1,005 matches
-
au îndurat urmările. Vreau să arăt mai precis de ce armatele de acest fel nu sunt deloc bune. Căpitanii de mercenari sau sunt oameni foarte capabili, sau nu sunt; dacă sunt astfel, nu poți să ai încredere în ei, deoarece vor năzui întotdeauna la propria lor mărire, fie doborându-te pe tine, care ești stăpânul lor, fie doborându-i pe alții fără voia ta; dar, dacă nu sunt oameni capabili, atunci, firește, ți-aduc înfrângerea. Dacă cineva îmi obiectează spunându mi că
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
învins, dacă voia să se facă stăpân pe statul întreg; una i se prezentă în Asia, unde Niger, comandantul suprem al armatelor din Asia, reușise să fie proclamat împărat; iar cealaltă se ivea în Apus, unde se va Albinus, care năzuia, la rândul lui, să ajungă împărat. Și, întrucât își dădea seama că este primejdios să se arate dușman față de amândoi, hotărî să-l atace pe Niger și să-l înșele pe Albinus. Îi scrise acestuia că, fiind ales împărat de către
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
această carte de volnicie?” Apoi treaba-i cu cântec, sfințite. Dar să citim cartea de volnicie și vom vedea. Ascultă, părinte, ce spune vodă: „Facem știre cu această carte a domnii mele, pentru Pambuc armeanul, carele fiind om strein și năzuind aici ca să să hrănească cu merșteșugul său, știind a face strune, iată că domnia mea...l-am iertat...de toate dările și angheriile...Așijderea, unde ar găsi pe la trunchiuri, sau la sulgerie, mațe de oaie de treaba merșteșugului său, să
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
rost pe care l-am servit jertfelnic. Cu această împlinire în inimă, au plecat dintre noi, cu inginerul Gheorghe Brahonschi, atâți camarazi de suferință adormiți întru Domnul. Lui și lor poemul: le dedic „Cu Radu Gyr și cu Ulysse” Noi năzuim spre-un paradis posibil pentru fiecare; ce mare este-această mare a dragostei de dor și vis! Plecați de multișor la drum, cuprinși de-aprinse idealuri, o lume se întreabă cum din valuri răsărim pe maluri... Ne-ajută sfinte călăuze
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
se adună, adeseori, marii boieri ai culturii românești și ai sufletului nostru. În ,,Corabia nebună” prezintă realitatea zilei de 22 decembrie 1989 afirmând profetic: ,,Corabia nebună merge în derivă spre tărâmul pieirii și numai Speranța ne dă tăria de a năzui să împodobim lumea cu zori de zi și cu dimineață nesfârșită... Corabia nebună se duce purtată de valuri și marea va s-o poarte ca pe o mărturie a unui lung ev de beznă fumegândă”. Cât sarcasm manifestă autorul împotriva
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
de la Brazi. O altă nepotrivire a destinului. Ulterior a intrat pe făgașul normalității, absolvind Facultatea de Litere (Engleză-franceză) a Universității “Al. I. Cuza” din Iași, armonizându-și astfel personalitatea cu studiile. A dobândit cu greu statutul social intelectual spre care năzuise cu atâta ardoare și care îi acaparase la un moment dat toate energiile interioare. Alexandru Poamă a avut, între altele, o pasiune devoratoare: radioul. Cu toate că și-a cristalizat o carieră didactică la Vaslui și a obținut pe acest tărâm rezultate
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
mai mult îmi plac poezia, poemul sau volumul nescris încă, poate nici măcar gândite. R: Cum așa? P: Judecați și dumneavoastră: dacă aș fi mulțumit de tot ceea ce am reușit să realizez până acum, ar fi tare rău, n-aș mai năzui spre nimic, n-aș mai voi să ating nici o țintă, nici un ideal. R: S-ar putea să aveți dreptate. P: Mai mult ca sigur. R: Când scrieți? P: Iată o întrebare cu-adevărat grea. Nu știu cât este ea de originală, însă
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
când poți s-alegi dintr-un trecut, un mânz ce zburdă! Și-l iei cu tine... O, copile, de-atâtea ori m-ai înțeles numără-ncet aceste zile ale unui discret cules. 2010 Cu Radu Gyr și cu Ulysse Noi năzuim spre-un paradis posibil pentru fiecare; ce mare este-această mare a dragostei de dor și vis! Plecați de multișor la drum, cuprinși de aprinse idealuri, o lume se întreabă cum din valuri răsărim pe maluri... Ne-ajută sfinte călăuze
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
n-am de plată nici o vamă; de-acum nu-mi mai este teamă, sunt pe țărmul meu de vise. Limpede e dimineața, spornic drumul fără glod. Ce frumoasa este viața și livezile în rod!.. 11. Mereu Mereu în dor am năzuit să am un spor în ideal, din valuri să ajung la mal și am ajuns, dar istovit. Pe-această ruptă de vremi treaptă cu vipere mușcând din vise mai cred că, totuși, și-n abis e o Penelopă ce asteaptă
