1,457 matches
-
care arde. Urlete de biruință, ale chinurilor vaier {EminescuOpVIII 205} Glas tremurător de clopot se amestecă [î]n aer I-ajungea l-a lui ureche printre stâlpii nalți ai scării Și prin vaietul mulțimii sună marmurele mării. * Strecuratu-s-au mulțimea, sala naltă e pustie, Muhamed cu sine însuși și, învins de grea beție, Se preaumblă singur, rece, pintre săbii, pintre darde, Prin ferestre el privește la orașul care arde, Căci din șapte părți deodată e Bizanțu-ntreg aprins Și din șapte laturi flacări
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
aminte încă, era-n Putna, era noapte: Cel din urmă din Mușatini își trecuse-al morții vad, Trupul lui înalt și tânăr sta lungit pe crengi de brad, Galben, mândru și în moarte, înainte-ne-l văzum Se suia în nalta boltă din făclii un negru fum; Atunci [tu] veniși [nainte] și, pe braț, greoaia cască, "Dumnezeu n-a vrut Moldovei alt Mușatin să se nască, Cu acesta se încheie tot trecutul până ieri, Am rămas de capul nostru - ce ne
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
așteaptă, Nu cumva Hristos din ceruri o să-ți facă parte dreaptă? Nu ne-o spun aceasta popii ce, din cărțile lor vechi, Mii de ani povestea asta ne-o cântară în urechi?... Ș-a ta inimă vitează, ș-ale tale nalte gânduri Au găsit a lor răsplată... Giulgiul ăsta, patru scânduri. Unde ajungem, măi vere, eu ca tine să fi fost?... Tu ce dormi, dormire-ai vecinic, fără-ntoarcere, un prost, Căci dacă spre altă viață tu acuma te-ai trezi
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
icoana lui barbară E zugrăvită aspru d-ursita-ne amară. Cum gândul meu nu poate să rup-acea perdea Ce-ascunde viitorul teribil după ea? Dar umbre alburie abia prin ea transpar, Mă împle cu-ndoială, martiriu și amar. Cîntarea?... Cea mai naltă și cea mai îndrăzneață Nu e decât răsunet la vocea cea măreață A undelor înalte, cu mii de mii de limbi, A unui râu ce nu-l vezi: a undelor de timpi Ce viitoru-aduce spre a le mîna-n trecut. Deși
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
marea s-o-mproști în soare, Ai vrut s-arunci în caos sistemele solare... Știai că răutatea eternă-n ceruri tronă, Că secole nătânge cu spaimă o-ncoronă! O, de-aș vedea furtuna că stelele desprinde, Că-n cer talazuri nalte de negură întinde, Că prin acele neguri demonii-n stoluri zboară Și lumea din adâncuri o scutură, ușoară Ca pleava... Cerul cu sorii lui decade Târând cu sine timpul cu miile-i decade, Se-nmormîntează-n caos întins fără de fine, Căzând negre
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
portocale. Și parcă glas de clopot înfiorează sara, Pe-a stâncilor lungi colțuri apusul se coboară; Stau aurite-n aer... și-a serei rumenire S-apleacă și-nroșește a mării încrețire... Și insulele mândre și de dumbrave pline Par sarcofage nalte plutind pe-unde senine Acoperite numai cu flori și cu poiene Urieșești... Acuma se-nchid a serei gene, Apele devin sure... și-n blânda lor cântare Dispar ca sarcofage insulele în mare. Ce loc! Bătrâne stînce ridic-a lor schelete
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ar fi drept. 11 2254 Ești nențeles, ca ruina a cărei trecut nu se știe. 12 2268 Și niciodată luna N-a fost atât de palidă ca el. 13 2268 Niciodată luna N-a strălucit ca aureola dulce Ce înconjoară naltă fruntea lui. 14 2268 Suflat e-acum în caos de popoare Poporul tău - asemenea cum frunza Îngălbenită noapte[a]-o duce vântul. 15 2268 Vor fi umbra falnică, trufașă, Dară deșartă a mărirei voastre. 16 2268 Și mândrii zei sunt
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Și parcă glas de clopot înfiorează sara, Ș-a stâncilor lungi colțuri'n-apunerea solară Stau aurite-n aer - Ș-a serei rumenire S-apleacă și-nroșește a mării sântă fire, Și insulele mândre și de dumbrave pline Par sarcofage nalte plutind pe-unde senine, Acoperite numai de flori și de pomene Urieșești... Acuma se-nchid a serei gene, Apele devin sure și-n blânda lor cântare Dispar, ca sarcofage, insulele în mare, Din insulele sfinte străbat cântări ferice... Noroc și
