1,580 matches
-
Iugoslavie: comuniștii, sârbii, și rușii. Comuniștii prezenți în eșaloanele superioare ale statului federal și ale Armatei populare iugoslave au declanșat conflictul, deoarece au fost incapabili să se adapteze noii situații, noilor transformări revoluționare spre democrație și economia de piață. Apoi, naționaliștii sârbi au preluat ștafeta, declanșând un război de agresiune contra croaților și bosniacilor musulmani, pentru a crea Serbia Mare. Această agresiune a fost sprijinită de Rusia, care duce o politică panslavistă și de expansiune în Balcani. Această variantă n-ar
Percepții asupra configurației relațiilor internaționale În anii '90 by Spÿridon G. HANTJISSALATAS, Carmen T. ȚUGUI () [Corola-publishinghouse/Administrative/91812_a_92859]
-
amînarea alegerilor. Ce face Sebastian, cînd "familia" și "casa" Cuvîntului se declară trup și suflet solidare cu gardiștii eliminați de pe listele electorale? El - cel acuzat ulterior de presa evreiască că s-a simțit "la dînsul acasă, cot la cot cu naționaliștii integrali" - declară public, în "cursivul" din 21 decembrie, că nu votează. Nici el, nici prietenii săi, spune Sebastian, nu merg la vot: Am întreprins o mică anchetă politică în jurul meu, în lumea prietenilor și tovarășilor mei de lucru, scriitori, profesori
Diavolul și ucenicul său: Nae Ionescu - Mihail Sebastian by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/8608_a_9933]
-
să creeze un guvern autoritar și statornic, un guvern puternic, care să lupte alăturea cu nația întreagă în contra unui pericol, cu un cuvânt vor trebui să sprijine și să asigure domma elementelor conservatoare din țară. Dacă liberalii sânt patrioți și naționaliști, vor trebui să devie reacționari și să împărtășească cu noi acest titlu cu care azi ne fac imputări. Căci dacă statul renunță de-a apăra el în mod absolut individul, atunci individul trebuie să fie însuși foarte puternic. Dacă statul
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
celorlalte calități intelectuale pe care natura obicinuiește a le dărui oamenilor. Dacă nu voiești să crezi fără a cerceta, dacă nu juri că frazele apocaliptice, plivite din discursurile revoluțiilor franceze, sânt adevăruri absolute, nu meriți a ședea alături cu unicii naționaliști, unicii români, unicii patrioți, cari se bucură de privilegiul de-a fi monopolizat pe seama lor toate ideile mari și frumoase. Ei singuri au dreptul de-a face paradă cu patriotismul lor, căci dacă n-ar face atâta măcar, ar ști
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
a lăsat să se înțeleagă unde trebuie că e roșu și în gândire, iar cu prenumele că e un neaoș urmaș al marelui rege dac. Națiunea, ne învață Iosif Vissarionovici Stalin, deocamdată nu va dispărea, încît e nevoie încă de naționaliști roșii ca domnul Decebal, ce-a înfrînt popoare multe, de jos și de pe cal..." Ăstuia îi ardea să fie el spiritual într-un asemenea moment, deși, e adevărat, ironia lui nu infirma starea mea de spirit, ci căuta doar să
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
pe Rege în țară a fost aranjamentul nostru: o intervenție masivă în memoria latifundiarilor a permis stabilirea unui acord între elita capitalistă a momentului și marii proprietari și exportatori de grâne, până atunci naționaliști și conservatori.“ „Se spune patrioți, nu naționaliști...“, am observat. Vocea din sac n-a tresărit. „Patriotismul e-o poveste inventată tot de noi. Ne folosim de ea când avem nevoie de tulburări etnice sau religioase. A mers bine cu otomanii și habsburgii, n-a mers cu rușii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