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
Brațul Andromedei" de Gib Mihăescu, "Baltagul" de Mihail Sadoveanu și primul roman al lui Camil Petrescu, "Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război". În literatura noastră, Camil Petrescu este un înnoitor. Întreaga sa creație stă sub semnul lucidității și năzuiește să întrunească atributele autenticității ca rezultat al unei minuțioase analize psihologice, dar și a unei profunde cunoașteri a complexelor probleme sociale. Romanele sunt fundamentate pe filozofia căutării absolutului, fiind construite modern: fac parte din opera literară "un dosar de existențe
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
într-o literatură autentică, asigurată nu de elementele reale, obiective, ci de filtrarea evenimentelor prin prisma unei conștiințe care devine centru de iradiere și de organizare a elementelor subiectului. Întreaga creație a lui Camil Petrescu stă sub semnul lucidității și năzuiește să întrunească atributele autenticității. Autorul nu dă prioritate fabulației în sine, ci ecourilor evenimentelor în conștiința naratorului. Stările de conștiință sunt supuse unei proces permanent de obiectivare și determinare, fapt ce implică o continuă raportare la realitate. Romanele " Ultima noapte
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
numele înscrise în poienile din împrejurimi, în locurile în care și-au avut prisăcile lor. Acolo au învățat de la albine să culeagă de la fiecare floare ce e mai bun, acel nectar duhovnicesc mult dorit de sufletele noastre, a celor ce năzuim spre mânuire. Tot ceea ce se întâmplă în lume este supus schimbării de la o zi la alta; și opiniile, și oamenii și toate lucrurile pământești. Există un singur lucru care nu suferă nici o schimbare: Dumnezeu. El rămâne neschimbat și veșnic. Schimbării
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
veșnic hăituiți pe străzile vieții? Oare nu ne-ai oferit merindele tale amare cu care să ne potolim foamea ce se preschimba În nebunie din pricina hranei cu care se hrănea, oare nu ne-ai oferit un țel către care am năzuit veșnic și pe care niciodată nu l-am atins - siguranța, liniștea după care au tînjit inimile noastre prea Împovărate - oare n-ai pus tu capăt, În locuința ta Întunecată, la tot ceea ce a Însemnat căutarea și neodihna care ne-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
mînă-n mînă, Își pun semnătura indescifrabilă, Îndosariază, Înregistrează, Își dau acordul final pe documentele ce vor permite fiecărei făpturi mărunte Îmbrăcate În kaki să pășească spre mult-așteptatul triumf al vasului, călătoria, pămîntul necunoscut, spre toată bucuria și slava către care năzuiește și spre pericolele necunoscute ale luptei, războiului și morții, ale bolilor și mutilării, și spre spaima, groaza și sila necunoscută. Dar acum trece o coloană de soldați negri. Aceștia reprezintă o parte dintr-un regiment de negri din Texas, bărbați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
că nu greșise. Văzu stejarii falnici În fața casei, straturile de flori, grădina și bolta și, ceva mai departe, șinele licărind, Într-adevăr, aceasta era casa pe care o căuta, locul pe lîngă care trecuse de atîtea ori, ținta spre care năzuise fericit. Dar acum, cînd reușise să le găsească, acum, cînd ajunsese aici, oare de ce-i tremura mîna pe clanța porții? Oare de ce-i deveniseră străine orașul, drumul, pămîntul, chiar și intrarea În această casă Îndrăgită, ca imaginile dintr-un vis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
atitudinea civică și politică a inventatorului, cel care l-a și împins către adeziunea lui socialistă. Sensul moral al actului unificator fusese ratat prin atitudinea autoritaristă și marțială a cercurilor conducătoare de la București. Misiunea civilizatoare a Ardealului românesc, la care năzuia Traian Vuia, se vedea anihilată din nepriceperea artizanilor Unirii. Noul început, altfel spus întregirea statală a României, trebuia să se contureze drept cadrul unei existențe colective întemeiate pe justiție socială și democrație. Nu se poate spune că ele au lipsit
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
tuturor împrejurărilor istoriei noastre, decât in modul in care le-am expus eu. Poate să fie de îndreptat în vreo parte, de adaos sau de prefăcut aiurea. În marele lor trăsături liniile vor fi puse, și la atâta numai poate năzui timpul în care trăim. De aceea cer, și cu drept cuvânt, ca cei ce se vor ocupa de lucrarea mea, să o considere în întregul ei și să nu se oprească la o perioadă oarecare; căci bine înțeles, într-o
