său, aproape desprins de trup printr-o lovitură sălbatică, zăcea atârnându-i peste umăr. Dante Își Înăbuși strigătul care Îi năvălise pe buze la vederea acelui om. Apoi trecu pragul, apropiindu-se. Din rană cursese sânge din belșug, stropindu-i veșmintele și țâșnind pe o foaie peste care Încă mai zăcea mâna dreaptă a mortului, exact În centrul unui octogon trasat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
dar căzu Înapoi, clătinându-se. Dante o prinse din spate, de șolduri, ca să o mențină În picioare, iar apoi o ridică pe capră. Pentru o clipă, moliciunea dulce a spatelui ei Îi apăsă pe buze, În timp ce un parfum subtil Îi năvălea pe nări. Un freamăt Îl scutură. Urcată la locul ei, Amara se lăsase pe micul spătar. Vălul se coborâse, dezvăluindu-i chipul de alabastru, care părea Încă și mai palid În lumina lunii. Trupul ei Înclinat transpărea sub țesătura ușoară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
și șase vei avea parte de disperare și de surghiun. Vei muri În pribegie, departe de țară, de o moarte lipsită de mângâierea speranței. Asta Îți prezic eu. Dante ascultase ultimele cuvinte cu buzele strânse, În timp ce perplexitatea și furia Îi năvăleau În suflet. - Dar dumneata, Marcello? Unde e scrisă moartea dumitale? replică el batjocoritor. Sau poate că nu ai știință decât despre viitorul altora? - Sfârșitul meu e scris, la fel ca toate. La ora și În locul stabilite de stele și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
flacără, spre a o privi mai bine. Era de aur, mare cât un pocal pentru liturghie. - E chiar... murmură el fără să-i vină să-și creadă ochilor. Nodul ce i se puse În gât Îi Înăbuși strigătul care Îi năvălea pe buze. Își trecu degetele peste cizelura delicată a cupei, o cunună de trandafiri și de frunze de laur care o Înconjura În partea de sus, peste patru acvile imperiale cu aripile larg deschise. O lucrătură de preț, demnă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ipoteza spre care Înclinase pentru o clipă. Arrigo trebuia să fi fost singur, În momentul suprem. Abandonat În brațele disperării sale. Din nou emoția Îl copleși, iar ochii i se umplură Încă o dată de lacrimi. Un vuiet de cascadă Îi năvăli În mintea ce se stingea În somnul straniu al sufletului care fuge. Își reveni În simțiri după un timp oarecare, dezorientat. Era Întins pe pardoseală și toate mădularele Îl dureau din pricina căderii. În câteva ceasuri, mandatul său avea să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
s-au dus la Bistolary’s cu taxiul. Erau patru: Axia Marlowe și Phoebe Column de la spectacolul Summer Garden, apoi Fred Sloane și Amory. Noaptea era Încă atât de tânără, Încât se simțeau caraghioși din cauza surplusului de energie și au năvălit În cafenea ca niște petrecăreți de-ai lui Dionysus. — Masa patru, În mijloc la tot rahatu’! a țipat Phoebe. Grăbește-te, bătrâne dragă, le spune c-am sosit În grabă. — Zi-le să cânte Admiration!, a răcnit Sloane. Voi doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
mâinile: nu erau deloc fine, dar păreau Îndemânatice, extrem de puternice. Erau mâini nervoase, care se odihneau ușor pe perne și se mișcau necontenit, deschizând și Închizând spasmodic pumnii. Pe urmă Amory i-a observat brusc picioarele și, simțind cum Îi năvălește sângele În cap, și-a dat seama că-i e frică. Picioarele... ceva nu era În regulă cu ele... o nepotriveală pe care o simțea, nu o Înțelegea... Ca o sfârșeală la o femeie zdravănă sau ca petele de sânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
de la ultima Întâlnire cu Rosalind. Totuși Îi venea deja greu să și-l imagineze pe flăcăul acela numai inimă, care coborâse din mijlocul de transport, dorind pătimaș să trăiască aventura vieții sale. Într-o noapte, În timp ce zăpușeala, nimicitoare și enervantă, năvălea prin ferestrele camerei, s-a chinuit mai multe ore cu o Încercare nedeslușită de a imortaliza emoția violentă a acelor clipe: Străzile de februarie, măturate noaptea de vânt, răsuflă pline de bălți pe jumătate intermitente, purtând pe trotuare irosite, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
-mi mai zică cineva mami... Mă rog, peste nouă luni și un an. Fetiță sau băiat? întinse ea doi pumni plini de pete maronii, în care ascunsese niște cristale magice de la doamna doctor. Domnul Popa uitase de amenințarea domnului doctor. Năvăli la geam după o gură de aer curat și de luciditate. - Floricăăă! Băiatul de la chioșcul de vizavi (avea patruzeci și cinci de ani, dar față de domnul Popa, care ținea un MaxiBar, era doar un băiat) se miră să-și vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
de ani, vârsta lui Hristos, văzuse pentru prima dată imaginea adamică, cea dinaintea păcatului. Această revelație lucră mult în mintea Contesei. Așa se face că, exact în clipa în care la MaxiBar se pregătea mult așteptatul spectacol de striptease, Contesa năvăli în iatacul lui Popa și îi adresă primul cuvânt de la rușinosul eveniment: - Dezbracă-te! Domnul Popa nu se îndoise niciodată de farmecul lui, dar avea luciditatea necesară să realizeze că isteria târzie a doamnei Popa nu era reprezentativă pentru toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
