1,013 matches
-
IMP și chiar la PS (Noël 1996). Utilizarea unui adverb deictic într-un context enunțiativ istoric, procedeu curent în sec. al XIX-lea, se găsește deja la Racine, în povestirea lui Teramen (Fedra, V, 6, v. 1503-1506): T86 Fugarii lui năvalnici, atît de-obișnuiți De glasul lui s-asculte, pășeau ACUM mîhniți, Cu ochii stinși, cu fruntea înspre pămînt plecată Părînd a-i înțelege gîndirea întristată. (Trad. Tudor Măinescu, ESPLA, 1956: 311) IMP, PS și corespondenții lor compuși (MmcP1 și TA
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
Teramen Abia ne depărtasem de porțile cetății... Priveam pe fiul nostru în carul lui mergînd. Soldații lui din gardă îl însoțeau, tăcînd. Pornise spre Micena, cu gîndul dus departe Și frînele din mînă le dase la o parte Fugarii lui năvalnici, atât de-obișnuiți De glasul lui s-asculte, pășeau acuma mîhniți, Cu ochii stinși, cu fruntea înspre pămînt plecată Părînd a-i înțelege gîndirea întristată. 1570 Și-acum nici al tău tată n-ar ști să-l recunoască. Tezeu O
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
cel mai puternic rămâne exemplul personal, altfel spus, convertirea lui Commodian însuși (vv. 3‑12): Rătăceam neștiutor din loc în loc, în puterea speranțelor deșarte,/ Iar nebunia tinereții mă purta prin văzduh./ Eram mai ușor decât firul ierbii./ Aprins eram și năvalnic în toate,/ De parcă aș fi avut o sută de capete pe umeri./ Nemulțumit de acestea, puțin a lipsit să nu ajung un Marsus defăimător/ făcând descântece cu ierburi rele./ Dar, dau slavă lui Dumnezeu - și limba mea nu‑i poate
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Emoția. L. F. Céline Nu se vede nici cerul, nici pămîntul Însă ninsoarea nu se mai oprește. Hashin Fraza lui Céline apare pe un disc, "Céline vă vorbește", într-un interviu cu Louis Pauwels. Pentru Djian, marele șoc literar, "valul năvalnic" este Céline: "El a avut curajul să încerce să schimbe limba. Nu am putea niciodată să-i negăm acest lucru, indiferent de alte reproșuri care i-au mai fost aduse. El este gigantul literaturii franceze", declara el într-un interviu
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
70 analizau o singură temă importantă: știința, tehnologia și consecințele lor pentru societate și condiția umană în viitor. Tema îi împărțea, fatal, în tabere rivale: contestatarii și apologeții. Contestatarii evidențiau „incalculabilele nenorociri” pe care le va aduce omului și societății năvalnicul progres științifico-tehnic; apologeții, în schimb, profetizau „incalculabilele binefaceri” de care vor avea parte oamenii datorită descoperirilor științei și noilor tehnologii. Tema catastrofică era mai veche, fiind lansată de antimoderniștii deceniului anterior. Ea era însoțită de denunțarea științei și demonizarea tehnicii
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
ei, așa cum apar ele ochiului, minunându-se necontenit, fără să înțeleagă ceva. Această cunoaștere superficială este proprie tinereții și necesită aventură. Când era tânăr, „azvârlit fiind în lume” (Geworfenheit, cum ar spune Heidegger), Ulise s-a lăsat pradă văzului, trăind năvalnic, izbit de necazurile vieții, ispitit de plăceri, sfâșiat de pasiuni și lovit de nenoroc; astfel a putut contempla suprafața lumii, cu aparențele și învăluirile ei mincinoase; a acumulat experiență și istețimea politropică l-a ajutat să scape din toate capcanele
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
fermecat se ițesc zâne bune, zâne rele, pitici războinici, pitici-copii, arici puși pe harță, un străvechi duh al pădurilor, în timp ce la curtea lui Nalbă crai își fac veacul un astrolog, un măscărici, boieri, jupânese, oșteni. Acorduri romantice însoțesc aparițiile lui Năvalnic, visătorul tânăr, și ale zânei pădurilor, Goruna. Sălășluind fiecare pe un alt tărâm, iubirea lor nu are sorți de împlinire. Un accent de tristețe, într-o jubilantă lume de candori. SCRIERI: Primele amintiri în literatura română: Teodor Vârnav, „Istoria vieții
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286939_a_288268]
-
cu o vocație a stabilirii relațiilor. Mini se întrece pe sine: principiul metonimiei care pune semnul echivalenței între mediu și personaj, sugestia obiectului față cu profilul uman, raporturile de comunicare între "casa de zid" și "casa de simțire" se întîlnesc năvalnic în impresiile sale, reținute de gînd. La "școala" romanului, pe acest personaj se poate conta. Lecția este perfect asimilată. Înainte de a fi transcris, sensul anunțat de "decorul shakesperian al tragediei" (pe care personajul îl intuiește în conacul de la Prundeni al