datorită unor conjuncturi istorice nefavorabile, aceasta a fost estompată și retrogradată undeva în fundalul conștiinței. Odată înlăturate acele contingențe istorice inhibatoare, identitatea națională reiese din nou la suprafață din subteranele conștiinței. Desigur, această argumentație primordialistă este iremediabil defectă, trădând dorința naționaliștilor de a naturaliza națiunea și identificarea națională. Una dintre cele mai solide concluzii la care au ajuns cercetările din științele sociale istorice este modernitatea națiunii și implicit și a reflectării acesteia în conștiința indivizilor sub forma identității și identificării naționale
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
sprijinită de ideea granițelor "naturale" și a omogenității "organice" a unui spațiu; b) unitatea primordial-politică, idee susținută de existența unui precedent istoric al unității politice (în cazul românilor, vechiul regat al Daciei va îndeplini rolul acestui antecedent istoric pe care naționaliștii pașoptiști îl vor solicita a fi actualizat în contemporaneitate); c) unitatea etnică, dată de originea comună a tuturor membrilor populației celor trei Țări Române; d) unitatea de destin istoric, conferită de experiența în decursul timpului a acelorași suferințe și fericiri
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Italia. Rămâne să facem italieni), este aplicabilă și noului stat român. Prin plasarea centrului de greutate al învățământului pe educația istorică și geografică, autoritățile statale române lansează proiectul general de convertire a țăranilor creștini în cetățeni naționali, a patrioților în naționaliști. Cazul învățământului românesc transilvănean, desfășurându-se sub jurisdicția statalității maghiare, comportă note de specificitate, motiv pentru care este imperativă o tratare a acestuia într-un registru separat. În același timp în care în Principatele Unite se făceau progrese majore în vederea
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
de proprietate funciară asupra Transilvaniei, în favoarea ungurilor, Roesler susține că populația română a migrat la nord de Dunăre, trecând munții în Ardeal, doar în secolul al XIII-lea, mult după așezarea ungurilor în interiorul arcului carpatin. Contra tăioasă, venită din partea istoricilor naționaliști români, nu s-a lăsat prea mult așteptată. În 1884, A.D. Xenopol publică Teoria lui Rösler, în care își propune să demonteză piesă cu piesă eșafodajul argumentativ încropit de istoricul austriac. Starea tensională amorsată în avangarda istoriografică prin revigorarea în
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
plan al Domnilor mari: Unirea Moldovei cu Țara Românească, însă Mateiu Basarab, mare și învățatu Domn, dară și el ținea la Domnie, ca și Lupu, statu în calea planurilor acestuia". Duelul dintre cei doi domnitori rivali este astfel tranșat în favoarea naționalistului Vasile Lupu. Masterplanul său de unificare națională îl elevează în fața provincialului învățat Matei Basarab, care, în lipsa iluminării naționale, este animat de motive personale în a-și asigura prelungirea domniei și se opune Providenței întrupate în politicile militare ale lui Lupu
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
prelungit într-o formulă extremistă, formând fundația ideologică a extremei drepte românești. Țâșnind cu aplomb din condeiele poetico-jurnalistice ale unui Nichifor Crainic sau Octavian Goga, discursul identitar al acestora poate fi descris drept "fanatism naționalistic", o hiperbolizare a elaboratului ideologic naționalist de la sfârșit de secol XIX. Pe de altă parte, filtrat prin criticismul junimist, mesajul difuzat prin literatura didactică formează un bloc discursiv caracterizabil printr-un "naționalism critic". Vorbim, așadar, de existența unei dualități discursive, ale cărei bifurcații definesc extremele discursului
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
spus că poporul român este cel mai mare mucenic pe care l-a văzut omenirea (Patrașcanu, 1937, p. 7). La Grande sonate pathétique a trecutului românesc este cântată, în partitura istoriografică, nu doar în gama specifică manualelor de istorie de către naționaliștii cu o propensiune cognitiv-emotivă în acest sens, ci și de către cei ce clamau înlocuirea lirismului tragic cu sobrietatea analitică. Astfel, spre exemplu, cedează în fața acestei ispite patetice Ion Ursu legatarul lui Dimitrie Onciul la catedra de Istorie a Românilor de la