libertate, dar nici nu știe ce‑i aia, fiindcă a fost dintotdeauna în lanț. Nu aspiră spre necunoscut. O țărancă cu hrană pentru păsări în șorț cască gura. Iarba începe să‑și lase sucul, fiindcă simte apropierea verii. Malul apei năvălește spre ei dând să‑i salute, ia te uită, tocmai astăzi când credeam că nu se mai întâmplă nimic. Vietăți zburătoare o șterg în zbor razant, cu vacarm, care însă nu se aude din cauză că motorul mașinii face prea mult zgomot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
și să lăsați în urmă ceea ce s-a întâmplat. Încercați să fiți fericiți. Emmeline trebuie să plece acum. La revedere, Emmeline, suspină Hildegard. — Adio, am spus și eu. Din nou se lăsă tăcerea, cu excepția zgomotului făcut de sângele care îmi năvălea în urechi. Eram bucuros că era întuneric, deoarece îmi ascundea chipul, care cu siguranță îmi arăta furia, și îmi dădea posibilitatea de a respira ca și cum aș fi trăit o tristețe și o resemnare liniștite. Dacă nu ar fi fost cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
care-i sângera și se uită la sângele care lăsase o dâră pe dosul mâinii sale. Avea lacrimi în ochi, dar reuși totuși să-și exprime indignarea: — Ia ascultați aici, strigă el, ce dracu’ e asta? Ce înseamnă asta, să năvăliți așa aici? Spune-i, am zis. Becker apucă gulerul pijamalei de mătase a lui Lange și îl răsuci în jurul gâtului său scurt și gros: — Triunghiul roz te paște, grăsuțul meu, zise el. Un triunghi roz și închisoarea, dacă scrisorile către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
sau la un superbar? La superbar, la superbar! zise Getta 2. — Un moment atunci! făcu omulețul și imediat scoase un sunet ciudat, oarecum asemănător cu cel pe care, prin secolul XX, îl scotea Tarzan. Brusc, pe ușa luminată a stației năvăliră două femeiuști verzi de 1,20 m, care erau atât de drăguțe încât păreau de 1,80. Omulețul le șopti ceva pe limba lor și femeiuștile deveniră zâmbitoare, se apropiară țopăind de oaspeți și-i înconjurară cu părintească grijă. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
a fi frunzișul lui... - Atunci, silindu-mi ochii să suie și să vadă Zării, râzând sub maldăr de foi și păr gălbui - În loc de arbor, însăși străvechea lui Driadă... Iar i-am închis... Și iarăși dorințele născânde Din zacerile turburi îmi năvăleau, tumult; Vroii să scap, dar brațe lunecătoare, blânde M-au strâns și mai aproape și m-au lipit mai mult. IXION La mesele Olimpului, Ixion, sărbătoritul, zămisli poftă vinovată pentru Junon. Dar Nephélé închipui o Junon de umbră din norii
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
LUMEA SE DUCE DRACULUI Este aproape de amiază și lumea se duce dracului. Ce să facă și ea, cu atâtea răpiri, execuții, șantajuri, gaze de seră, auto-furturi de căciuli, atacuri cu drone, televiziuni cu știri îndobitocitoare și apoi cuvântările politicienilor - ce năvălesc peste noi toti precum niște violuri auditive - mă rog, toate astea se petrec atât de repede - încât cu puțin după masă de pranz lumea e dusă dracului aproape de-a binelea. „Da mai lăsați-mă dracului în pace” strigă Michiduță
POEME BILINGVE (5) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 972 din 29 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364393_a_365722]
-
spună un cuvânt, el a mers și i-a adus ce i-a cerut. Au ajuns acolo și înet, încet, sprijinită de brațul lui, a coborât treptele și au ajuns pe locul unde căzuse. Dintr-o dată a simțit cum amintirile năvăleau în ea cu toată durerea. Atunci nu observase că în apropiere era un palmier, așa că s-a rezemat de el și a privit ca hipnotizată locul. S-a aplecat apoi și a aprins o lumânare pentru sufletul băiatului ei, iar
DREPTUL LA VIAŢĂ de SILVIA KATZ în ediţia nr. 87 din 28 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364429_a_365758]
-
Acasa > Eveniment > Comemorari > CU TIFLA Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 379 din 14 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Cu tifla Mi-a năvălit toamna în suflet cu toți pasteliștii, vălătucind frunze galbene tristețea miriștii. Poate că e același decor, numai eu sunt altul. Am ajuns modestul citadin și măsor asfaltul. Culorile se amestecă, de la galben, la mov. Sunt cu toate la Alecsandri, Bacovia
CU TIFLA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 379 din 14 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361309_a_362638]
-
În această situație, liberalii radicali au inițiat, prin intermediul tribunilor, o vie agitație în rândul populației Capitalei și al țăranilor din împrejurimi. Zeci de mii de oameni s-au aflat în preajma Adunării. Unul dintre tribuni nota că poporul era gata „să năvălească în Cameră și să o silească să proclame ales pe alesul Moldovei". Așa s-a propus la 24 ianuarie 1859 alegerea lui Alexandru Ioan Cuza, această alegere fiind acceptată în unanimitate. Era un pas important către definitivarea Unirii Principatelor Romane
24 IANUARIE – 153 DE ANI DE LA UNIREA PRINCIPATELOR ROMÂNE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361357_a_362686]