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
a formulat răspunsul altfel, începând cu moartea soțului ei Ionel, fiul fostei primărițe. „Am început cu moartea soțului meu (ce s a-ntâmplat în 1996) deoarece a moștenit-o pe soacrămea din toate punctele de vedere adică, avea același temperament năvalnic, voia să le facă pe toate dintr o dată și, mai mult de atât, a murit din aceeași cauză. Pe 12 iulie 1967, Luiza Zavloschi s-a simțit dintr-o dată rău. Avea 84 de ani. Făcuse o comoție cerebrală și căzuse
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
de pensie. Era bizar să-i asculți pe acești oameni, cu nepoate măritate, pălăvrăgind despre... performanțe reușite, în ciuda spectrului dezolant provocat de coșciug. Lulu, socrul profesorului de la care a transpirat năstrușnica poveste, era un om la locul lui. Aparent, pentru că năvalnice porniri de destrăbălare mocneau sub greutatea neputinței. Întotdeauna era convins că, la o adică... mă rog, ceva, ceva, tot ar putea fi, adică, mai pe șleau, ar merge. Dacă-i tînără, nu se poate, dom'le, chiar nimic, ni mic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
vrea să știe "cine le-a croit drum soarelui și stelelor" (3), "cine a pus Pământul jos, și a fixat cerul cu norii, ca să nu cadă?" (4), și întrebările sale referitor la Creație se succed într-un ritm tot mai năvalnic. Dar el vrea să știe și în ce chip sufletul său, "ajungând la Bine, va fi extaziat?" (8) și "cum ne vom lepăda de rău?" (13), "cum voi da răul în mâinile dreptății?" (14). El cere să i se dea
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
bine s-a potrivit! Chiar azi am adus de pe câmp împreună cu frații mei, bineînțeles un transport de combustibil solid. Da, da! Cred că am găsit exact cadoul pe care-L meriți pentru grija Ta permanentă față de noi, pentru "iubirea" Ta năvalnică față de lutul pe care L-ai însuflețit dându-i viață prin răsuflarea Ta nemuritoare. Desigur că nu-Ți trece prin gând ce-Ți voi oferi, însă surpriza va fi cu atât mai mare și mai impresionantă. Iată: este vorba de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
pace pe pământ. Se putea trece la partea a doua a Kirvaiului, adică la următoarea piesă muzicală: Când eram pe Ialomița. Dacă în prima piesă muzicală bravii noștri apărători ai ordinii publice își manifestaseră la cote amețitor de înalte sentimentul năvalnic de iubire patriotică pe care-l primiseră odată cu laptele supt de la țâța mamei în ceea ce privește piesa numărul doi din repertoriu, lucrurile stăteau cum să vă spun? ceva mai delicat, mai intim, mai personal și pasional... Asta și pentru faptul că fără
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
această a doua răpăială de sunete mitraliate spre timpanele noastre asemenea unor cartușe "dum-dum" cu explozie la locul impactului, m-am dumirit și am înțeles pe deplin mesajul noului frățior, în timp ce inima înnebunită de fericire pompa într-un delir amețitor năvalnice valuri de hematii în circuitul sangvin. Cum de nu-mi dădusem seama? Extraordinar! Era atât de simplu! Doamne, Doamne! Și într-un elan de autoapreciere binemeritată, într-un grav acces de ipohondrie, era cât pe ce să mă consider nemuritor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
fost ambianța pentru poezie în cei douăzeci de ani de tăcere a lui Crama, o ambianță fastă, tot nu am fi avut de la el o manifestare cu debit copleșitor. Caraion sau Doinaș, când au revenit la poezie, s-au decomprimat năvalnic, reacție firească a instinctului recuperator, după îndepărtarea opreliștilor. Crama s-a manifestat însă altfel, potrivit naturii proprii, înfățișându-se la treipatru ani cititorilor săi cu volume a căror principală trăsătură era concentrarea, laconismul, tendința către esențial. Cu toată lapidaritatea, cu
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
în primul rând, este de departe cel olfactiv, și nu auzul, cum credeam. Sunt adevărați detectivi ai mirosului. * Unul din motani a fost numit, prompt, Gălbenuș (variantă: Gălbenel). Celălalt, inexplicabil, a rămas „nebotezat”. Totuși, când admirația noastră față de el debordează năvalnic îi spuneam, oarecum voievodal, Pițu cel Mare și Bun. Dacă la oameni a mânca decent, cuviincios înseamnă a mânca la masă și din farfurie, la pisici e invers. Când, ridicat pe picioarele din spate, pe taburetul din bucătărie, Gălbenuș se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
