7,852 matches
-
erau perfecte, deoarece cei trei auditori de față lăsau să scape exclamații gălăgioase de ăncuviintare și interjecții de mulțumire. - Și Rastignac te-a refuzat? i se adresa Bixiou lui Finot. -Net..." (N.n. - asa, pe rusește; o altă originalitate a "principalului narator").
Cei patru cavaleri ai deriziunii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17505_a_18830]
-
dialog al memoriei imaginare care este esența exilului. Scrisă în limba de adopțiune a autoarei, engleză, povestea aventurii spirituale a viețuirii într-un tărâm al mărginii culturale este structurată că o necesară lectură a Australiei prin intermediul textelor compuse de diferiți naratori anonimi sau puțin cunoscuți, pe care naratoarea principala le inserează contrapunctic în scrisorile adresate surorii din România: vechi jurnale intime, însemnări, epistole, din perioada coloniala sau mai recente. Găsim în ele disperările, maniile, sentimentele de vină, de murdărire sau de
Exilul ca rescriere si tălmăcire () [Corola-journal/Journalistic/17515_a_18840]
-
Descrierea e uneori îndrăzneață, dar nu scutită de perifrazele metaforice la care românul nostru mai vechi apela în astfel de situații. Senzorialul precumpănește asupra analiticului. Titlul însuși e o metaforă pentru epilepsie, boala de care suferă protagonistul (care e și narator), un pictor asaltat de femei de toate vîrstele (alt clișeu al românului vremii). Latura morală e ca și inexistentă. Un exemplu: o tînără violată își vede în continuare de aventurile ei ca si cum nu s-ar fi întîmplat nimic. Sexul e
Un scriitor aproape uitat by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17529_a_18854]
-
oameni politici reali sau de infractori pitorești. Meritul principal al cărții stă în "răutatea" portretelor. Puține personaje sînt cruțate, sub aspect fizic sau moral, de o viziune crudă și plină de maliție, insistența pe detalii, diformități și orori. Din păcate, naratorul e mult prea condescendent cu sine. Se vede și că însemnările din lagăr au fost rescrise după 1944, cu o tendențiozitate supărătoare. Românul e mai degrabă un material brut, o colecție de biografii și întîmplări, gazetărește redactat (în pofida cîtorva pagini
Un scriitor aproape uitat by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17529_a_18854]
-
Mihail Sadoveanu, autorul aducând la lumină nuvele, povestiri uitate de vreme. Cosmopolitismul târgului balcanic (evrei, turci, armeni, chinezi chiar) apare la Sadoveanu cu o notă extrem de particulară: "Specificul textului cu tematică orientala este dat de caracterul sau subiectiv-polemic prin care naratorul își structurează narațiunea și o controlează printr-o regie mediata ideologic. Personajele sadoveniene de acest tip sunt caracterizate prin însăși naționalitatea lor. Un statut aparte îl are occidentalul, alteritatea absolută, complet neintegrat, purtând titlul generic de "neamț"; ocupația este cea
Tentatii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17570_a_18895]
-
roman curajos despre 1989, lăsând impresia acumulării unui limbaj încheiat în urma unei elaborări minuțioase. Numai că Buz preferă, spre deosebire de Suceavă, un discurs pliat pe modelul prozatorilor americani. Rezultă un roman frescă ce prezintă toate locurile comune ale lui 1989. Autorul narator din 1989 privește în urmă, după 25 de ani, și reface istoria unei națiuni prin experiența personală de proaspăt încorporat. Utilizând cu precădere fluxul memoriei, el captează cititorul în clepsidra unui timp despre care dă dovadă că știe tot. De
De pe margine by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2487_a_3812]
-
