585 matches
-
care avusese norocul să nu participe direct la masacru, făcu tot ce-i stătea în putință ca sa-si consoleze prietenul, explicându-i că, dacă Te-Onó n-ar fi fost dintotdeauna un neam de asasini, nimănui nu i s-ar fi năzărit să vină să-i încolțească la ei acasă. Poate că acela pe care l-ai omorât era foarte tânăr, continuă. Dar în mod sigur ar fi luat parte la următoarea expediție și poate c-ar fi răpit-o și violat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Nu știu. Oricum, micul succes ne Îndemna să continuăm. Completam alte taloane, dădeam alte anunțuri. Două săptămâni n-am făcut altceva. Apoi ne-am luat cu altele, anunțuri nu mai dădeam decât din când În când, doar dacă ni se năzărea ceva interesant, și numai pe cont propriu, fără jurizarea Celebrului animal. Intră În scenă Spătarul Milea Trăiam În euforie. În căutarea ambalajului, ne ambalaserăm foarte tare. Întreaga noastră energie și aproape tot timpul ne erau Închinate Celebrului animal. Nu ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Justiției însăși și a puterii legislative, aflate, amândouă, de față (ca niște momâi la Judecata de apoi). Ce mai reiese de aici? De aici reiese, că dosarele sunt eliberate sau, s-o zicem p- aia dreaptă, folosite, atunci când i se năzare lui Traian Băsescu. Ehei, câte nu se pot deduce din folosirea dosarelor în această formă... In termenii unei guvernări abuzive și mitocănești, practic, totul: alianțe politice, liste de candidați, control pe resurse, execuția opozanților, contracte cu statul, băgarea pumnului în
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
ca un stâlp. Repaus, ostaș! Toaibă a auzit comanda ca prin vis, atât de încordat era. Gândurile îi roiau în cap ca albinele la urdiniș... „De ce m-o întrebat tocmai pe mine? Și de ce zâmbea? Sau poate mi s-o năzărit? Nu, nu. Nu mi s-o părut. Chiar o zâmbit când o dat cu ochii de mine. Numai că s-o gândit el la ceva... Așa degeaba nu mă întreba... Poate și-o adus aminte de exercițiul acela... Da’ cine știe ce
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
ceva, domn’ locotenent. Ce vrei să spui cu asta, Toadere? Ia uitați-vă sub copăcelul de colea. Locotenentul a privit în direcția indicată de Toaibă, dar nu i s-a părut nimic deosebit. Nu văd nimic. Ce ți s-a năzărit? Dacă vă uitați bine-bine, o să vedeți țevile tunurilor antiaeriene. Eu le-am descoperit mișcându-se când la dreapta, când la stânga. Făceau reglarea aparaturii... Cu oarecare roșeață de jenă pe obraz, locotenentul a apreciat: Ai simțul observației foarte bine pus la
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
minte lui Toaibă. Grupați în formație ca și până atunci, au pornit târâș ca niște miriapozi... Pe măsură ce trecea timpul, focul mitralierelor își diminua intensitatea. „Au pornit să tragă ca și cum latră câinele noaptea când e trezit din somn și i se năzare cine știe ce” - gândea Toaibă, continuând să se apropie de lanul de porumb. După scurtă vreme, s-au văzut la adăpost, dar nu și în siguranță, fiindcă patrulele trimise de inamic să scotocească terenul puteau ajunge la ei. Un schimb de focuri
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
i-o spus Marele Ștefan feciorului său că dacă n-a putea ține țara slobodă mai bine s o închine turcilor decât muscalilor”. Nu te mai uita așa la ei, că te-or lua pe sus. Cine știe ce li se poate năzări sălbaticilor iștia? l a făcut atent Maranda. Lasă că știu eu cum să mă feresc de ochii lor. Știi să te ferești, da’ ai uitat că ești îmbrăcat în haine de invalid și s-a găsi unul să priceapă ce
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
în cotețul rămas încă închis... Tocmai deschidea portița de la coteț când i s-a părut că aude sforăit de cal. A tresărit și a privit în jur clipind des, ca să-și alunge vedenia care îi cuprinsese închipuirea... I s-a năzărit că bietul căluț se afla dincolo de poartă, așteptând să i se deschidă. A privit cu mare atenție spre poartă, dar dincolo de ea sufla doar vântul prevestind vreme rea. Când s-a întors cu grăunțe pentru orătănii și le arunca chemându
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