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cădere nu pot să te ridic - Nu, niciodată-ți spun eu... Regină? Niciodată Nu te-a ierta?... Atunci voi merge-n lumea lată Și singură m-oi stinge în muri de mănăstire... Nu voi cu a mea viață să-ntunec nalta-i fire, Nu voi să se repete povestea cea frumoasă, Nevasta-n [ne]credință bărbatul ei își lasă Spre-a se-nsoți cu altul... Nu voi să fiu regină Cu prețul defăimărei coroana ce-o întină... Și cel puțin a lui
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
am crezut. [ȘTEFAN] (ap[art] ) Ba ai fi crezut-o și fără să ți-o spună nimeni, drăguță. (tare) Ba, fără complimente, știi că te-ai făcut frumoasă... frumoasă de tot... Nu ești de recunoscut... Nu erai așa... așa de naltă cel puțin nu erai... E[MMA] Nu mi-e rușine... ca [la] 7 ani... Dar vezi că am bună ținere de minte. {EminescuOpVIII 326} [ȘTEFAN] O! și eu am ținere... și eu am... Știu cum spuneam basme, ba ți-am
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
PĂSTORI Pân la mireasă vede-ntîi Ciobanul bun de oi și miei. COR DE FETE O inimă furat-au el Și nu-i e dragă cât un miel. UN PĂSTOR Fără turmă păstor nu poate fi. El merge cu turma pe naltul tăpșan, în văi tăcute. De n-aude glasul ei, el cat-a se stinge de dor. COR DE FETE Se stinge de dor Sărman băiat! IONEL Se stinge de dor! COR DE FETE Îi cere, Mario, acum dovezi A lui
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
rouă și mă-ntreabă Dacă mai sunt voios. Eu râd cu vălurele Ce se-ncrețesc de vânt; Spuneți-ne-o poveste O paseri, mai curând. COR DE FLĂCĂI, PĂSTORI, FETE (departe, apoi din ce în ce mai aproape) Din al văii fund umbros Pîn-în naltul cer senin Prin al brazilor miros Trece-un cântec plin! IONEL Ai miei se arată! COR Din al văii fund Sus în cer senin Trece-un cântec plin, Cântec plin. {EminescuOpVIII 389} COR Trai mai blând Aducând Dup-o iarnă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
voios. Eu râd cu vălurele Ce se-ncrețesc de vânt, O paseri, povestiți-mi Povestea-vă cîntînd! CORUL TUTUROR BURSCHEN-ILOR, FETELOR (departe ș-apoi mai aproape) Din adâncul fund de văi Trece-un cânt din gură-n gură, Până-n naltul cerului El pătrunde ceața sură. IONEL Îi văd venind, păstorii. COR Trai mai blând Aducând 295 Dup-o iarnă grea venim, De chin greu Capul tău, Biete om, îl mântuim. IONEL (deodată) Oile mele, mieii și un chip de fată
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Pîn' la mireasă, vede-ntîi Ciobanul bun de oi și miei. COR DE FETE O inimă furat-au el Și nu-i e dragă cât un miel. 2254 UN PĂSTOR Fără turmă păstor nu poate fi. El merge cu turma pe naltul tăpșan, în văi tăcute. De n-aude glasul lor el cat-a se stinge de dor. COR DE FETE Se stinge de dor, Sărmat băiet. IONEL Se stinge de dor. COR DE FETE Îi cere, Mario, acum dovezi A lui
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
paseri! mai curând. {EminescuOpVIII 418} COR DE FLĂCĂI, PĂSTORI, FETE (departe, apoi din ce în ce mai aproape ) 2262 a Din umbrosul fund de văi Pîn' la cerul luminos Trec din gură-n gură, plin, Cântecul voios. b Din al văii fund umbros Până-n naltul cer senin Prin al brazilor miros Trece-un cântec plin. 2254 Din al văii fund umbros Pân- în naltul cer senin Prin al brazilor miros Trece-un cântec plin. IONEL îi văd venind... păstorii. COR Trai mai blând Aducând, Dup-
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
de văi Pîn' la cerul luminos Trec din gură-n gură, plin, Cântecul voios. b Din al văii fund umbros Până-n naltul cer senin Prin al brazilor miros Trece-un cântec plin. 2254 Din al văii fund umbros Pân- în naltul cer senin Prin al brazilor miros Trece-un cântec plin. IONEL îi văd venind... păstorii. COR Trai mai blând Aducând, Dup-o iarnă grea venim, De chin rău Și de greu Noi te mântuim. IONEL Turma mea iubită și un
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
codrii vor. Cîntați-i somn ușor! Și mergeți la vale, Priveghiul de jale Să ție codrii vor. UN TENOR, UN BAS, UN ALT, UN SOPRAN (alternînd) 2262 a Azi codrul e-n priveghi Durerea-și serbează, Adânc se-ntristează Cu trunchii nalți și vechi. {EminescuOpVIII 421} b E codrul în priveghi, Măreață durere Pătrunde-n tăcere Pe trunchii nalți și vechi. 2254 c Stă codrul în priveghi, Durerea-și serbează, Adânc se-ntristează Cu arbori nalți și vechi. Cum codrul stă-n