cotor subțire și alb, din seria de «Dezbateri ideologice», dar și vreo două antologii din gândirea Tovarășului, alături de manualele de chimie și de fizică păstrate din vremea liceului (sau îl făcuse de curând, la seral?)”. Permanenta distanțare critică, autoironică a naratorului de propriul discurs - ce alternează notații acide, lamentări legate de condiția navetistului, a profesorului de liceu cu aspirații superioare statutului său în lume, cu observații uneori cinice, alteori comice, despre aventurile sale amoroase - ține de altfel de tonul general al
Dragostea în vremea comunismului by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/2518_a_3843]
-
un laborator socioantropologic, istoria limpezită numai prin fixarea unui diagnostic. De fapt, întreaga proză a lui Nicolae Stan e una de diagnostic. Cu alte cuvinte, istoria nefastă ca boală trebuie elucidată prin diverse mijloace de cercetare. Așa se face că naratorul alege să înfățișeze evenimente și tipuri umane concludente pentru un tratat antropologic. Dar, cum lumile realiste ale lui Nicolae Stan sunt traversate de subterane textualiste, lucrurile se ramifică permanent: alături de docuficțiuni (fișe ale Securității și analize socio-culturale), discursul adună, ca
Istoria ca așteptare by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2523_a_3848]
-
de actualitate, dispariții și crime. Moise Constantin, președintele Direcției culturale a județului propune, în postcomunism, o cercetare amănunțită a comunei, pentru a înțelege mai bine trecutul. Însă antropologul va fi acuzat că metaforizează, ignorând faptele. Este ceea ce preia, de fapt, naratorul. Nu fără a închide alegoric, el însuși, un final ce nu poate fi doar al comunității, ci al întregii umanități. Nicolae Stan excelează aici în analiza felului în care voința de putere nu este și o voință de viață. Personajele
Istoria ca așteptare by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2523_a_3848]
-
Stan excelează aici în analiza felului în care voința de putere nu este și o voință de viață. Personajele trăiesc o adevărată pasiune pentru servitudine, cu puține, și notabile, excepții (Osman, Mircea Butnaru, Mihai Pandrea, Viorel Băncilă, Andrei Moise). Autorul narator arată o dispoziție evidentă pentru psihologia celor aflați în apropierea puterii. Deosebirea e că Breban, de pildă, finanțează psihologia aceasta din unghiul celui ce aspiră la putere. La Nicolae Stan, noviciatul puterii e activat cinic, prin analize percutante, întotdeauna satirice
Istoria ca așteptare by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2523_a_3848]
-
evidentă pentru psihologia celor aflați în apropierea puterii. Deosebirea e că Breban, de pildă, finanțează psihologia aceasta din unghiul celui ce aspiră la putere. La Nicolae Stan, noviciatul puterii e activat cinic, prin analize percutante, întotdeauna satirice, din perspectiva unui narator ce are experiența conducătorului. Psihologia adjunctului, altfel spus, a celui ce așteaptă, cu speranță, un acces la puterea interzisă - fără să devină realitate. E cazul vicelui, Mișu, din prologul romanului, dar și al bibliotecarei Temătoru, față de directoare - gazdele inspecției monografice
Istoria ca așteptare by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2523_a_3848]
-
dispoziție și carnavalesc, ea arată cel mai limpede pervertirea din istoria totalitară. „Crăsănenii învățaseră să tacă asupra marilor probleme, ca și când cuvintele deveniseră prea mici, prea strâmte pentru a cuprinde-n ele toată tărășenia acestor cumplite întâmplări”, sună una dintre concluziile naratorului. Starostele, Solomon, nu e contestat în lumea terorizată și pasivă, de nimeni, cu excepția ignorată a lui Floricel-Nebunul. Singur Mircea Butnaru, inginerul agronom, încearcă să introducă germenul revoltei în lumea „vegetală”. Când realitatea întrece iluziile crăsănenilor, reacția e tot de tăcere
Istoria ca așteptare by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2523_a_3848]
-