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
a coloniștilor romani este demontată complet, arătându-se că aceștia proveneau din cele mai exotice părți ale imperiului (Asia, Egipt, Africa, Siria etc.), iar unii dintre ei nici măcar nu erau romanizați. Criticismul istoriografic își permite chiar să pronunțe ceea ce pentru naționaliștii fanatici trebuie să fi fost percepută ca o blasfemie națională, anume că "cucerirea Daciei de Romani a fost oarecum o greșală din punctul de vedere al ușurinței apărării hotarelor lor. Dunărea era cel mai bun hotar, care se putea lesne
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
rețineri că Dacia a fost colonizată "cu elemente aduse ex toto Orbe Romano", cu oameni veniți din "Tracia, Pannonia, Gallia, Asia Mică, Nordul Africei etc.", "fie romanizați, fie neromanizați". Distrugând iremediabil teza purismul etnogenetic (fie și daco-romanic), atât de scump naționaliștilor români, manualul rollerian afirmă că în urma colonizării s-a format "un adevărat mozaic de neamuri" (Roller, 1952, p. 41). Poporul român avea să rezulte din acest amalgam doar după ce slavii își vor fi adus contribuția cardinală. Prin această nouă mutație
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
țărănească a lui Horea, Cloșca și Crișan (1784), Răscoala populară sub conducerea lui Tudor Vladimirescu (1821), Răscoala țăranilor din 1888 și, în fine, mare Răscoală din 1907. Pentru fiecare din aceste evenimente explozive, manualul evidențiază natura lor socială. Acolo unde naționaliștii descopereau primatul conotațiilor naționale, socialiștii răstoarnă ierarhia, subliniind primordialitatea cauzelor sociale. În cazul răscoalei conduse de Horea, în care interbelicul repera sensuri naționale, postbelicul comunist nu îi detectează decât caracterul de clasă și trans-etnic, evidențiat de faptul că "țăranii unguri
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
puternic element socialist. Viziunea naționalistă care a dominat spiritul istoriografic românesc începând cu sfârșitul secolului al XIX-lea până la 1947 s-a văzut re-întronată ca optica oficială prin prisma căreia trebuie vizualizat trecutul autohton. Ideile care i-au obsedat pe naționaliștii români (continuitatea politico-statală, "România eternă", neatârnarea națională, unitatea veșnică a românității) au fost amplificate în discursul istoric național-comunist. În acord cu întorsătura de la antinaționalism la naționalismul exaltat al deceniului al optulea, regimul a procedat la reabilitarea in corpore a personalităților
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Unitatea Națională a Românilor (PUNR), devenit astfel primul partid de extremă dreapta din peisajul politic postcomunist. Crearea celor două blocuri politice (UDMR, respectiv Vatra Românească cu apendicele său PUNR) au introdus o falie etnică în comunitățile transilvane, alimentând totodată temerile naționaliștilor de peste Carpați cu privire la pericolul maghiar la adresa unității naționale. Etnicizarea politicii postdecembriste începută prin regrupările etnice în jurul UDMR și Vatra Românească au antamat tensiunile interetnice care vor răbufni în sângerosul conflict consumat pe străzile orașului Târgu Mureș în martie 1990. Devenită
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
încearcă să "îngroape" trecutul dificil în uitarea colectivă. Elocvent în acest sens este exemplul furnizat de gestionarea trecutului franchist în Spania post-autoritară. În locul unei "răfuieli cu trecutul" dictatorial care a durat 36 de ani (de la sfârșitul războiului civil câștigat de "naționaliștii" generalului Francisco Franco împotriva "republicanilor" comuniști din 1939 până la moartea sa survenită în 1975), elita politică post-franchistă a optat pentru "instituționalizarea uitării" (Grosescu și Ursachi 2009, p. 49) realizată prin legiferarea amnistiei generale; ii) prin promovarea uitării survenite pe cale naturală