repezit spre ușa grajdului zgâlțâind o din țâțâni... Odată cu aceasta, Toaibă a auzit din nou ca prin vis același nechezat chemător... „Să știi că am cam început să iau câmpii. Da’ mai bine să văd eu de ce mi se tot năzare că aud ba nechezat, ba sforăit de cal?” Cu acest gând înfipt în minte a golit îndată paharul și a pornit spre grajd. Inima a început să-i bată cu putere. „De ce?” - s-a întrebat grăbind pasul șchiopătat. Când a
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
și 1117 rămân pe loc - s-a auzit vocea gardianului, într-o dimineață, pe când echipa lui Toaibă se pregătea să intre în mină. Un fior rece i-a străbătut șira spinării. El purta numărul 1113. „Ce li s-o fi năzărit aistora?” Până să găsească un răspuns, același glas a lămurit lucrurile: De astăzi înainte, voi trei veți trece în celălalt schimb... Echipa în care a fost adus Toaibă cu ceilalți doi deținuți a fost adunată pe platou, pentru a li
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
singur șurub, s-ar fi putut Învîrti eolian În jurul acestui ax improvizat, după legile olandeze ale lui Cervantes. Lumea urma să vină În pelerinaj pentru a se reculege sub monumentul meu cu duzi. Totuși, la șaisprezece ani, mi s-a năzărit că moartea ar putea fi alungată prin iluzie. Și cum literatura continua să-mi placă, Îl citeam pe Bacovia, Plumb, ieșeam la cîte o bere cu profesorul de română, Îmi citea din poeziile lui, Îndrumat de Marius cîntam acum blues
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
la tot pasul și tocmai cînd credeai c-ai scăpat, dar chiar un simbol al vremii În care ne zbatem fără rost. Noroc cu William Hurt, care rămîne cu dresoarea de cîini. Dar Edward nu mai latră cînd i se năzare, ai cumplita impresie că ți-ai pierdut auzul și-atunci apare Jean Simmons din celălalt film și ți-l redă integral ca să poți asculta cvartetul nr. 7 În fa major, op. 59, nr. 1, al lui Beethoven. Care nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
mor acum, curând după tine, sau poate înaintea ta, să mor la douăzeci și doi de ani, este și pentru că n-am să mai apuc să văd cum o să-i ridicați statuie lui bădica Traian. Căci lui i s-a năzărit să ne zămislească aici, la marginea pământului, parcă ar fi știut anume că într-o bună zi o să veniți și voi, obosiți după atâta rătăcire în stepă, și o să dați peste noi, frumoși, deștepți și bogați, și o să vă fie
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
reprezintă „Filozofia”, iar femeia „Poezia”. Și, ca un detaliu, pentru „Poezie” a pozat chiar soția sculptorului, pictoriță născută Niculescu. Așa parcă mai vii de acasă, dar să nu zici hop până nu-i sări. Acuma ce ți s-a mai năzărit, dragule? Doar nu vrei să cred că statuia a fost din primul moment aici. Stai binișor, frate, că nu m-ai prins descoperit. Îți povestesc pe dată. Când statuia a fost gata, a fost așezată în fața Universității „Al.I. Cuza
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
se petrecea cu ea. Parcă niște voci reverberate în surdină, doar de ea auzite, i se adresau cu cuvinte omenești. La început, copila nu prea a înțeles despre ce putea fi vorba. Avea impresia că are închipuiri, că i se năzare. Dar nu, nu era doar o părere. Vocile îi sunau în auz, le auzea, ei îi vorbeau. îi adresau încurajări și sfaturi, pe care ea nu le prea pricepea pe moment. Dar, neștiind ce să facă, le asculta în tăcere
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92336]
-
lumina felinarului mai mare. S-aprind și luminițele din cotlonul acela întunecos!...Doamne! Erau ca doi bunghi aprinși, care te spărgeau cu lumina lor și se mișcau mereu! Uite-așa! Uite-așa! M-am frecat la ochi. „Poate mi se năzare. Cine știe?” Da’ de unde...Când i-am deschis, luminițele erau tot acolo și tot așa se legănau... „Măi, să știi că acela îi dracul! Numai dracu’ are ochii de foc.” La un asemenea gând, am uitat de ciubote cu totul
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
mele ce am văzut în pod și ce mă gândeam să fac... „Măi omule! Da’ tu nu ai minte? Cum să tragi cu pușca în podul casei? Cine știe ce îi acolo și tu îi dai cu dracul...Poate ți s-o năzărit. Lasă pe mâine ziua, să vezi despre ce îi vorba...” „Cum, măi fimeie? Dracu’ îi în pod și eu să dorm liniștit? Tu nu l-ai văzut, de aceea o faci pe viteaza. Să-l fi avut în fața ochilor, ca