O bătaie în ușă, deși ne spune că vine pe insulă „să tac, să zac, să savurez eliminarea oboselii străvechi prin toți porii, atom cu atom, să urmăresc cum calmul balsamic îmi inundă mușchii și creierul”, cu toate acestea, deci, naratorul nu se sfiește să urmărească gazdele, să cerceteze aiurea, curios, să „tragă cu ochiul”, ajungând să cotrobăie la propriu. Nimic nu bate cu singurătatea căutată vorace. Un histrion, autorul narator nu reușește să fie convingător, pentru că nu rezistă pândei. Două
Robinson și Lolita by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2559_a_3884]
-
balsamic îmi inundă mușchii și creierul”, cu toate acestea, deci, naratorul nu se sfiește să urmărească gazdele, să cerceteze aiurea, curios, să „tragă cu ochiul”, ajungând să cotrobăie la propriu. Nimic nu bate cu singurătatea căutată vorace. Un histrion, autorul narator nu reușește să fie convingător, pentru că nu rezistă pândei. Două mistere cresc din iscodirile lui: cine citise cărți marxiste în casă și cine sunt cele două Eleni? Cam mult pentru un turist în trecere. Radu Mareș reușește să accelereze un
Robinson și Lolita by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2559_a_3884]
-
ce atrage și ce ne păstrează morali în fața senzualității? Contează, înțelegem, extensia ei literară, putința instrumentării depășirii oricărui tabu. La fel ca în toată proza sa, Radu Mareș e interesat de jocul identităților, de masca socială și de condiția prizonieratului. Naratorul din O bătaie în ușă seduce nimfeta povestind, înlocuind, deci, nevoia de singurătate, sindromul Robinson, cu un sindrom Lolita. La fel procedează și scriitorul din proza ce dă titlul volumului. Când salvează țiganca înghețată în mașină, el pândește, analizează regizoral
Robinson și Lolita by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2559_a_3884]
-
pierit peste 150.000 de oameni. Ceea ce n-a împiedicat realegerea președintelui Assad cu aproape 90% din voturi. Ce ar mai fi de adăugat? Hitler s-a întors E titlul unui roman comic al jurnalistului german Timur Vermes, în care naratorul e Hitler însuși, revenit în Berlinul anilor 2000. Nimeni nu crede că e chiar Führerul în persoană, totuși, despre el e vorba și despre discursurile lui din Mein Kampf. Doar că ele sunt difuzate pe internet, moderna rampă de lansare
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/2444_a_3769]
-
am eu să stric viața unui personaj literar, chiar schimbându-i doar numele?”. Adică nu e el acolo, ci personajul pe care-l așază fiecare cititor. Pe de altă parte, sunt jocurile de cenaclu contrariate, până la urmă, ca și experimentul naratorilor din Femeia în roșu, când de undeva, Dumnezeu știe de unde, apare, în fine, literatura. Prinzându-te, pentru totdeauna, între imposibilitatea fugii din realitate și neputința dea scăpa de ficțiune.
Poetul și moartea by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2392_a_3717]
-
propria sa idee despre privirea literaturii mai vechi cu ochiul de astăzi - pe ce rămâne actual, în marele lui capitol pe Eminescu criticul l-a diminuat. În legătură cu rezervele critice la nuvelele naturaliste, Călinescu scrie: „Dar, în fine, autorul e Caragiale, narator de rasă”. Așa e, de scrise sunt bine scrise și nuvelele, dar... După ce-l citește inadecvat, după ce enunță bizara idee că „literatura lui e tot ce poate fi mai antiartistic”, deodată Călinescu îl definește exact pe Caragiale, acesta „constând în
Insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2394_a_3719]
-
de politică". N-aș fi crezut. Că eu fusesem în stare de un asemenea lucru. Probabil, de frică. Îi mulțumesc confratelui Paleologu pentru cuvintele lui generoase de dupa, si, - de ce nu aș spune? - pentru împăcarea avută. Dar Balotă, catolicul, umanistul profund, naratorul cel nou, rămîne în ochii mei cel mai important dizident.