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
trupele naționaliste chineze. Urmează negocieri tripartite (Franța, China naționalistă, mișcarea vietnameză Viet Minh), neînțelegeri între Franța și Viet Minh, începerea rezistenței armate a Viet Minh-ului împotriva francezilor. Lucrurile se complică și mai mult când apar comuniștii chinezi în conflict cu naționaliștii chinezi. Comuniștii preiau controlul în China, sprijină Viet Minh-ul împotriva francezilor, demersul fiind sprijinit și de Uniunea Sovietică. În aceste condiții, președintele Truman hotărăște sprijinirea mișcării anti-comuniste din Vietnam printr-o asistență militară inițial foarte limitată. Paragraful lung de mai
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
strivi adevăratul geniu al națiunii. Paradoxul ceaușist a fost acest hibrid monstruos între comunism și pseudonaționalism, numit și național-comunism, care a făcut din România cea mai slabă țară din "lagărul socialist", de îndată ce s-a ieșit din sistem. Sciziunea ideologică dintre "naționaliști" și "internaționaliști" s-a instalat în sânul partidului comunist imediat după venirea lui Ceaușescu la putere. Ea a adus la ceea ce am numit, în altă parte, "complexul sfâșierii", ajuns la ultimele consecințe în Basarabia, unde previziunile sumbre ale lui Mircea
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
maniheism, evocând pe cel din anii '50, în contradicție evidentă cu ideologia postmodernismului vestic, pluralist, nu a scăpat observației lucide și necruțătoare a singurului disident român veritabil de mare notorietate Paul Goma. După opinia lui Goma, textualiștii au înlocuit protocronismul naționaliștilor cu autocronismul unei pseudo-disidențe, spre a legitima, mai departe, conformismul intelighenției, sub privirile căreia România a cunoscut o degringoladă amețitoare sub toate aspectele. În consecință, Goma a ajuns exilatul cel mai demonizat, într-o măsură în care nici regimul comunist
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
sorginte eminesciană, în contra pseudo-naționalismului de tip ceaușist. Înfrânt ca disident și alungat din țară în anii lui Ceaușescu, el este astăzi înfrânt ca naționalist. E un alt paradox, fiindcă Paul Goma n-a dat niciodată impresia că e un militant naționalist. Și nici nu e. Dar îi pasă profund de destinul României, ca urmaș al urieșeniei naționale basarabene a lui Constantin Stere. Goma trăiește acum sărac și bolnav la Paris, după cum la fel trăiesc mulți scriitori din țară, spre deosebire de o minoritate
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
drumul Vienei, la fel ca predecesorii săi de la 1812. Dar Viena lui nu mai era capitala suveranilor din Casa de Habsburg, ci metropola decadentă În care tocmai Își săvârșise ucenicia ideologică Adolf Hitler. Bunicul Traian, Însuflețit de convingerile sale de naționalist român ardelean, păstrate și transmise cu sfințenie În familie, a parcurs o zbuciumată carieră politică legionară. A fost comisar de românizare, șef de regiune și de județ (evident, tot În Aradul străbunicilor săi), și a făcut pușcărie sub toate regimurile
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
acea diferență esențială pe care o presupune propria gândire. Transilvania pe care am moștenit-o și pe care mi-am Însușit-o intelectual, Încă din anii copilăriei, a fost o creație a naționalismului românesc. Am fost și eu un mic naționalist român din Ardeal, mândru și fericit În interiorul convingerilor mele. Mergeam În fiecare toamnă la Țebea, la comemorarea morții lui Iancu XE "Iancu" , și intonam cu entuziasm Deșteaptă-te, române!, pe care Îl știam de la bunicul Hedeș XE "Hedeș" . El Îl
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]