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
liniștită și prietenoasă. Doar o limbă de nour se așezase ca o geană purpurie. Măi Dumitre, ce mai spune cocoșul acela al tău? a întrebat Pâcu, privind spre asfințit. Uite că nu l-am întrebat, Pâcule. Dar ce ți se năzare? Apoi nădejdea în cocoșul tău îi ca într-un cui de tei. Ascultă, Pâcule! Să nu-mi vorbești cocșul de rău, că cu mine ți-ai pus în cârd. Si mai ia seama că vorbești și în contra babei mele și
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
de anonimi. Adică al acelora care, de fapt fac istoria, dar și suportă consecințele ei. Că doar din mintea lor a răsărit vorba cu roata istoriei, cea care pe ei i-a călcat de fiecare dată, atunci când i s-a năzărit să se Întoarcă. Sau să meargă mai departe, trecând peste toți și peste toate. Și acest nou roman al lui Vasile Ilucă - „Hanul cercetașului” - conține, Întărind spusele mele, elementele acelei structuri de rezistență despre care scriam mai Înainte. Pomârla tradițională
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
vecine, perete-n perete. Un administrator a găsit cu cale să instaleze, pentru scriitori, o sobă cu lemne. Și atunci a comis "blasfemia". A spart zidul dinspre ARLUS, ca să scoată pe-acolo un burlan. Lui Mistrie, burlanul i s-a năzărit a fi marea provocare. A demarat scandalul, sărind de cîțiva coți în sus: "Măi dușmănoiule, cum îndrăznești?" Era ca și cum ar fi fost violată granița cu Marea Uniune. Burlanul periclita "relațiile frățești, reciproc avantajoase". Chemat de urgență, Carp a încercat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
înfipt pe picioarele scurte, Mistrie trona în biblioteca-gineceu, cu cadînele în jur. Antoaneta vache-qui-rit avea trei sîni pentru el. I-ar fi mers și supranumele de vacă nebună, dar nu se inventaseră nici boala, nici simptomele. Elviricăi Țarcă i se năzărise că Mistrie seamănă cu Robert Redford. Ținea în fichet un portret cu blondul actor american, în Marele Gatsby. Era și fană a versurilor mistriote. "Ești iconic, Volodea! Ce parabolă a timpului ai creat!", zăngănea Elvirica din lanțuri, din amulete, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
-ntind tremurând să te cuprindă. E de-ajuns s-adorm și mă copleșesc mângâierile tale, pe care, altfel, nici nu pot să mi le-nchipui. Dar e de-ajuns să te văd aievea și râd de toate câte mi se năzar. Omule de granit, să nu fii niciodată slab În fața mea. Nu-i așa că vom uita unul de altul? 24 martie 1965 (miercuri) Nu-i așa că vom uita unul de altul? 7 aprilie 1965 (miercuri) Pasiuni devorante. Pasiuni absurde. Întâlnire cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
i-am mai pomenit așa de îndîrjiți niciodată! Miron Iuga îl iertase în sfârșit pentru boroboața cu porumbul de astă-toamnă. Îi era milă de el, dar nu se putu opri să nu-i zică: ― Ia seama să nu ți se năzare ca atunci cu furtul! Cosma se închină umilit: ― Lăsați-mă, coane Miroane, c-am pătimit destul din pricina aia! De la Crăciun nu e noapte să nu fi fost dijmăluit și n-am mai cutezat nici să vă spun și-am răbdat
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
mâna pe mine, că nu-s batjocura nimănui... De ce pune mîna?... În timp ce Petre cu ai lui ajungea în uliță, Ion Pravilă spuse prefectului, tot cu glas tare, să audă și oamenii, că băiatul cine știe ce are ori i s-o fi năzărit, că altfel e foarte de treabă și așezat, și harnic, fruntea flăcăilor, dar nevoile mai sucesc mintea multora și-i înfierbîntă când nici cu gândul n-ai gândi. Numai căpitanul Corbuleanu îngălbenise și-și mușca buzele într-o enervare de
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
întîi a dormit scăldată după oboseala călătoriei. Azi-noapte, însă, somnul a ocolit-o, deși I-ar fi dorit mai mult ca oricând, tocmai ca s-o scape de frica insistentă ce pusese stăpânire pe toată ființa ei. Mereu i se năzărea că aude pași, prin grădină sau prin celelalte camere, că a bătut cineva în geam, că o mână a încercat clanța de la vestibul... De câte ori ajungea în semiluciditatea ce prece-dează somnul, câte un zgomot nou, straniu, o făcea să tresară, să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]