Scoala ardeleană rediviva! by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18187_a_19512]
-
reproduc anatomia și fiziologia umană. El prelucrează impulsurile eului, modelându-i la rândul său personalitatea încă din faza vieții embrionare. Dar orașul antropomorf digeră nu numai experiențele trăite ci și pe cele culturale. Pe fotografia detaliată a cartierelor și străzilor naratorul suprapune mostre stilistice de proveniență diversă: cărți, filme, tablouri, mărturii orale. Bucureștiul reflectă caleidoscopic atmosfera romanului interbelic, a scenariilor hollywoodiene, a filmelor lui Fellini, a prozei neorealiste sau realist-socialiste. Dantelăria fantastică, brodată fără încetare pe crusta prozaică a realului dă
Bucureștiul lui Cărtărescu by Andreia Roman () [Corola-journal/Journalistic/16667_a_17992]
-
exprime. Pentru scriitor „cititorul va exista că un component al povestirilor ca atare” iar fiind prezent în narațiune. Așteptările scriitorului model față de cititorul model sunt multiple, acesta „îi cere cititorului să colaboreze umplând o serie de spaăii goale”, pe care naratorul nu le mai explică, pentru că sunt redundanțe. Pentru plăcerea lecturii un scriitor nu va spune totul, îl va lăsa pe cititor să colaboreze, să contribuie cu imaginația să dând viața lecturii sale și un nou sens, umplând de semnificații noi
Puterea de a înțelege. In: Editura Destine Literare by Victorița Duțu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_230]
-
se vor lăsa seduși de lectură ideilor sale, cititorului model, si nu în ultimul rând nouă, cititorul etern, atemporal, care e în afară de timp și se spațiu, pentru că orice geniu are această intuiție a veșniciei operei sale. Există un sigur eu narator care se indentifică cu autorul model, insă interpretarea și înțelegerea meditațiilor carteziene va fi posibilă doar de acel cititor care înțelege regulile jocului și le respectă până la capăt, urmâd să se realizeze această descoperire reciprocă a cititor, text, autor. Putem
Puterea de a înțelege. In: Editura Destine Literare by Victorița Duțu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_230]
-
personajul principal, domnul care poartă numele controversate, a doua entitate este cea care spune „eu” în povestire: este cel care reflectează că „iluziile cad una după alta precum cojile unui fruct iar fructul e experiență”. Acest al doilea personaj este naratorul povestirii dar care e diferit de autorul povestirii, Gerard Neval. Cea de a treia entitate, de cele mai multe ori este greu de indentificat, vocea autorului însuși. Putem avea în vedere simetria cititorul model vizavi autorul model, vrând a identifica vocea anonimă
Puterea de a înțelege. In: Editura Destine Literare by Victorița Duțu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_230]
-
culturale, la opt ani după dispariția ei, este întru totul lăudabil. Împrumutîndu-și numele romanului, Ravelstein - copie ficțională a lui Bloom, nu este totuși protagonistul real. Așa cum observă și Louis Menand în articolul citat, romanul conține o narațiune subterană despre personajul narator, care se scrie, parcă în ciuda autorului, printre rîndurile poveștii spuse. Textul apare sub forma memoriilor unui prieten foarte apropiat al lui Ravelstein, romancierul de succes Chick, într-o cronologie interioară, în care amintirile despre Abe, aparent fărîmițate și fără legătură
Saul Bellow, Allan Bloom și Mircea Eliade by Ioana Copil Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16774_a_18099]
-
orice persoană sau situație din jurul lui, Ravelstein dezvoltă o antipatie față de Vela și prietenii acesteia, familia Grielescu, despre care presupune că s-ar folosi de Chick pentru a-și șterge cu buretele trecutul nazist. În final, Vela îl părăsește pe narator care, în ciuda noii perspective negative cu privire la relația lor, va purta în continuare cu el obsesia dezamăgirii și a eșecului. Imaginea femeii-vampă cu întreaga ei sexualitate și perversitate îl va mai bîntui multă vreme, chiar și atunci cînd se va recăsători
Saul Bellow, Allan Bloom și Mircea Eliade by Ioana Copil Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16774_a_18099]