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
început muncile ei silnice, într-un sordid atelier de decorațiuni unde tăia și lipea pe cârpe și cartoane litere și flori, mi se păreau menite să acopere o viață prea strălucitoare, acum vedeam în ele un fel de resemnare. Cum năzuiam, ca totdeauna, mai mult spre un posibil fără limite decât spre ideal, aveam senzația umilitoare că toată cazna ei n-ar fi decât o demonstrație a jalnicului adevăr că totul trebuie plătit. Firește, n-ar fi fost prea greu să
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
acceptul feminității, al muzicii, dansului și plăcerii parfumului și nuriturii. Adeseori mâinile sunt vopsite cu henna, de fapt este o pregătire a tinerilor pentru importanta viață sexuală. „[...] care te-am purtat brățară la mâna casnică-a gândirii. Cu care-am năzuit alături să leagăn pruncul omenirii”, T. Arghezi, Psalmul de taină - liniile palmare descoperă destinul din vise Pentru o tânără persoană, mâna personală, visată poate, semnifică suspiciune, ori a privi și a citi mâna altuia semnifică o prietenie cu bărbatul dorit
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
nu observăm degetele pe harpă, la pian sau pe corzile și arcușul viorii: mâna vorbește și cântă, mâna meditează, ca în Gânditorul lui A. Rodin (1846-1917), mâna binecuvântează: mâna divină în contrast cu mâna diavolului, sau în numeroasele imagini ale sportivilor ce năzuiesc la victorie și glorie, folosind mâna. Importantă apare imaginea secretului, asemeni unei catedrale, alcătuită din o mână de fată și de băiat, împreunate. De aceea, închei fulgerele posibile despre mâini cu o poezie de Nichita Danilov (născut 1952): Arunc zarurile
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
pildă dat, Osândit și înșălat. No. 10 Suspin cu durere și-nnecare, pier Și n-am mângâiere la cine să cer, Ud fața cu lacrimi, ne-ncetat oftez Și n-am unde dorul să-mi încredințez; L-a cui îndurare stând mă năzuiesc D-această mâhnire să mă mântuiesc, Toat-a mea nădejde e la un noroc: Or să mă ajute sau să mor în foc. Ah, dară noroace, nu te îndura, Fă o mijlocire a mă bucura, Nu-ți cer bogăție să-ți
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
liberalism intelectual al timpului, de acel mare curent de circulație universală a ideilor și sentimentelor la modă”: „Eram toți niște puiandri de «cetățeni ai lumii», animați de vaste curiozități și de dorința de a cunoaște. Superficiali, de bună seamă, fiindcă năzuiam să luăm în brațe, cu opinteli ridicole și crăcănați pe slabele noastre mădulare, toate dintr-odată: literatura, științele și artele, sensibilitatea rafinată și decadentă a epocii, veritățile substanțiale agonisite de școli de cultură, tot ce-au ignorat strămoșii și părinții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și ca evanescență („e un element precum: apa, eterul, lumina”) trimite la ideea purismului nonfigurativ, antimimetic și autotelic: „pentru a fi redată, nu necesită nici obiect, nici anecdotă, nici logică, nici punere în scenă”. Acestea sînt vehicule „depășite”, noii poeți năzuind către poezie „dintr-odată, fără ajutorul vechilor mijloace de transport”. Se vede foarte bine din asemenea propoziții care sînt punctele de întîlnire ale lui Ion Vinea cu principiile constructiviste, expresioniste sau futuriste. De fapt, poetul are permanent în vedere o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
prezentate elogios reflecțiile acestuia cu privire la rolul culturilor extraeuropene și orientale în regenerarea spirituală a continentului. Comentînd vizita aristocratului german într-un articol publicat în revista Ideea europeană (martie 1927), Tudor Vianu nota: „...în lumea germană de după război, aristocratul reapare și năzuiește să ocupe acel centru ideal, de la care direcțiile emană și în care stilul cultural al epocii se regăsește”, acțiunea lui încetînd să se mai revendice (doar) de la radicalismul de dreapta al unor reacționari precum Joseph de Maistre sau contele Gobineau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
mod firesc, se lasă atrase de bărbați bătrâni, Îmi spunea el. Așa cum am arătat, Îl Încântau purtările nonconformiste. Mai cu seamă când era vorba de dragoste. Prețuia mult jindul, dorul de dragoste. A căuta dragostea, a te Îndrăgosti, Însemna să năzuiești spre Întregire, spre găsirea jumătății pierdute, așa cum a spus Aristofan. Sau nu Aristofan, ci Platon, Într‑un discurs atribuit lui Aristofan. La Începutul Începuturilor bărbații și femeile alcătuiau un corp rotund, ca soarele sau ca luna; erau câte un mascul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]