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
TENOR, UN BAS, UN ALT, UN SOPRAN (alternînd) 2262 a Azi codrul e-n priveghi Durerea-și serbează, Adânc se-ntristează Cu trunchii nalți și vechi. {EminescuOpVIII 421} b E codrul în priveghi, Măreață durere Pătrunde-n tăcere Pe trunchii nalți și vechi. 2254 c Stă codrul în priveghi, Durerea-și serbează, Adânc se-ntristează Cu arbori nalți și vechi. Cum codrul stă-n priveghi, Adânc jeluindu-l, Fiorii cuprindu-l Pin brazii nalți și vechi. 2262 a Privind în moarte-ntins
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
serbează, Adânc se-ntristează Cu trunchii nalți și vechi. {EminescuOpVIII 421} b E codrul în priveghi, Măreață durere Pătrunde-n tăcere Pe trunchii nalți și vechi. 2254 c Stă codrul în priveghi, Durerea-și serbează, Adânc se-ntristează Cu arbori nalți și vechi. Cum codrul stă-n priveghi, Adânc jeluindu-l, Fiorii cuprindu-l Pin brazii nalți și vechi. 2262 a Privind în moarte-ntins Copilul său veșted Se pleacă din creștet De crud amar cuprins. b Privind în moarte-ntins Copilul
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
priveghi, Măreață durere Pătrunde-n tăcere Pe trunchii nalți și vechi. 2254 c Stă codrul în priveghi, Durerea-și serbează, Adânc se-ntristează Cu arbori nalți și vechi. Cum codrul stă-n priveghi, Adânc jeluindu-l, Fiorii cuprindu-l Pin brazii nalți și vechi. 2262 a Privind în moarte-ntins Copilul său veșted Se pleacă din creștet De crud amar cuprins. b Privind în moarte-ntins Copilul său veșted Se-nclină din creștet De crud amar cuprins. 2254 c Văzând în moarte
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Și sufletul zboară cu ea. 2254 c Auzi șoptind abia Cântare divină, Ea tremură lină, Sufletul zboară cu ea. {EminescuOpVIII 422} Auzi pornind abia Cântare divină, Ea tremură lină Ș-un suflet zboară cu ea. 2262 a Pin brazi cu nalte frunți Vuiește puternic, Noi plângem cucernic Copilul din munți. 2254 b Pin brazi cu nalte frunți Ea crește puternic! Noi plângem cucernic În somn pe copilul din munți. 2262 Ea pleac-a noastre frunți, Vuiește puternic, Noi plângem cucernic Copilul iubit
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Sufletul zboară cu ea. {EminescuOpVIII 422} Auzi pornind abia Cântare divină, Ea tremură lină Ș-un suflet zboară cu ea. 2262 a Pin brazi cu nalte frunți Vuiește puternic, Noi plângem cucernic Copilul din munți. 2254 b Pin brazi cu nalte frunți Ea crește puternic! Noi plângem cucernic În somn pe copilul din munți. 2262 Ea pleac-a noastre frunți, Vuiește puternic, Noi plângem cucernic Copilul iubit din munți. TEXT AFERENT 2254 Din umezi văi în cari Se rărește valu-n vad El
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
albă și roșie, numai lumina orbitoare a lampelor? Asta aplaudă ei, asta li-ntărîtă simțirile, asta duce favoarea într-o vijelie sălbatecă, într-o turbare sălbatecă. Și daca unul din noi, prin gloria sa, prin favoarea sa, ajunge în cercuri mai nalte și aci trebuie să se obicinuiască de-a fi spre petrece[re], de-a li fi păpușa lor. Și când a ieșit din modă apoi îi merge ca unei haine vechi; artea, cu el împreună, îmblă după pâine, și zdreanța
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
O da, princesă, cu plăcere văd Cum suntem rustic noi împodobite: Părem mult fericite păstorițe, C-a fericiților ni-i ocuparea, Făcem cununi. Aceasta cu flori varii S-îmflă din ce în ce sub mâna mea, Iar tu, cu simț mai nalt, suflet mai mare, Ales-ai laurul delicat și zvelt. [PRINCESA] Ramurii care-i împleteam pe gânduri Ele-au găsit un cap de ele demn Grată le-așez pe fruntea lui Virgil. [ELEONORA] Iar eu - cununa-mi veselă și plină Apăs
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
chineze, în aur și negru, sta acolo muțit și colbăit într-un colț și un ștrang gros de clopoțel cu ornaminte multe de mătasă spânzura încă în alt colț lângă un secretariu greoi, dinaintea căruia sta un scaun cu sprijoane nalte și înguste și cu picioare curbe, astfeli ca când scriindul s-ar fi sculat de-abia în momentul de față. După aceea venea un cabinet de dormit, garnisit cu același gust ca și camerele pe care le-am văzut. - Dumnezeu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]