pleci niciodată, nicăieri de aici. Ai să stai cu mine toată viața.Vom avea copii, iar când vom fi bătrâni, copiii noștri vor avea grijă de noi.” Ochii ei se umplură de lacrimi de iubire, de emoții, iar dragostea alerga năvalnic prin tot corpul. La rândul ei, îi spuse: „Te iubesc mult! Așa de mult..! Mult mai mult decât mă iubești tu.” Umerii lați ai bărbatului iubit păreau că umplu toată încăperea. Lumina difuză a lămpii de noapte prindea o nouă
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
ci se străduiește să descopere cauzele, drama -, să răspundă și la întrebarea "pentru ce?!". Istoria nu este numai o înșiruire de date, războaie, cauze, întâmplări de odinioară. Istoria înseamnă și sufletul vremurilor sufletul de totdeauna al unui popor acel șuvoi năvalnic al timpului ce curge, ce vine, vine din trecut, inundă prezentul și se revarsă spre viitor... Dacă am reușit să scot la lumină aspecte uitate sau tăinuite și adaug eu "intuite", din zbuciumata istorie a lui Ștefan cel Mare, a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
monumente care să Întipărească pentru veșnicie numele celui ce le-a ridicat... Bodo se uită lung la ducele Conrad, făcându-i un semn imperceptibil și pentru o clipă ochii nobilului cavaler răspunseră cu o strălucire intensă, ceea ce trăda un temperament năvalnic sub Învelișul de calm desăvârșit. — De data asta le-am adus Într-adevăr un dar neprețuit, continuă el. Le-am găsit pentru San Marco un mozaicar cum nu mai este altul. — Nu, chiar așa domnule Bodo? se auzi o voce
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
prezența noastră și de puterea noastră. Acesta e drumul spre putere. Un drum podit cu lanuri de grâu, cu mine de argint și cu oameni sănătoși și Îndrăzneți, nu podit cu sânge, cu la crimi și mizerie. Bertold Își Îmbrățișă năvalnic fratele, mișcat de emoția acestuia: — Întemeiază orașul, frate, orașele pe care le visezi. știu că vei reuși să faci ce-ți propui. Tu ești omul vremurilor care vin, tu ai să te bucuri de ele. — Amândoi, frate, vom apuca să
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
timpul ca orfana noastră să-și croiască un viitor, aici, În preajma noastră. Doamna ducesă a binevoit s-o primească printre tinerele ei protejate. Hildebrand plecă Îndoliat spre casă. Curtea lui nu va mai fi ce a fost, gândi el, călărind năvalnic și Întunecat spre conac. Dar porunca era poruncă și, deși i se strângea inima gândindu-se la viitor, altă ieșire nu exista. Doamna Rishawa protestă cu vehemență. — Nu ești Întreg la minte? Nu te-ai gândit ce singură o să fie
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Armășoaia și de frații Ion, Vasile, Neculai și Ghiță.Veniseră cu toții din satele unde trăiau și munceau; plângând și suspinând intrară în odaia unde mama Elena stătea întinsă în cosciug, cu mâinile împreunate pe crucea de pe piept. Plânsul Mariei izbucni năvalnic, lacrimile se scurgeau fără oprire și toți cei de fașă, chiar și bărbații, nu se putură stăpâni văzând-o atât de îndurerată. „Mamă scumpă, cât de bună și înțeleaptă ai fost, ne-ai crescut pe toți, ne-ai învățat să
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
capodoperă, Eseurile îndeamnă la un alt mod de percepție și înțelegere și parcă vedem cu alți ochi, mai limpezi, senini, pașnici, lumea din jurul nostru. Mai mult, și duhul locului e sesizat cum se cuvine, îl simți ca pe un suflu năvalnic, ca pe un bun dăruit în care te bucuri de bucuria altuia. Ajunsesem cu lectura la ultimele pagini când, mi-am zis: a venit și clipa curajului meu. Numai că în clipa următoare n-am mai îndrăznit nimic în fața celui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
imaginilor pământene. Ne înfrumusețăm viața în măsura în care știm să ne înconjurăm de cărți ca într-o armonie paradisiacă. PORNIND DE LA ISTORICUL TURN AL GOLIEI Am dormit rău în noaptea asta. Deschid fereastra cât e de mare, lumina și cerul curat intră năvalnic peste mine. Se anunță o zi frumoasă, una dintre cele care te înalță din prăbușire și redau dorul de viață. De la înălțimea Turnului, marele oraș pare ca o navă care înaintează lin și monoton prin timp. Toți privitorii sunt fascinați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
De jur-împrejur, zidurile de fortăreață nu-și mai au rolul de altădată, ocrotirea familiei voievodului fondator, venit din Moldova vremurilor tulburi nu-și mai găsește justificarea. Dar de ce Galata în plină Moldovă de ieri și de azi? Încă aud glasul năvalnic al poetului-ghid furat de istorie: Da, doar prin uriașa bogăție a prințesei născută în Galata Istanbulului, devenită ulterior soție a domnitorului Petru Șchiopul, s-a putut înfrânge cerbicia turcească. Cu prețul acesta s-a obținut tronul și odată cu el puterea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]